7,991 matches
-
încercare a acesteia de a țipa după ajutor, inculpații au legat-o la gură cu un batic. Apoi și-au văzut nestingheriți de treabă. La plecare, au luat cu ei mai multe bunuri, printre care și 40 de grame de bijuterii din aur, aduse de proprietar tocmai din Irak, pe care le-au vândut pentru doar opt milioane de lei, mult sub valoarea lor reală. E.G.S. și D.O.C. au fost prinși la scurt timp după comiterea faptei, iar zilele
Agenda2003-42-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281602_a_282931]
-
despre Artaserse a lui Leonardo Vinci, operă barocă de mare rafinament regizoral și scenografic (decor și costume Helmuth Sturmer), de perfecțiune muzicală. Am plecat cîteva zile la Iași ca să văd cîteva montări. Ca să-mi ofer darul de a intra în bijuteria arhitecturală care este Teatrul Național din Iași. Arhitecții vienezi Fellner și Helner l-au început în 1894 și în 1896, pe 2 decembrie, s-au predat cheile primarului Nicolae Gane. Reabilitarea acestui proiect de mare anvergura, clădirea Teatrului, a fost
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
terminologia corpului uman, cunoscută prin conservatorismul ei, ce urcă până la indo europeană; în acest caz, împrumutul are valoare deosebită. Comparativ, împrumutul de cuvinte aparținând domeniilor semantice (sau onomasiologice) îmbogățite de împrumuturi în mod frecvent, cum sunt moda, alimentația, comerțul, armele, bijuteriile etc., are valoare mai mică. Un caz surprinzător este cel al numelor de culori de origine germanică (blank, blao, brun, gris) pătrunse de timpuriu în limbile romanice occidentale. De multe ori, la originea numelor de culori împrumutate a stat comerțul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
proptită în obraz, ca la dagherotip, păr negru și împărțit pe creștet printr-o cărare, bonet de dantelă), introdusese figura unei femei mai în vârstă cu nas grecesc și mai pronunțat și cu un aer general de matroană, încărcată de bijuteriile de zestre. Modelul nu avea o expresie spirituală, era un specimen de femeie orientală. De unde o anume impresie decorativă. Dar, în sfârșit, se simțea mâna maestrului. Și Saferian, și Nacu păreau foarte mulțumiți, cu deosebire că acesta din urmă arăta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
propus de ofițer, fără știrea acestuia, așa încît să-și rezerve o sumă mai mare. Pe acea vreme de panică incipientă, oamenii cu bani, de frica devalorizării sau a altor accidente inerente războiului, căutau a-i vîrî în ceva solid. Bijuteriile constituiau primul mod de investiție, după aceea imobilele, cu oarecare îndoială în privința celor din urmă, din cauză că experiența arată că rechizițiile sau regimurile postbelice diminuează ori suprimă veniturile imobiliare. De aceea nu erau rari aceia care cumpărau chiar cavouri monumentale. Cererea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
desfășurîndu-se în imediata contingență. Iluzia de asistare la viață era mult mai mare. În decursul acțiunii, Jack (așa-i zicea șefului) conducea în sediul din pivniță o femeie de lume îmbrăcată în rochie de seară și cu gâtul plin de bijuterii. Femeia era însoțită de un bărbat în frac. Amândoi fuseseră confiscați într-o lovitură, iar bărbatul, adus anume pentru fixarea sumei de răscumpărare. Jack smulgea bijuteriile de la gâtul femeii, lua ceasul și banii bărbatului și-l scotea pe acesta din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o femeie de lume îmbrăcată în rochie de seară și cu gâtul plin de bijuterii. Femeia era însoțită de un bărbat în frac. Amândoi fuseseră confiscați într-o lovitură, iar bărbatul, adus anume pentru fixarea sumei de răscumpărare. Jack smulgea bijuteriile de la gâtul femeii, lua ceasul și banii bărbatului și-l scotea pe acesta din urmă legat la ochi afară, după ce i se spusese unde să depună suma. La întoarcerea în subterană, urma o convorbire de "concepții" între femeie și Jack
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcuse nimic. Ca o dovadă, femeia scotea din poșetă un mic revolver sidefat și-l punea pe masă în fața lui Jack, demonstrând după aceea o admirație neacoperită față de bandit, în jurul gâtului căruia își încolăcea brațele. Îi dădea mai mult decât bijuteriile, îi oferea ființa sa, pedepsind în acest fel și pe soț, care n-ar fi putut niciodată mărturisi accidentul fără a deveni ridicol. Dar mirare! Jack smulge mâinile damei în rochie de seară, declară că el însuși e cast și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în anume loc, pentru a o salva astfel de vânzare. Smărăndache mai destăinuia că era acum perfect stabilit că locul pe care Ioanide își construise cabana fusese cumpărat prin intermediul doamnei Valsamaky-Farfara cu o sumă de bani obținută prin vânzarea unor bijuterii ale doamnei Ioanide, lucru pe care arhitectul îl descoperise mai târziu, ceea ce-l determinase să cumpere, când făcuse rost de bani, alte giuvaericale, știind bine cât suferă madam Ioanide când e lipsită de găteli. Gulimănescu susținea pe fată că închiriase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide, nu mă fierbe atâta, spune-mi ce-i cu focul?" A ars primăria, Ioanide, n-am vrut să te supăr." Cu privire la diminuarea aparentă a cheltuielilor, arhitectul concepu în curând legitime bănuieli. Faptul de a constata că Elvira vânduse din bijuterii spre a cumpăra un teren dovedea că de fapt nu-și schimbase firea, ci numai modul de a-și procura banii. Ioanide se ferise a-i face reproșuri pentru un gest atât de delicat, care îl salvase de la rămânerea pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
modela lumea, dar ea nu-l putea atinge. Apoi ațipi și visă o țară cumplită, crepusculară, scăldată în ploaie. încerca să scape de acolo cu o fetiță care îl insultase și trădase. Ea se făcu înaltă și stătea, plină de bijuterii, pe un tron, într-o casă foarte veche. își trimisese majordomul cu picioare strîmbe să-l prindă. Micul Thaw zburda din cameră în cameră, trîntind ușile în urma lui, dar sunetul lent, șchiopătat se apropia tot mai mult. în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o zi ca asta, în vacanța de vară. Am îngropat oare o cutie de tablă sub rădăcina de drobiță, într-o vizuină de iepure? Erau o jumătate de coroană și șase penny de argint din acel an, și o bijuterie a mamei, și un carnețel cu un mesaj către noi cînd vom fi mari. Ne-am promis unul altuia s-o dezgropăm peste douăzeci și cinci de ani? Și am dezgropat-o peste doar două zile de teamă să nu fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amândouă, în planuri diferite ale existenței, trăiesc și se scaldă în imortalitate. În orgasmul minții și-n silogismele fecundității, în sperma creierului și-n memoria ovarelor ne apare, sub două chipuri diferite, angelic și demonic, masculin și feminin, năpraznicul cosmos, bijuteria însîngerată în care trăim. Spațiul e paradisul, timpul este infernul. Și cât de ciudat este că, la fel ca în emblema bipolarității, în miezul umbrei este lumină și în lumină stă sămânța umbrei. Căci altminteri ce este memoria, fântâna asta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ci în vis. Am visat, într-o noapte de iulie, după ce rătăcisem ore-n șir pe străzile din centru, privind cu atenție statuile, că mama zăcea-ntr-un pat cu cearceaf de satin alb, boțit artistic, asemenea căptușelii cutiilor cu bijuterii. Era mare și albă ca marmura, pielea ei transparentă lăsa să se vadă vinișoarele și glomerulele sudoripare, iar pe șoldul stâng i se așezase un fluture tropical, de o mare strălucire a culorilor, sprijinit pe piciorușe subțiri și nervoase. Când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-se ca niște mandibule de insectă, mânerele masive și grele, tronconice - toate produceau la fel de multă plăcere ca și repulsie, erau perfecte, dar perfecte pentru vătămat, pentru smuls, înțepat, tăiat, poate pentru sugrumat și trepanat de asemenea (un mic ferăstrău, o bijuterie de metal argintiu, putea servi la obținerea voletelor decupate în osul craniului). Am luat trusa cu grijă și am așezat-o pe masă. Fata a apucat un scaun bătrân și jegos și s-a așezat pe el în fața oglinzii. Și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
obraz lângă obraz, dornice să intre iar în agitația marelui oraș. Duminicile aveau liber și ieșeau la plimbare pe străzi, printre blocurile pătrate de pe bulevardele străbătute de automobile și trăsuri, uitîndu-se uimite și-ncîntate la firme, la vitrinele de mobile și bijuterii, la înălțimea amețitoare a Palatului telefoanelor (cît ar fi vrut să se facă telefoniste! - în filmele americane telefonista întîlnea mereu câte un tânăr milionar), la birourile în care juni prăfuiți tot băteau la mașinile de scris Yost scrisori și acte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le dădeau la tutungerie când cumpărai plicuri de scrisori, pe care le-a așezat unele peste altele într-un teanc gros, cenușiu. Apoi, cu un fel de ferăstrău de traforaj cu pânza ca un fir de păr, frumos ca o bijuterie în perfecțiunea lui metalică, a tăiat întreg teancul pe orizontală în sute, mii de feliuțe extrem de subțiri, încît fiecare din ele avea acum nu doar forma și mărimea, ci și grosimea unei foi de hârtie. Și deodată în fața noastră se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era nici ea o oarecare. Dar aici lucrurile erau mai tulburi. Oricum, la mare nevoie (cînd se strica acoperișul, când se descărcau lemnele-n curte și când mergeau, o dată pe an, la doctor) scotea din bufet o lădiță cu străvechi bijuterii și alegea-mpre-ună cu Soile cîte-un lănțug încurcat cu o sută altele sau cîte-un bob prețios montat în argint și, după ce le stropea cu lacrimi, ieșea să le vândă unui bătrân și de-ncredere anticar, care se ocupa și cu alt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fâșii grosolane de oglindă. Nici o jucărie nu era mai dezamăgitoare când o desfăceai. Dar când te uitai prin vizorul ei și roteai între degete tubul de carton, era minunat, feeric: vedeai cum se fac și se desfac, niciodată la fel, bijuteriile, fulgii de zăpadă, florile de mină, acele de lumină dintr-un bob de rouă, sticlirea simetriilor schimbîndu-se brusc unele-ntr-altele, înghețînd în figuri pline de romburi și triunghiuri, ca ale covoarelor de hârtie pe care le făcea cu foarfecă, pentru ca apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
circurile ambulante, și cât de mult avea să sufere din pricina fatidicei femei-păianjen de la baciul Moșilor. Era cu limba scoasă după spectacolele de circ. Nu pierdea niciodată vreunul, iar nevastă-sa, care nu mai știa pe unde să-și mai zornăie bijuteriile, îl însoțea cu bunăvoință, nu ca să vadă, ci ca să fie văzută... Decât în stal, gândea uneori Ionel, i-ar fi stat mai bine acolo-n arenă, cu pene-n fund și paiete sclipitoare pe decolteu, călăreață de circ arătîndu-și crupa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pânze negre și flamuri negre, umflate de bancurile sclipitoare de pești. În odăile de sub punte, leșuri de marinari ciugulite de crabi, cu madrepori crescuți ca niște coarne din cranii. În cale, crini de mare amestecați cu mormane de aur, de bijuterii și de perle, comori nemairîvnite de nimeni. Catargele străpunseră primele gheața, spărgînd-o și risipind-o în mari plăci ascuțite ca lamele, ce-și sclipeau o clipă poligoanele-n aer, ca să se spargă apoi departe, cristalin, pe podeaua de gheață încă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scaunul dentar. Căci de la-nceput, dintr-o privire, Coca văzuse plăcuța cu numele ei, deasupra căreia nu se afla nici un fluture. Era singurul loc complet gol de pe tot zidul, cu satinul de sidef ușor încrețit, ca-ntr-o cutie cu bijuterii. Abia după ce bătrânul își retrase sonda ihtifalică din corpul ei, fata simți cum sperma lui înghețată, neurotoxică, îi amorțește trupul cu-ncetul. Era acum prada vie, cu nervii-n alertă, cu ochii lărgiți de groază, dar incapabilă de mișcare, dusă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era bucuros că putea ieși onorabil din încurcătură. ― Mulțumesc. ― Înălțimea Ta, vorbi din nou Alarik, poți să te superi pe mine, dar trebuie să-ți atrag atenția că te jecmănește. Ceea ce ți-a dat e o augustină de duzină, o bijuterie simplă, pe care femeile o primesc înainte de a naște primul lor copil. E un obicei răspândit în câmpie, dar augustina asta e doar una de duzină, lucrată neîngrijit și nici măcar nu e completă. Fostul împărat privi spre femeie. ― Javră! strigă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de gând să-i dau și al doilea lănțișor. Atâta doar că-l scot mai greu. Făcîndu-i semn lui Mos să fie mai atent la proprietarul magazinul, Mas se trase și el mai aproape. ― Ce-i asta, femeie? ― E o bijuterie pe care mi-a dat-o mama. Toate femeile din Câmpie au așa ceva. Bătrânul soldat luă cel de-al doilea lănțișor din mâinile femeii și-l trecu prin urechiușă din partea de jos a spiralei. Imediat, în mâna lui pâlpâi o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
printre clădirile ruinate și se simțiră destul de în siguranță pentru ca să-și găsească un adăpost. ― Înălțimea Ta, ultimul lucru pe care l-aș face ar fi să-ți pun la îndoială judecata. Dar, să lași o încărcătură de austral pentru o bijuterie din care există zeci de mii de exemplare... Kasser zâmbi întunericului. ― Oricum nu mai puteam menține multă vreme australul. Vassur a pornit probabil deja spre el. Cât despre spirală, trebuie să vă obișnuiți să gândiți altfel decât restul lumii. ― E
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]