7,201 matches
-
trebui să realizeze un echilibru între cele două scale, dar care produce o deformare specifică, recu- perabilă în termenii senzaționalismului mediatic. Acțiunile personajului activează o lectură în spiritul epopeii, lectură care vine dinspre sfera mediatică, lectură care nu inter- sectează banalul cotidian și care este menită să fabrice „un erou al timpului nostru”. Ziarul servește drept aparat de proiecție care extrage din cotidian excepționalismul unei vocații eroice, însă cum am văzut, deformarea este înscrisă genetic în natura schizoidă a personajului. Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acelea care îi sunt atribuite sub semnul excesului atât în ipostaza sa eroică, de superlativă calificare civică, cât și în aceea „monstruoasă”, dezumanizată, de maximă des- calificare civică în calitate de reprezentant al ordinii publice și al Puterii. Ceea ce Coriolan Drăgănescu are banal, exis- tența sa cotidiană cu conținuturile ei probabil triviale, existență care unește cele două momente apogetice, este invizibilă și nememorabilă, non-evenimențială. Personajul redevine vizibil reproiectat retoric într-un rol negativ. În spațiul ziarului, aparatul de proiecție care-l lansează pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru prima oară în circuitul literaturii intră un nou- venit : birocratul. Modernitatea și-a spus cuvântul, la numai câteva decenii distanță lumea s-a schim- bat considerabil, birocrația nu mai este un chip urât, respingător, ci a devenit normativă și banală. Funcționarii sunt printre cei care constituie o middle class în formare în a doua jumătate a secolului XX. Ei sunt cei pentru care biroul devine un spațiu agasant, alienant, dispensator de nevroze, dar și locul de unde se pleacă în grup
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
excesului, un moment apogetic, cel al degradării maxime a civilizației, anunțând ceea ce ce anunțau nu puțini dintre contempo- ranii săi prin fin de siècle, și anume un fin du monde. Condiția pe care Lefter o asumă nu mai este una banală, oricât de ridicolă ne apare postura. Ceea ce descoperă Lefter este un principiu de funcționare al lumii. Asemeni unui filozof, el constată că lumea este fundamental „rea”, ceea ce îi asigură dinamica este totodată și ceea ce o corupe. Momentul este sublim, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cunoaș- teri farmaceutice a dozajului estetic, însă acest intertext romantic apare pentru a discredita maniera dincolo de deformările parodice. Iată formularea prozaică a refuzului minciunii romantice. „(...) dar plimbă-mă pe mare la vreme și cu socoteală. Toate priveliștile mării și toată banala d-tale ingeniozitate de a-mi compara chinul sufletului omenesc cu al talazurilor îți sunt gratuite, și mie chiar nule. Eu voi s-auz pocnetul paharului spart în capul lui Paul... Mă smulgi de lângă el printr-un marafet uzat ; îmi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este amplificat până la abnorm pulveri- zând rama ca o proiecție a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui mai banal. (...) Nu altceva constituie folosirea obsesivă a mise en abîme-urilor : hiperbolă a simulacrului (...)” În opinia lui Alex. Leo Șerban, multiplicarea vertiginoasă a ramelor conduce la dispariția reprezentării, la efectul de hiperrealitate care configurează universul propriu al distopiei. Tratând despre efectele spe-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
împotrivă-ne. Îmi spuneai odată că va trebui să ne certăm pentru a afla comportarea fiecăruia în astfel de momente. Nu o ceartă, o dezechilibrare ca cea pe care o simt eu acum ne poate dezvălui mai profund decât o banală îmbârligare de cuvinte aruncate la mânie. Azi-noapte te-am mângâiat pe cap cu gândul de a-ți grăbi adormirea. Ți-era teamă de o noapte albă, te-am simțit, asemănătoare atâtor alte nopți trecute. Am reușit să iau asupră-mi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
iubire, mai bine zis, setea de a fi iubită a apărut mult mai târziu, odată cu conștientizarea personalității mele, odată cu descoperirea, formarea și sub greutatea ei. Marți 12 martie 1996 - Iași Efimița nu se roagă la începutul piesei. Ar fi prea banal. Efimița se închină zeului Ipohondriei: MEDICAMENTUL. Pentru ea, fiecare dimineață și fiecare seară se concretizează într-un adevărat ritual. Mi se pare mult mai legat de piesă decât rugăciunea. Mă refer la situație, la personaje și la comic. Nici situația
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a ceea ce s-a întâmplat înainte de a începe acțiunea pe scenă. Numai prin căutare se găsește. În spectacol textul e o melodie. Când vom ști ce jucăm, se va crea subteran un alt text. Emotivitate enormă. Aici nimic nu e banal. Vorbim ca și cum am transfera ceva esențial, teribil. Înăuntrul nostru avem un enorm scenariu. Când se vorbește despre trecut va fi fără nostalgie. Când se vorbește despre moarte, aceasta trebuie creată. 1. Sotoba Komachi Japonezul nu are romantism. Există la bătrâni
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
toate spaimele și chiar dacă știu că-mi va fi greu uneori, că voi dispera, că mintea mea va fi seacă, trebuie de pe acum să stabilesc regulile. Zilnic voi exersa scriind cel puțin o pagină indiferent despre ce. Voi nota observații banale, sau voi descoperi noi sensuri, nimic nu va trebui să fie lăsat deoparte. Chiar dacă subiectele vor fi absurde și nu vor avea legătură cu ceea ce mă obligă să mă supun acestui fel de antrenament, eu va trebui să scriu. Voi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
încolo”, mai târziu, altădată... Mă descumpănea această dorință imperativă de a trece Dincolo înveșmântată în hainele unui personaj pe care îl întruchipase cu frenetică desăvârșire (Babakina din IVANOV de Cehov), ca un ultim refugiu, ca un refuz încăpățânat al decesului banal sau, poate, ca o definitivă acceptare a adevăratei sale condiții umane. Am refăcut mental filmul ușor desuet al întâlnirilor noastre în timp, doldora de suișuri și coborâșuri, unele cu profunde și patetice adeziuni la un ideal comun, altele mirobolante delimitări
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
diplomat", invocând sarcinile de serviciu, cred că am fost primul locatar din blocul nostru ce a dispus de telefon. Mă mai suna din când în când soția la minister, mai vorbeam cu neamurile de la Iași, cu amicii din București, convorbiri banale, fără importanță, ziceam eu, pentru "organe". Cum soția mi-a "reclamat" că "aude voci și că i se pare că telefonul e ascultat", i-am replicat că mulți în istoria creștinismului "au auzit voci", iar în privința ascultării, neavând nimic suspect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
misiune au fost instructive și productive pentru schimbul de idei și de informații. Și în diplomație funcționează principiul "reclama sufletul comerțului". Trebuie întotdeauna să fii bine informat și bine pregătit ca să poți servi interlocutorului în materie de informații uneori chestii banale, dar astfel ambalate și prezentate încât să apară ca "știri bombă" dintr-o sursă "de primă mână". Misiunile diplomatice ale statelor occidentale la Santiago nu aveau o viață ușoară. Din primele zile după lovitura de stat militară, statele occidentale, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și Întunecat, ca În gândurile domnului Bloom din românul Ulise al lui Joyce. Ins) În aerul str)lucitor și În masivii nori albi suspendați deasupra munților Încrețiți nu este nimic ce ar putea p)rea obositor. Aceast) atmosfer) face ca banală expresie „din alt) lume” s) fie Îndeajuns de adev)rât) că s)-ți fac) sufletul s) tresar). Municipalitatea a transformat Gai-Hinnom Într-un parc. Fundația Wolfson din Londra a finanțat amenajarea gr)dinilor și acum copiii arabi bat mingea pe
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
se Întoarc) În Spania. Un membru al kibbutzului este un finanțist genial, altul a fost un ofițer superior care, din motive necunoscute, a c)zut În dizgrație. Drumul pr)fuit pe care mergem șerpuiește prin zonă locuit). Pe lang) casele banale cresc cr)ciunițe roșii („Steaua Cr)ciunului”). Și aici se g)sesc relicve române. Ajungem la un teren de baschet, apoi la sinele ruginițe ale unui trenuleț pentru copii. Mai departe d)m de niște locuințe separate, pentru tinere de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Pe când locuiam la Paris, sfârșitul anilor ’40, am devenit f)r) s) vreau preocupat de acest subiect. Am aflat de la proprietari de magazine și garaje, b)rbieri, chelneri, portari de blocuri c) ideile „revoluționare” (care „schimb) patul”), În prezent complet banale, atinseser) toate segmentele societ)ții franceze. Anticipând apropiată victorie a comunismului - patul care avea s) vindece toate relele din trecut -, mulți intelectuali francezi oportuniști s-au preg)țiț pentru a face carier) În noul regim. Gânditorii francezi au avut la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
observa, Într-un interviu, sl)biciunea americanului pentru termenii eleganți și cred c) nu as fi un adev)rât american dac) nu as Împ)rt)și aceast) sl)biciune - deci „suprafețe estetice”. Ins) Prall vorbea despre viața obișnuit) și experiențele banale, despre o ceașc) de cafea sau faldurile unei draperii, despre o g)leat) pus) sub un burlan: „Savurând, iubind contemplarea” gusturilor, culorilor, formelor, miresmelor. Cred c) aceast) capacitate de a contemplă a fost și ea afectat). Ceea ce Îmi reamintește remarcă
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
niște pui de lei. Se uit) În farfuriile noastre, s) văd) cum m)nânc) str)inii cotletul. Suntem niște creaturi ciudate și Îi facem s) râd). Conversația, ca de obicei, devine rapid serioas). La Ierusalim nu auzi prea multe discuții banale. Inflația, impozitele mari, programul de austeritate fac necesar) prestarea mai multor ore de munc). Ni se spune c) numeroase soții se Întorc la serviciu. Alexandra a observat cât de ocupați au devenit colegii ei matematicieni. Li s-a m)riț
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Îmi amintesc de un exercițiu cu o corabie pierdută În larg și un măr care apărea de nicăieri, zburând peste apă ca un semn mistic dintr-un vocabular tarkovskian, deși pe atunci nici nu știam cine e Tarkovski. O masă banală era pluta mea, pe care stăteam eu, călătorul pierdut, iar un fir transparent de nailon vechi agățat din tavan era soluția practică de a face să plutească mărul prin aer, ca trimis de o muză. Dar, cum nailonul era ieftin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Piesa părea În pericol de a fi distrusă de efervescența invențiilor colective. Îi Încurajam pe actori să-și dea drumul la tot, bun sau rău, să nu cenzureze nimic, apoi le dădeam noi sugestii, dar nici ele nu erau selectate. Banal ori fantastic, totul era de Încercat. La sfârșitul zilei nici nu mai conta cine și ce a inventat, dacă invenția era bună. Și era bună dacă servea piesa (de fapt nu piesa, ci experiența momentului, din care făcea parte piesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
oficiale prin deriziune. Totuși, În comparație cu explozia de scatologie ubuescă și anarhie veselă a spectacolului românesc din Institut, la New York ceva Își pierduse viața. Gunoaiele masive ale străzii din East Village miroseau abundent și făceau competiție gunoiului de pe scenă, care părea banal și anost. E ciudat cum În teatru imaginile pot să moară chiar În timp ce le folosim. La fel și cuvintele. Ce părea viu În cuvântul „căcaaaat“, În atmosfera cenzurii din România, Își pierdea valoarea de șoc În East Village, unde cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bucată de vreme, suspendat În timp, dar nici nu trecuseră cinci minute, când cineva m-a bătut pe umăr: „Are you Andrei, the Ford fellow?“. Era Jules Weiss, directorul administrativ al „La Mamei“ și șansa mea s-a datorat unui banal pachet de țigări, pe care Jules Îl uitase pe tejgheaua companiei KLM și după care se Întorsese... „Welcome to America! Oh boy! Bine că te-au lăsat să ieși din România, după câte peripeții mi-a spus Ellen că ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În afară corespundea cu ce a fost auzit Înăuntru și jocul lor capta o vibrație neașteptată. Mai târziu, când ne-a fost dată traducerea În franceză și engleză, odată ce textul a fost Înțeles logic, ni s-a părut, prin comparație, banal și plat. Mulți dintre snobii tipic parizieni care frecventau restaurantul La Coupole se uitau la noi cam suspicios când, deseori noaptea târziu, extenuați după opt-zece ore de exerciții, veneam să ne remontăm cu o cină bună - În cazul meu, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
e fragilitatea emoției, nu trebuie apăsat pe semne ca și cum În sală ar fi un public de surdomuți sau cvasihandicapați. Stanislavski spunea că „cea mai bună regie e regia invizibilă“, pentru că semnele trebuie să fie subtile. Dacă sunt prea evidente, devin banale, de unde pericolul de a găsi ce e știut deja. Și de acest păcat mă simt și eu vinovat câteodată, căci din dorința de a crea un pod Între timpul nostru și lumea veche a operei, m-am crezut uneori obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trezească la Însăși viața pe care o trăim“. Influența lui Cage a fost enormă asupra generației tinere din anii ’70-’80 și a inspirat nenumărate experimente care au redus treptat arta la cele mai mărunte gesturi, glorificând până la urmă comportamentul banal de fiecare zi. Inevitabil, acesta a devenit curentul la modă, numit minimalism, cu impulsul spre reductiv. One-man show-urile câștigau popularitate În dans, muzică, până și În teatru. La modă era acum „expresia personală“, cu dezvăluirea fanteziilor private În public
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]