6,741 matches
-
Du-te la conducătorul școlii și cumpără-l imediat. Am auzit că Skorpius este invincibil... E ultima luptă a lui Salix. După asta va fi liber - dar dacă pierde... Oamenii spun că Vitellius nu-i iartă pe cei învinși de campionul lui. — Am auzit și eu, dar... — Să mergem repede la Ludi! Vorbește cu Manteus. Ți-l amintești? La Tolosa îl uram cu toții... E hrăpăreț, dar dacă îi oferi mulți bani... — Nu-ți face iluzii. Manteus nu va renunța la Salix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sos din fața sa. Voi intra victorios în Roma. Roma va fi a mea - își linse degetul. Bun sos, îi spuse lui Listarius. Iar acum, Antonius Primus, lasă-mă să mă bucur în liniște de munera. Imediat va intra în arenă campionul meu, Skorpius. — Să mergem, zise Errius ridicându-se. Vitellius ți-a dat un răspuns. Mai e ceva de adăugat? Antonius îl opri. — Vreau să-l văd luptând pe Salix. — Ai pariat cumva pe Salix? În mâna lui Vitellius strălucea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că putea să-l vadă pe Salix murind îl tulbura. — O să învingă, idiotule... De ce te temi? îi șuieră grăsanul la ureche, ca și cum i-ar fi citit gândul. Punem pariu? Un vuiet anunță intrarea campionului lui Vitellius. Skorpius nu intră în arenă pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale mulțimii, se ivi de sub pământ. Apăru mai întâi capul, acoperit de părul de culoarea paiului, care înconjura chipul inexpresiv și osos, apoi umerii puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urla: „Skorpius!“ — O să-l ucidă pe ticălosul de Salix... Vreau să-l văd mort pe Salix, ticălosul! — Ești un dobitoc! izbucni Valerius. Ridică pumnul să-l lovească, dar își lăsă mâna să cadă, pe când celălalt, indiferent, continua să strige numele campionului lui Vitellius. Pe deasupra capetelor spectatorilor, Valerius îi privea pe cei doi adversari. Îl văzu pe Skorpius apropiindu-se de Salix încet și oprindu-se la câțiva pași de el. Era mai înalt cu un cap. Salix rămase nemișcat, dar deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se asemenea unui monstru închis între zidurile arenei. Strigătele de surpriză se amestecau cu râsetele și urletele euforice. Aceeași mulțime care cu o clipă în urmă era gata să aclame victoria lui Skorpius exulta acum la gândul înfrângerii super-omului, a campionului absolut, a semizeului, protejat al împăratului, care-și învinsese adversarii pe tot teritoriul Imperiului. Oamenii așteptau să-l vadă căzând și se străduiau să schimbe pariurile, preferându-l pe Salix. Skorpius rămase în picioare, pe când Salix se învârtea în jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vei pedepsi pe fratele meu pentru că te-a atacat. E vinovat. Deci îl abandonezi? Nu accepți propunerea mea? — Eu fac deosebire între interesele mele personale și interesele statului. — A, deci etica îți impune asta? râse Vitellius. Admirabil. Ești un adevărat campion al tradiției, un adevărat cetățean roman. Râse din nou, amuzat de eforturile lui Antonius de a-și stăpâni mânia. — Nu vei porunci să fie omorât, Vitellius. Îl vei judeca și îl vei pedepsi. Va executa pedeapsa, apoi îl vei lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
retras la Histria - Proculus făcu un gest larg. Gata. Să nu mai vorbim despre asta. — Da, dar... Antonius fu redus la tăcere de un gest al maestrului. Nu mă întorc în arenă. Astăzi, editor-ul jocurilor hotărăște a priori moartea campionului tău. N-ai văzut cum Vitellius a impus uciderea lui Salix? N-a ținut seama de dorința poporului. Așa fac tiranii. Proculus se opri lângă doi luptători cu capul acoperit de o bonetă strâmtă de piele, care se înfruntau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pene mari, roșii, ce făceau statuia să pară și mai înaltă. — Eu am grijă de gladiatorii mei și de armele lor. Nu degeaba școala mea este faimoasă. Nu degeaba Vitellius mi te-a vândut mie, ca să fac din tine un campion. Vrei să afli cum a sfârșit Ferox Tracul? Valerius nu răspunse. — A avut optzeci și două de lupte. A murit sugrumat de cel mai bun prieten al lui. Avea douăzeci și patru de ani. Arătă spre a doua statuie. — Acesta este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la rândul meu, gladiator. Eram secutor, ca tine. Valerius se gândea că se afla în fața celui care nu voise să-l vândă pe Salix lui Antonius. Nu voise să-l vândă pentru că pariase pe Skorpius mulți bani, știind că Salix, campionul lui, avea să piardă. — Am auzit că nu te antrenezi cu atenție. Nu ești în stare nici măcar să te aperi cu scutul, continuă liniștit Manteus. Valerius îl întrerupse. — Nu știu de ce am fost ales să devin secutor. De ce nu retiarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apoi se așeză lângă Manteus. Privi în jur. Ochii i se opriră la ceasul acvatic pus pe o coloană scundă, lângă masă. Se uită la Manteus zâmbind. — Văd că ți-a mers foarte bine în ultima vreme. Ai câștigat de pe urma campionilor tăi. Manteus arătă spre ceas: — Chiar ieri l-am cumpărat. Nu-i așa că-i minunat? — Știu că trebuie să fi costat mulți sesterți. Eu încă mai folosesc clepsidra. Să spunem că faptul că i l-am vândut pe Skorpius lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lângă amfiteatru, se aflau destui gladiatori, astfel încât împăratul le putea oferi supușilor săi cremonezi munera de neuitat. Îi expuse împăratului ordinea luptelor. Îi sugeră să-l pună pe Skorpius să lupte cu un secutor formidabil, care se ridica la înălțimea campionului lui Vitellius. Secutor-ul venea dintr-o provincie a Illiriei. Șiret, Manteus îl alesese fiindcă știa cât de mult îi ura împăratul pe dalmați. Impresarul propuse ca Valerius să lupte cu Flamma: cel dintâi ajunsese destul de priceput încât să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ce-i cu tine? îl întrebă acesta, fără să-l privească. N-or să te pună să lupți cu Skorpius, dacă de asta ți-e frică... Ești bun, dar publicul e pretențios... Oamenii ar fi indignați dacă ar vedea un campion luptând cu un începător. — Eram la Augusta când l-a ucis pe Salix. Marcus îl privi. Nu l-a ucis pe Salix. Pur și simplu a învins. Eram și eu acolo, zise, continuând să-și treacă degetele prin ochiurile plasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drumul plasei și privi spre Skorpius, care își ungea corpul cu uleiul pe care i-l dădea un servitor. Arătă spre el. — Îl vezi? Numai el are servitori, numai el se bucură de un asemenea lux. Vitellius are grijă de campionul lui, și bine face. Este invincibil. Acum servitorul îi întindea lui Skorpius niște brățări de piele, pe care uriașul și le puse la încheietura mâinii stângi. — Brățările alea îi reprezintă pe adversarii uciși. Nu-s deloc puține, ce zici? Skorpius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dacă vrei ca gladiatorul cel mai puternic din întregul Imperiu să lupte pentru tine, cumpără-l, zise și Vinicius Crulpus. Eu cred că Orpheus e mai bun chiar decât Skorpius. În locul tău, n-aș lăsa să-mi scape un asemenea campion. Am auzit că însuși Proculus l-a antrenat, adăugă Allius Cerpicus, plecându-și capul în semn de respect. Cumpără-l pe Orpheus. — Proculus, oftă Vitellius. De ce nu mi-a spus nimeni că el l-a antrenat pe medic? — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iau gâtul lui Orpheus? De ce-l lasă să se bucure de faima de care eu ar trebui să am parte? De ce interzice luptele dintre noi? Era furios. — Împăratul a poruncit să nu intru mâine în arenă. Eu, cel mai mare campion din Imperiu, voi fi exclus de la munera și voi rămâne închis aici, ca un animal. Lovi cu pumnul într-un scaun, care se făcu bucăți. — De când ai venit tu, împăratul n-are ochi decât pentru Orpheus. Nici mâine nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aceea. „Viața...“, se gândi, închizând ochii. Iubea cu pasiune viața. Și o iubea cu pasiune pe Velunda. — Sunt gata. Se ridică și-și luă coiful. — Unde-i Skorpius? — Probabil că a fost condus jos... Împăratul adoră să-l vadă pe campionul său ivindu-se de sub pământ. În clipa aceea, o umbră se îndreptă precaut către ei dinspre coridorul strâmt ce ducea spre grajduri. — Listarius... Valerius lăsă coiful jos. — Nu-i voie să intri aici. Pleacă repede, băiete! zise Marcus. — E prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de-acum, zgomotul copitelor invoca zeii infernali de sub pământ. Își dori ca acea minune să se împlinească și ca un demon să-i călăuzească mâna în timpul luptei cu Skorpius. Se îndoia că va fi în stare să-l învingă pe campionul lui Vitellius, și îndoiala aceea îl neliniștea. Încercă să rememoreze mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
obișnuia să se facă reclamă în toate felurile. Poze puse în vitrine, declarații incitante în ziare și apoi goana după autografe; corvoadă la care s-au supus toți scriitorii noștri, inclusiv Tudor Arghezi și, mai rezervat din cauza vederii, Mihai Codreanu. Campionii ieșeni ai genului au fost Ionel Teodoreanu și George Topârceanu. Ale lui Ionel erau madrigaluri siropoase construite ad-hoc, pe când ale lui Top erau catrene rezistând prin valoarea lor. Am reprodus destule în cărțile mele și, din toate, mi-a plăcut
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mai apreciată de turiștii dornici de suspance și mai ales de către ceilalți corespondenți din localitățile unde primăriile, consiliile locale și asociațiile de locatari nu sunt în stare să răspundă concurențial provocării gazetărești. Ori aici, în acest segment temporal, orizontul corespondentului campion se lărgește, acesta devenind noul patron al gazetei care, la rândul ei, va iniția un alt concurs de corepondenți locali... Din nefericire, tocmai în momentul acestei creșteri de intensitate a vocii și interesului se auziră clar și distinct cele două
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
evlavie. De câte ori îl întîlnea, nu-i putea vorbi de altceva: "Degeaba, Ieronime tată, începea punîndu-i mâna lui grea pe umeri. Cât o fi de genial conu Manolache în muzică, nu-l întrece nimeni în șah. Ar fi putut ajunge oricând campion pe țară. Oricînd! Dar nu vrea. Nu-l interesează. În finală se lasă bătut, parcă ar vrea să ne facă în necaz nouă: nouă, prietenii și admiratorii lui!..." Antim deschisese de mult ochii, dar nu îndrăznea s-o privească. Ușor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
A fost odată un taur pe care nu-l chema Ferdinand și căruia nu-i plăceau deloc florile. Îi plăcea să se lupte și se lupta cu toți ceilalți tauri de vîrsta lui sau de orice vîrstă și era un campion. Coarnele lui erau tari ca lemnul și la fel de ascuțite precum țepii porcului spinos. CÎnd se lupta Îl durea rădĂcina coarnelor, dar lui nici că-i păsa. Mușchii de pe gît formau o cocoașă mare căreia În spaniolă i se spune morillo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mare Începuse să bată Încet, mărind ngoma. Un drum cu trenul reprezintă primele patru capitole ale unui roman lardnerian, rămas fărĂ titlu și neterminat. Aceste fragmente pot fi citite ca o povestire În spiritul celor ca Cincizeci de bătrîne sau Campionul. Un drum cu trenul CÎnd m-a atins taică-meu, m-am trezit. Stătea În picioare lîngă pat, În Întuneric. Am simțit cînd a pus mîna pe mine, și-n capul meu eram treaz de-a binelea, vedeam și simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bea ceva? Întrebă George. — Nu, domnule. — Uitați aici, spuse și scoase din buzunar o sticlă de jumătate. O atenție din partea tatălui domnișorului. — Da’ chiar că-i un om atent, spuse bucătarul după ce-și șterse buzele. — Tatăl tînĂrului domnișor este campion mondial. — La ce? — La băut. Este foarte drăguț din partea lui. Cum ai mîncat aseară? — Am mîncat cu echipa aia de gălbejiți. — SÎnt Încă toți? — Da, din Chicago pînĂ În Detroit. Mai nou le zicem Eschimoșii Albi. — Ei, spuse bucătarul, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am mîncat cu echipa aia de gălbejiți. — SÎnt Încă toți? — Da, din Chicago pînĂ În Detroit. Mai nou le zicem Eschimoșii Albi. — Ei, spuse bucătarul, există un locșor pentru fiecare. Apoi sparse două ouă pe buza tigăii: Ce zice fiul campionului de niște ouă cu șuncă? — Mulțumesc. — Ce spuneți, mă mai serviți cu ceva din atenția aceea? — Desigur, domnule. — Fie ca tatăl tău să rămÎnă neînfrînt, Îmi spuse bucătarul. După care Își linse buzele: Și tînĂrul domn, obișnuiește și dumnealui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asigurări și de una a taurilor cînd prețurile cresc. . The Cubs este o echipă de baseball, dar cub mai Înseamnă și pui de urs. De asemenea, The Giants, altă echipă de baseball, s-ar traduce prin „uriașii“. . Boxer american, primul campion mondial negru la categoria grea, poziție care a născut multe controverse. . Publicist, orator, erou național În Jamaica, fundamentalist african, a inspirat fenomene ulterioare precum rastafari sau națiunea islamului . Cafenea mică. . Joc de cuvinte intraductibil. În engleză, men Înseamnă și „oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]