7,296 matches
-
că se ridică în sus ca o răsuflare terestră înghețată. Senzație unică de bucurie, de iarnă trăită din copilărie, așa cum știu că nu voi mai avea niciodată ocazia să trăiesc, odată întors în Europa. (Pasaj adăugat ulterior: într-o seară, chinuit de nostalgia Québec-ului, am găsit pe site-ul Youtube melodia lui Robert Charlebois, Je reviendrai à Montréal. Videoclipul însoțitor prezenta doar imagini de iarnă: pe străzi, în parcuri, în natură. Comentariile internauților sunt toate impregnate de o nostalgie enormă. Iar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tânăr originar din Liban, țară pe care a părăsit-o la vârsta de trei ani, după cum singur mărturisește. Figură de rapper clasică: ras în capul ca un morcov, urechi clăpăuge ca ale regelui Ferdinand Întregitorul, blugi largi, tricou lălâu. Se chinuia să scoată două vorbe pe gură, sub masca bine asumată a disprețului de lume un dispreț de cartier. Până aici, nimic deosebit, numai că purta la gât o cruce de dimensiuni considerabile, bătută cu briliante (or fi fost adevărate? nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cel mai mult de pe urma vicisitudinilor istoriei". Constatare amară: oare oamenii care pot afirma că au o "existență fericită" sunt predispuși să țină un jurnal? Lungă discuție, deloc inutilă, acum pe picioar de plecare, cu Andrei G., doctorand la Universitatea Laval. Chinuit de dorul de țară, pendulează între precaritatea canadiană și dificultatea întoarcerii acasă. Aflu apoi cu uimire că a terminat același liceu ca și mine la Brăila, că este originar dintr-un sat din Bărăgan, iar spațiul infinit al acestuia îi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
minunată sinteză a elementelor, paradisul pe care și-l pot oferi doar cei cu pedigree social sau cu buzunarele foarte pline. Schimb intens de mesaje cu Codruț, fost student la Geneva în perioada în care eu îmi pregăteam doctoratul. Îl chinuie, aproape-l arde nostalgia Genevei și a Occidentului, în general. Îmi mărturisește deschis că-i lipsește chinuitoarea muncă prin restaurante sau datul cu aspiratorul prin imensele birouri goale ale companiilor multinaționale după ora 22.00. Umilință cotidiană de sclav modern
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sau înfiptă? Sarcastică sau îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă, care făcea tot ce putea ca să-și învingă timiditatea, la fel cum se chinuia Demostene să-și îmblânzească bâlbâiala. Nu era sarcastică, dar făcea eforturi să fie spirituală, amuzantă. Nu era capricioasă; era statornică, asta da. Am scris cândva despre mine că sunt conștiincioasă, constantă și consecventă. Con, con, con. Și am rugat a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o șaradă demnă de puterile Sfinxului. Susțin însă fervent dreptul la eutanasiere. Cu viața proprie, cu viața ta și cu trupul tău ai dreptul să faci ce vrei. Iar când nu mai poți suporta viața și mai ales când îi chinuiești pe cei din jur, cred că ai dreptul să ți-o curmi. Este, după mine, un gest de omenie. Sunt însă împotriva eutanasierii câinilor. R.P. A celor sănătoși, dar fără stăpân. A.R. Da, a lor. Ador câinii și toată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Scotland Yard-ul. Polițiștii găsesc într-adevăr o ureche la barul „Half Moon” - într-un coș de hârtii - și o aduc victimei bătute măr „într-o discuție”. Medicii cos urechea la loc; la Santiago de Chile, inspectorii de poliție se chinuie amarnic câteva zile ca să pună mâna pe doi gangsteri: în ziua de 2 mai, cei doi bandiți - reperați într-un hotel - pun pe fugă poliția și unul dintre inspectori e concediat; la 3 mai, un suspect e împușcat în picior
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sau fără...? Cu fronseuri? Pe biais? Sau simplă-simpluță? Și ce culoare? Știu că sute de ziariști se vor fi repezit să afle cum a trecut doamna prin cele 7 furtuni pacifice anunțate domnului prin radio. Alte sute o vor fi chinuit cu întrebări legate de atacul rechinilor. Eu cred că s-a studiat insuficient, s-au emis prea puține observații în ce privește legătura dintre fronseuri și rechini, decolteuri și cicloane, pliuri și singurătate. Aș fi putut aduce o contribuție esențială, aveam pașaportul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o fermă din Dorset. De ce fluturi? - Pentru că e frumos..., răspunde Jagger, îmbrăcat în alb. Apoi cântă orchestrele The Family, The Battered Ornaments; 12 arestări, 5 inculpări, 400 de leșinuri din cauza căldurii, 12 internări la spital. „L-am ucis fiindcă mă chinuia. Nu mai puteam suporta umilințele la care mă supunea...” declară în fața tribunalului Jacqueline Bergos, 27 de ani, mamă a doi copii, acuzată de împușcarea soțului, Pierre, în noaptea de 24 august 1968. „Am luat pușca de vânătoare cumpărată cu câteva
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
reflectare a realității obiective și subiective, ci, în egală măsură, un proces de transformare și construcție, de modelare spirituală a oamenilor.“ (Contemporanul, 16 iulie 1971) BARBU Eugen Turbure și invidie (nota V. I.) „Ceea ce ghicim cu toții este altceva. Acești domni, chinuiți de dorul pentru «țărișoara» lor, trebuie să-și justifice într-un Cunoscut ca un mare adversar fel șederea prelungită pe meleagurile străine și atunci, la termene fixe, se înjghebează câte un astfel de congres unde asemenea corbi își mai încearcă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
grămadă de materii tâmpite, la care nu se putea citi pe sub bancă), riscam exmatricularea, dar aveam o șansă: să donăm sânge. Țara avea nevoie. Mi-aduc perfect aminte cum m-am dus cu Feli să ne ia sânge. M-au chinuit mult până să-mi găsească vena. Stăteam fiecare pe câte un scaun, una lângă alta, cu acele înfipte în brațe. Feli făcea poante, mă făcea să râd, ca de obicei. Uitasem de ac, până când am văzut cum se prelinge sângele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cât de mult își doreau să nu piardă viitorul copil. În prima noapte m-am furișat pe coridor, la closetele infecte, în care speram să pot fuma o țigară. Într-un compartiment, ciucită pe buda de fontă, o femeie se chinuia să avorteze. Avea un furtun între picioare și fața congestionată de efort, ca și cum s-ar fi chinuit să dea afară din ea embrionul nedorit. Am stat trei zile în spital, timp în care am primit același tratament ca toată lumea: vitamina
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
coridor, la closetele infecte, în care speram să pot fuma o țigară. Într-un compartiment, ciucită pe buda de fontă, o femeie se chinuia să avorteze. Avea un furtun între picioare și fața congestionată de efort, ca și cum s-ar fi chinuit să dea afară din ea embrionul nedorit. Am stat trei zile în spital, timp în care am primit același tratament ca toată lumea: vitamina K. Nu mai aveam hemoragie, dar acum trebuia să se stabilească dacă nu cumva sunt însărcinată. În
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fii căsătorit, deși exemplul imediat al părinților mei ar fi fost suficient să mă învețe contrariul. În jurul meu erau o mulțime de femei diferite: locuiam în casa bunicilor dinspre tată, unde, ca o adevărată matroană, bunica se distra să-și chinuie nora, cu concursul tăcerii sale, mutându-ne în fiecare an în altă parte a casei, până când, destul de târziu, ne-a permis să ne stabilim în camerele unde mama locuiește și astăzi, după renovări și adăugiri aproape anuale. Oricum, spațiile noastre
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o soră mai mare ce se măritase cu un grec. De la ea proveneau majoritatea pieselor: Fa, Rexona, Impulse, Ro și câteva cutii goale de ciocolată străină. Nu-mi aduc aminte decât de un singur ambalaj auriu, marca Toffee. M-am chinuit ceva timp visând la gustul său secret. Când am ajuns prima oara în străinătate, m-am îndopat cu Toffee. Nu era nici pe departe la fel de bun după cum îmi imaginasem. Aluna din interior și crema de ciocolată cu caramel se topeau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
grave îi determinau să plece în alte părți, unde puteau fi mai la adăpostul puterii de stat. Starea aceasta era determinată de faptul că străinul aciuat aci între români, găsea tot felul de pretexte pentru a-i nedreptăți și ai chinui, ceea ce aducea inevitabil răzbunarea cumplită a acestuia. Ca administrația să fie sigură că nimic nu scapă nedijmuit din ceea ce iobagul, mai ales român, prin legi nedrepte era obligat să dea stăpânilor, a fost introdusă metoda conscripțiilor periodice, un fel de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Beau și mânâncă pe cheltuiala iobagilor fără nici o măsură, ca niște porci. Într-o jumătate de an Arpașul de Jos a cheltuit cu întreținerea acestor executori cel puțin 80 de fl. nemțești. Solgăbirăul dă peste măsură libertate executorilor să ne chinuiască, să ne închidă iarna în cotețul porcilor, cum ne-au închis în câteva rânduri și acolo ne stropesc cu apă rece și nici aceia n-au permis, să ne aducă de mâncare. În casele noastre distrug totul, adeseori consumă vin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de povestea respectivă mult mai tîrziu, iar idiosincrazia mea este de cînd mă știu. O întreb pe maică-mea : „De ce mi-ai pus numele ăsta, Cezar ?“. „Păi, cînd să te nasc, eram foarte speriată, că erai prea mare și mă chinuiam rău de tot. Se punea problema să fac cezariană și-mi era frică să nu mă taie. Atunci mi-am zis : «Doamne, dacă reușesc să-l nasc normal, îi pun numele Cezar». și te-am născut normal.“ „și dacă mă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și apa îi spăla nămolul. Deasu pra mării răsărise luna, era lună plină, și o brazdă de lumină ajungea, pe apă, în dreptul lui. Vru să urmeze cărăruia luminoasă, dar făcea eforturi foarte mari să se deplaseze. De fapt, oricît se chinuia, nu înainta deloc. Parcă se afla în ceva foarte vîscos, care opunea rezistență. Atunci făcu o zvîcnitură și începu să înoate. Era liber acum și observă că poate prinde viteză foarte mare. Apa era ca un pat primitor, foarte moale
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dat veni un coleg de clasă și-l întrebă : „Cine e afumat ?“. „Nuuu ! - răspunse Dănuț cu disperare, realizînd că pînă atunci fusese înțeles greșit - A FUMAT ! EL A FUMAT !“... Degeaba însă, dezastrul se pro dusese. Deși de-atunci încolo se chinui să o spună cît mai clar, de pe scena de festivități a școlii răsu nase toată pauza numai cuvîntul „afumat“. La concursuri, în schimb, tovarășa se arăta foarte nedreaptă cu el. Cînd făceau vreun concurs, ea împăr țea clasa în două
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-ul tau si l-am citit si pe dunga... now... am o idee... te citesc si in Dilema... what can I say ? U deserve it ! Nu degeaba te-au numit CAESAR ! ! ! ! ! si stii ce ? ? ? ? NU SEMNEZ :) doar cat sa-ti chinui neuronii. (și uitasem chestia asta, à la Francesca da Rimini & Paolo Malatesta, cu cititul aceleiași cărți. Cartea era într-adevăr o biografie romanțată de-a lui Ceaușescu scrisă de un francez [o biografie trucată, pentru care tipul a luat foarte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
găină. într-o zi, dorința lui Dănuț de a avea și el o pasăre s-a îndeplinit cum nici nu se aștepta : a găsit pe aleea care ducea spre gunoi un pui de vrabie. Căzuse din cuib și, oricît se chinuia, nu se putea ridica de la pămînt decît cu vreo două palme. După ce l-a prins, Dănuț a stat cîtva timp pe gînduri. știa de la școală povestiri cu pionieri care construiesc cuiburi de păsări sau care urcă în copac puii căzuți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
luni) el stie (crede) mai bine decat mine cum sa o imbrace, cat de calda trebuie sa fie mancarea, baia, cand trebuie sa doarma, sa o scoata la plimbare. Eu nu mai reprezint nimic. Ba mai mult sustine ca eu „chinui copilul“, sunt o mama iresponsabila, nu imi simt copilul. S-a ajuns la jigniri, amenintari de divort, plecand de la cum ii este mai bine copilului. Ce parere aveti ? Oare chiar o mama sa ii doreasca copilului sau raul ? Nu am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
New Yorker ; doamna Thompson se trezise, dar mai trăgea de timp în așter nut, sperînd ca soțul ei să-i aducă o ceașcă de cafea la pat, așa cum făcea după fiecare noapte de amor ; doamna Simpson, de la apartamentul 68, se chinuia, cu un cuțit, să scoată feliile de pîine care se blocaseră în toaster (îi zisese de-atîtea ori domnului Simpson - care acum era plecat de mult la serviciu - să vadă ce are toasterul ăla), pe cînd fetița ei de zece luni
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tatălui meu lângă mine, mâna lui subțire lăsată cu afecțiune peste umărul meu, îmi dădeau un sentiment de siguranță, de mulțumire, de liniște, grație căruia, desprins de tot ce mi-ar fi putut redeștepta arzătoarele păreri de rău, care mă chinuiseră în cursul ultimelor zile, gus-tam cu aviditate bucuria clipei trecătoare. Ce factor de echilibru în viață e sentimentul acesta de securitate! La copii mai ales; și nu mai puțin la femei... Era o zi superbă. Cerul avea o limpiditate ideală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]