7,814 matches
-
niciodată. Frunzele continuau să cadă în legănări calme.. Parcă te întâmpinau cu celebrele vorbe ale „trapiștilor”.. „Memento mori !” Ideea morții ne dădu fiori.. și, un fel de teamă puse stăpânire pe sufletul nostru. În „Patrat”, eram doar noi... și, castanii. Bieții copaci... și ei păreau niște octogenari obosiți, cu trupul supt de vlagă, retrași în lumea infinită a împărăției gândurilor. Am închis ochii strâns.. până la durere. Pentru o clipă, halucinantă... m-am văzut, ca într-un mic muzeu al relicvelor vieții
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că voi trăi experiența unică. Numai așa mă conving că exist. Absirt De când umblu dezorientat pe străzile acestui oraș pestriț, am senzația iminentă, în orice moment, c-am să mă-mpiedic de resturile însângerate, rămase neîngropate prin șanțuri, aparținând acelui biet trup de copil. Un copil, era doar un copil Absirt atunci când a fost sfârtecat cu cruzime dinaintea ochilor îngroziți ai tovarășilor lui Iason. Nu pot să nu mă interoghez mereu asupra forței teribile ce a împins-o pe Medeea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
simt frisoanele nemuririi. Simulacre Considerasem întotdeauna amorul ca pe un soi de întrecere între doi parteneri; cine atinge primul plăcerea, luând-o înaintea celuilalt, fiind satisfăcut sexual, poate să abandoneze partida. Acum am înțeles că plăcerile fizice sunt doar niște biete simulacre. În actul erotic nu participă doar corpul. Pofte La Homer, zeii, întocmai ca și oamenii, freamătă râvnind la plăcerea acuplării. Adesea se supun bucuroși unor ciudate procese de metamorfoză, numai să poată să se bucure de trupul muritoarelor ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să punem la cale fuga. Va trebui să părăsim casă, grădină, oi, capre, câine și să plecăm repede. Dar unde? Poate că n-o să plec deloc. Creatură Puritatea trupului Aiei m-a impresionat nu o dată. E și ea tot o biată creatură, invadată de fiorii neputinței și zbătându-se permanent sub pânze grele de îndoială. Nu mă refer la extrema ei slăbiciune sau la sânii ei foarte mici, asemănători cu două fructe rotunde, crescute din marmora mată a pieptului. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a se dezlipi definitiv de origini. Medeea e sfâșiată de nevoia de a se regăsi pe ea însăși; și iată că sângele fratelui devine însuși sângele ei și ea sfârșește prin a se identifica cu el, transmutându-se complet în acel biet tânăr dezmembrat, ca să poată să-i comunice tatălui lor starea ei de nimicire completă. Ar vrea ca trupul sfârtecat cu propriile-i mâini să poată să vorbească în locul ei. Și totuși, dacă ar muri cu adevărat, Medeea n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Exilul câteodată face figuri urâte oamenilor. Poate să-l oblige, de exemplu, pe un principe valah, voievod crunt de meserie și cirac al papei Pius al II-lea, să-și tragă în țeapă propriile memorii pe filele zdrențuite ale unui biet caiețel, în loc de hoiturile turcilor pe străzile de la Budapesta. Exilul poate și să convertească un bon viveur rafinat și un virtuoz al elanului erotic la viața izolată de chiostru sau, să spunem, pe jumătate de diacon zelos, pe jumătate de democrat-creștin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu s-a limitat numai la colegele mele de cameră; până seara, ne-au mai vizitat și alte fete din cămin, intrând cocoșate de spaima examenului de a doua zi și ieșind extaziate de mica trusă de farduri, pe lângă care bietul examen nu mai conta. Deși învățam și eu pentru examen, fenomenul m-a fascinat într-atât, încât mi-am îngăduit să mă relaxez și să-l observ mai bine. În total, nouă fete au repetat fără greș același scenariu. Sunt
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Ghibănescu, sub titlul „Schiță despre țigani“ [istoria, obiceiurile și limba țiganilor, cunoscuți În Franța sub numele de „bohemiens“]. Mai târziu, Într-un discurs rostit la Academia Română, În Ședința Solemnă de la 1 Aprilie 1891, Mihail Kogălniceanu face o descriere a vieții bieților robi rromi dinainte de dezrobire: „Chiar pe ulițele orașului Iași, În tinerețele mele, am văzut ființe omenești purtând lanțuri la mâini sau la picioare, ba unii chiar coarne de fier aninate de frunte și legate prin coloane Împrejurul gâtului. Bătăi crude
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
luptă Între ei. Aici o familie Întreagă doarme lângă un foc ce s-a stins; aici niște babe, croite după modelul vrăjitoarelor lui Machbeth, dau cu ghiocul fetelor, care le cer căutarea norocului. Împrejurul corturilor hoinăresc câini, urlând, și niște bieți căluți rânchiezesc, cercetând oriunde o hrană tăgăduită de sărăcia pământului. E totdeodată un spectacol izbitor... Fiecare trib se compune din mai multe bresle - aceea a lingurarilor, cari au mesteșugul lingurilor de lemn sau de cositor, a căldărarilor -cari fac căldări
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
și natură, spirit polemic, clasicismul folcloric. 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 278 127 X „Să vă spun un basm japonez, dintr-o culegere tipărită la noi acum câțiva ani - ne avertiza în 1983 Nicolae Manolescu.” 1 Unui biet tăietor de lemne, care stătea în pragul casei sale, i se înfățișează într-o zi o fată frumoasă, cu obrazul alb, ferit de soarele arzător cu ajutorul unei umbrele. Închipuiți-vă surpriza lui! Surpriză încă și mai mare când fata îi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
paradoxală, la care participăm, care ne folosește în mare măsură, dar care introduce și câteva restricții inevitabile. Ioan Petru Culianu „ne invită să înțelegem că jocurile minții și fantasmele lumilor nevăzute manipulează cu finețe din umbra dramelor vieților noastre de bieți actori într-o nesfârșită piesă cosmică. Fiecare reprezentație pe scena lumii semnifică încă o viață consumată. Mori și rămâi prizonierul inocent al unui singur rol. Șansa salvării stă în speranța de a vedea tu însuți propria-ți piesă, dar prin
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În așteptarea unui exemplar mai deosebit. Și dacă astăzi vor avea ghinion, urmează șansa din următoarea zi. Poveștile pescărești, ca și cele vânătorești, se deapănă mărunt, seara la un pahar de vin, iar după două trei, totul devine posibil, și bietul peștișor se transformă În ditamai rechin... Copii aleargă pe plajă, intră În apă plini de veselie sau bat mingea. Soarele strălucește cu dăruire, dar fără a Încălzi prea mult din cauza vântului și brizei. Până la parada pinguinilor poposim În frumoasă rezervație
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ci a ramolitului Dandanache. Tipătescu exclamă dezamăgit: „Ce lume! ce lume! ce lume!...”. Trahanache, În replică - la distanță -, constată detașat afectiv: „Așa e lumea, n-ai ce-i face...”. Adică răul mundan e imuabil și nu stă În puterea unui biet muritor s-o Îndrepte. Bâlciul politic al capitalei de județ antrenează răsturnări neașteptate de situație. Important e că, la sfârșit, toată lumea e mulțumită. O formă a lumii ca circ ori ca bâlci este scandalul. Uneori personajul vrea scandal, caută
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
reale. Când are de partea lui o parte din personalul medical de la care primește „sfaturi” și informații privind pericolul dezvăluirii falsității bolii prin diferite investigații, situația devine foarte complicată pentru medicul curant. Acestuia i se poate reproșa că „privează o biată și neajutorată bolnavă de tratamentul ei vital”. Unul din testele cele mai elocvente în cazul nostru presupus ca având o insulinorezistență „extremă”, efectuat în laborator sub supraveghere medicală, dar fără o avertizare prealabilă a pacientei este extrem de grăitor. Administrarea i
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
său, pentru că reușește să fie un copil bun, drept și iscusit. Obreja Andreea - cls. a IV-a C IX. COMPUNERI PRIN DEZVOLTAREA UNUI SUBIECT Bătrânul și pomul sădit Într-un sat Îndepărtat din nordul Ardealului, la poalele munților, trăia un biet bătrân pe nume Vasile. Moș Vasile avea parul nins și barba albă și spatele Înconvoiat de greutatea anilor care au trecut. Într-o zi el luă un vlăstărel ce tremura În adierea vântului, alese un loc În gradină și Începu
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
care racla trece val-vârtej pe lângă ea. Imediat este înconjurată de camere video, cum să pierzi accesele de furie ale unei „demonizate”, înconjurată de jandarmi și preoți ? Mai târziu, în jurnalul de seară al unei televiziuni comerciale, am văzut imagini cu biata femeie. „Ciudat sau diavolesc ? Cutremurător !”, scria pe ecranul televizorului cu litere mari, galben-fosforescente, pe fond negru. În cele din urmă, tot acest vârtej de oameni și sfinți iese pe ușile larg deschise, pierzându- se pe străzile din împrejurimi, în sunet
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fotografieze aici, la Prislop. Marea lui nedumerire, exprimată în scurta discuție pe care am avut-o acolo, chiar pe coasta dealului, sub ochii agentului atent la mâinile noastre (parcă urma să extragem din buzunare arme de foc și nu niște biete aparate foto), este următoarea : de ce, după dezastrul industrial și existențial din 1990, oamenii aceștia, în cea mai mare parte orășeni, locuind în zone neatinse de criză, nu au îmbrățișat forme mai „soft” de religiozitate urbană și au ales să vină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Au făcut toată organizarea și peste o săptămână a plecat unchiul, iar peste altă săptămână a plecat și tata... Primul a plecat la Nicolaev, un port În Ucraina, unde aveau lucrări și se muncea Într-un stil de sclavie totală. Bietul om nu a rezistat: am primit o veste că s-a culcat și și-a luat rămas-bun de la noi, prin această persoană - dintr-o dată am mai pierdut un membru... Tata... asta spun, că norocul este foarte... pentru că el era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau speriați și ei că se gândeau la partizani, și a durat ceva vreme până când bietul tata a putut să-și revină. Tata, În general un om netemător și iubitor de oameni... Și, după ce au curs lacrimi de ambele părți, bietul om a putut să se Întoarcă și noi să ne gândim pentru un moment la Vama și nu la problemele pe care le aveam acolo... Cred că este cea mai plăcută amintire pentru dumneavoastră. Sigur, e cea mai plăcută amintire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
șansa noastră de a-L înțelege, întâlni și recrea. Momentul de liniște și reculegere, de cuprindere a cât din transcendent a răscolit fiindul nostru, acesta e momentul de receptare a divinului, a noosului prin plasa de dendrite și axoni a bietului și minunatului nostru creier. De aici dorul său de a-și reîntâlni creatorul prin conștiență, căci conștientul și inconștientul o fac permanent în cadrul arcelor și arcanelor reflexe în relația directă cu Arhitectul Lumii. Dumnezeu e pretutindeni și în noi, ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne alină. În afara mea nu e decât misterul./ N-am fost magie./ Mâna mea s-a răsucit în suflet./ Ordinea și apa nu s-a-ntins/ la malul cerului să ceară/ binecuvântarea ta.// În afara lui nu e decât cerul/ un biet pământ cu doruri înstelate,/ țărână. Și dincolo de ea/ n-a fost decât ce nici măcar o minte/ din cele ce trăiau / nu și-ar fi putut închipui că exista.// Iar să te știu n-a fost magie,/ iubita mea cu ochii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a eului spre sine urmează același parcurs, tao întru crearea pietrei filosofale. Nu e un ou dogmatic, ci unul eminamente al libertății gândirii, poesia e partea de feed back a spiritului îmbăiat în suflet din aspirațiile trupului. În liber gând, biet Om, te crezi fără rival În lumea-n care viața-i oriunde, și-n unghere: Faci ce dorești cu tot ce-ți șade în putere, Dar universu-i lipsă din sfatu-ți seniorial. Te-nchin-acelui spirit ce zace-n animal, Nu-i floare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tipografia Atanasie Gheorghiu, Iași. Dacă găsesc un al doilea exemplar vi-l trimit la Fălticeni. Mai gata o piesă de teatru - Pe răbojul vremii și dacă puterile mă ajută (și bine înțeles oi mai trăi... căci știți: „nu vremile... ci bietul om sub vremi...”) voi încerca s o tipăresc. Mă întrebați de demersurile făcute pt. tipar: în 1938-39 am cerut încuviințarea Insp. șc. jud. Iași pentru strângerea materialului necesar lucrării, iar acesta m-a trimis la Suceava pe teritoriul căruia am
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
un fel de transă - purtat de o forță inexorabilă care-i cerea să descopere adevărul - trecând prin incest, dragoste, prietenie, uciderea prietenului apropiat, uciderea amantei - și alte situații contradictorii. În loc să vezi în el un nebun, abject, avea momente cutremurătoare de biată ființă care-și poartă crucea. De unde și tabloul superb, toate personagiile adunate în jurul mesei care amintește de „Cina”. Hainele lor în culori moarte. Caligula - în haină de sac alb - desculț. Tabloul este în programul produs. Despre mine îți pot spune
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
României, septembrie 1940-octombrie 1944, București, 1985. Notă: Pentru cine n-a știut sau a uitat: vae victis (din limba latină) înseamnă vai de cei învinși! I și II, 30 și 31 august 2006 Vina de a exista Motto: „Vai de biet Român, săracul! Îndărăt tot dă ca racul, ....” (M.Eminescu, „Doina”) Privită ca o victorie a drepturilor omului, migrația forței de muncă dinspre țările sărace spre cele bogate, pentru ca acestea să devină și mai bogate, nu mai poate minți pe nimeni
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]