7,719 matches
-
la data de 9 noiembrie 1999, coaliția majoritară care domina Parlamentul Republicii Moldova este formată din Partidul Comuniștilor (care deținea 39 de mandate), Frontul Popular Creștin-Democrat (9 mandate) și din opt deputați independenți. Parlamentul de la Chișinău este alcătuit din 100 deputați. Coaliția majoritară menționată și-a dat acordul ca Executivul să fie format din miniștri tehnocrați. În aceste condiții, la data de 12 noiembrie 1999, președintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi l-a desemnat pe Valeriu Bobuțac, care deținea atunci funcția de ambasador al
Guvernul Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/305307_a_306636]
-
22 noiembrie 1999, Bobuțac a venit totuși în fața Parlamentului pentru a-și prezenta echipa și programul de guvernare. Cu două ore înainte, lista de miniștri nu era încă definitivată, funcția de ministru de Interne fiind intens disputată de către partidele din coaliția majoritară. Grupul parlamentar creștin-democrat a declarat că nu va vota guvernul Bobuțac, întrucât au "rezerve destul de mari" față de mai multe persoane din cabinet. Pentru susținerea guvernului Bobuțac s-au pronunțat doar 48 de deputați comuniști și independenți. În lista de
Guvernul Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/305307_a_306636]
-
fost încheiat parteneriatul dintre UNICEF și Camera Deputaților în mai 2013, prin care cele două părți s-au angajat să sprijine respectarea, monitorizarea, implementarea și promovarea drepturilor copilului în România. Protocolul de colaborare semnat de președintele Camerei deputaților și reprezentantul Coaliției Naționale pentru Absorbția Fondurilor Structurale ( octombrie 2015) dezvoltă un cadru pentru dialog constat și constructiv în vederea identificării principalelor impedimente administrative cu care se confrontă principalii beneficiari și îmbunătățirea legislației pentru stimularea absorbției de fonduri europene. Un alt demers circumscris efortului
Valeriu Ștefan Zgonea () [Corola-website/Science/305380_a_306709]
-
i-a convins, că tot erau de ai lor, de ai feseneului indiferent în ce partid formal figurau. Cine altcineva putea să facă așa ceva, decât o slugă netrebnică? Azi personajul e tot ministru. Cînd am văzut ce-i impută „personajului” Coaliția pentru un Guvern Curat, m-am întristat și revoltat (vezi și M.Oprea in dialog cu Vl.Bucovschi, Despre natura comunismului, Polirom 2006, pg 232”)"<BR> - "Proiectarea cu microprocesoare", Ed. Dacia, 1984 <BR> - "Proiectarea cu microcalculatoare integrate", Ed. Dacia, 1994
Octavian-Dan Căpățînă () [Corola-website/Science/305461_a_306790]
-
și partidele de stânga, care ar trebui să fie apărătoare ale drepturilor și libertăților omului, ale democrației și care ar fi trebuit să lupte împotriva oricăror forme de discriminare din societate, promovează o atitudine împotriva comunității LGBT, În anul 2016, "Coaliția pentru Familie" a strâns trei milioane de semnături pentru a revizui Constituția și a interzice căsătoriile gay. Propunerea este susținută activ de Biserica Ortodoxă Română. În iulie 2016, Curtea Constituțională a României a avizat pozitiv inițiativa de modificare a Constituției
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
în 1919. La scurt timp după fuziune, Parhon s-a separat împreună cu un grup și a devenit susținător al Partidului Comunist din România (PCR). În primăvara anului 1944 a fost primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru ieșirea României din coaliția militară fascistă. Devine președinte al ARLUS-ului (1944-1967). Din 1946 până în 1961 a fost fără întrerupere deputat în Adunarea Deputaților și apoi în Marea Adunare Națională. După proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, Constantin Ion Parhon a fost
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
condus de liberalul Ion Ghica și de conservatorul Dimitrie Ghica la Interne, desfășura o activitate de organizare a noului regim politic. La acea dată Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, a fost silit să abdice, ca urmare a conjurației pregătite de coaliția dintre conservatori și liberal-radicali ("monstruoasa coaliție"). Puterea a fost preluată de o locotenență domnească (Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie). În primele zile ale lui aprilie a avut loc plebiscitul prin care prințul Carol I (nesosit încă în
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
de conservatorul Dimitrie Ghica la Interne, desfășura o activitate de organizare a noului regim politic. La acea dată Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, a fost silit să abdice, ca urmare a conjurației pregătite de coaliția dintre conservatori și liberal-radicali ("monstruoasa coaliție"). Puterea a fost preluată de o locotenență domnească (Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie). În primele zile ale lui aprilie a avut loc plebiscitul prin care prințul Carol I (nesosit încă în țară) era proclamat domn al României
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
tiraniei își au originea în Asia Mică și probabil că derivă din etruscul „turan” - domn (în general se admite că etrusci ar fi originari din zonele Lidiei). Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 538). Coaliția dintre Licurg și Megacle îl obligă să părăsească orașul, dar revine chemat de Megacle, fiind din nou exilat îi sunt confiscate și averile. În 546, cu sprijin străin (din Naxos și Argos), Pisistrate debarcă în Attica și înfrânge forțele ateniene
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
Campo Formio (1797) și Lunéville (1801) au precedat dizolvarea (1806) Sfântului Imperiu Roman și în 1804 Francisc al II-lea a preluat titlul de Francisc I, împărat al Austriei. În 1805, Marea Britanie, Austria, Suedia și Rusia au format A Treia Coaliție, pentru a-i învinge pe francezi. Atunci când Bavaria s-a alăturat Franței, austriecii, cu o armată de 80 000 de oamenii sub generalul Mack, au invadat prematur, pe când rușii, comandați de Kutuzov, încă mărșăluiau prin Polonia. Forța bavareză, compusă din
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
să fie legat prin căsătorie de una dintre dinastiile principale ale Europei, precum și să obțină un moștenitor. Austria a fost forțată să se alieze lui Napoleon în Campania din Rusia (1812), însă în 1813 s-a alăturat din nou unei coaliții formate împotriva împăratului francezilor; un general austriac, Karl Philipp de Schwarzenberg, a fost numit comandant al forțelor aliate. Congresul de la Viena (1814-1815) nu i-a returnat Austriei fostele sale posesiuni din Olanda și Baden, însă i-a permis anexarea Lombardiei
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
Austria a menținut o vastă armată. Incomodați de conservatismul inerent al ierarhiei, austriecii trebuiau să lupte împotriva celei mai moderne armate din Europa. Soldații austrieci s-au comportat cu mare disciplină și hotărâre și au jucat un rol central în coalițiile formate împotriva Franței, de la campaniile din anii 1790 până la campania de la Austerlitz din 1805, bătăliile echilibrate din 1809, și campaniile finale din 1813-1814.
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
grupări a declanșat proteste politice între 2006-2008, în opoziție cu guvernarea Primului Ministru Fouad Siniora. Disputele care au urmat, legate de păstrarea de către organizație a rețelei sale de comunicații au condus la confruntări sângeroase între membrii organizației și cei ai coaliției de guvernare. Hezbollah a reușit să preia controlul asupra unor cartiere din Beirutul de Vest, deținute înainte de milițiile Mișcării Viitorul, loiale lui Fouad Siniora. Ulterior acele zone au fost predate de luptătorii Hezbollah armatei libaneze. În cele din urmă, ca
Hezbollah () [Corola-website/Science/314558_a_315887]
-
Österreichische Nationalratswahl im Jahre 2008) s-au desfășurat pe 28 septembrie 2008. Alegerile precedente au fost ținute pe 1 octombrie 2006. Alegerile (24 în istoria Austriei) au fost cauzate de retragerea liderului Partidului Poporului Austriei, Wilhelm Molterer, de la guvernarea marii coaliții (condusă de Partidul Social Democratic al Austriei) pe 7 iulie 2008. Datorită nesatisfacției în legătură cu marea coaliție și cele 2 partide principale, era de așteptat să urmeze alegeri pentru realiniere care să avantajeze opoziția și până la 7 partide care urmau să
Alegeri legislative în Austria, 2008 () [Corola-website/Science/313531_a_314860]
-
ținute pe 1 octombrie 2006. Alegerile (24 în istoria Austriei) au fost cauzate de retragerea liderului Partidului Poporului Austriei, Wilhelm Molterer, de la guvernarea marii coaliții (condusă de Partidul Social Democratic al Austriei) pe 7 iulie 2008. Datorită nesatisfacției în legătură cu marea coaliție și cele 2 partide principale, era de așteptat să urmeze alegeri pentru realiniere care să avantajeze opoziția și până la 7 partide care urmau să între în Consiliul Național după alegeri. Pierderile partidelor guvernamentale (și SPO și OVP au avut cele
Alegeri legislative în Austria, 2008 () [Corola-website/Science/313531_a_314860]
-
Hans-Peter Haselsteiner au declarat retragerea lor completă din politică, astfel soarta LIF fiind văzută nesigură. Imediat după alegeri, liderul BZO și guvernatorul Carinthian, Jorg Haider a murit într-un accident de mașină. Pe 11 ianuarie 2007, Cabinetul Gusenbauer (o mare coaliție a SPO și OPV) și-a depus jurământul în office. Guvernul nou format a fost criticat de la început de opoziție și de aripa stângă a SPO pentru că a eșuat să introducă în negocierile cu coaliția majoritatea promisiunile făcute în campanie
Alegeri legislative în Austria, 2008 () [Corola-website/Science/313531_a_314860]
-
2007, Cabinetul Gusenbauer (o mare coaliție a SPO și OPV) și-a depus jurământul în office. Guvernul nou format a fost criticat de la început de opoziție și de aripa stângă a SPO pentru că a eșuat să introducă în negocierile cu coaliția majoritatea promisiunile făcute în campanie. SPO a început să cadă în sondaje aproape imediat. Guvernul a fost frecvent incapabil să ajungă la un consens în decizii importante: SPO a cerut o reformă a taxelor anticipate în 2009 în loc de 2010, cu
Alegeri legislative în Austria, 2008 () [Corola-website/Science/313531_a_314860]
-
decizii importante: SPO a cerut o reformă a taxelor anticipate în 2009 în loc de 2010, cu care OVP nu a fost de accord. De asemenea OVP a refuzat și ajutorarea casnicilor loviți de inflație cu suma de 100 de euro. Partenerii coaliției de asemenea nu s-au înțeles în privința reformei sistemului de sănătate. La alegerile din statul Tyrol din 8 iunie 2008, fostul membru OVP Fritz Dinkhauser și-a condus nou înființatul Forum al Cetățenilor din Tyrol să devină al doilea mare
Alegeri legislative în Austria, 2008 () [Corola-website/Science/313531_a_314860]
-
în 1801 Ferdinand a fost constrâns să acorde importante concesii francezilor prin tratatul de la Florența, care a întărit poziția Franței de putere dominantă în Italia continentală. Decizia lui Ferdinand al IV-lea de a se alia celei de-a Treia Coaliții împotriva lui Napoleon I în 1805 s-a dovedit a fi mai degrabă dăunătoare. În 1806, ca urmare a victoriilor decisive împotriva armatelor aliaților la Austerlitz și a celor neapolitane la Campo Tenese, Napoleon l-a instalat pe fratele său
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
unde și-a păstrat titulatura, în ciuda încercărilor succesive din partea lui Murat de a invada insula. Britanicii vor apăra Sicilia până la sfârșitul războiului, însă deși Regatul Siciliei a făcut parte în mod formal din a Patra, a Cincea și a Șasea Coaliție împotriva lui Napoleon, Ferdinand și britanicii nu au reușit niciodată să pună în pericol controlul francez asupra Peninsulei italice. După înfrângerea lui Napoleon din 1814, Murat a ajuns la o înțelegere cu Austria și i-a fost permis să păstreze
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
au fost o serie de conflicte, din 1792 și până în 1802, între Guvernul Revoluționar Francez și câteva state europene. Marcate de fervoarea revoluționară franceză și de invențiile militare, campaniile au avut ca rezultat victoria armatei revoluționare franceze în fața coalițiilor inamice și au adus sub controlul francez Țările de Jos, Italia și Renania. Războaiele au implicat un număr enorm de soldați, în principal din cauza aplicării noului serviciu militar al recrutării în masă. Războaiele revoluționare franceze sunt de obicei împărțite între
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
și au adus sub controlul francez Țările de Jos, Italia și Renania. Războaiele au implicat un număr enorm de soldați, în principal din cauza aplicării noului serviciu militar al recrutării în masă. Războaiele revoluționare franceze sunt de obicei împărțite între Prima Coaliție (1792-1797) și A Doua Coaliție (1798-1801), deși Franța a fost în război continuu din 1793 și până în 1802. Încetarea ostilităților s-a făcut pe baza Tratatului de la Amiens (1802). Pentru evenimente militare ulterioare, vedeți și Războaiele napoleoniene. Împreună, ambele conflicte
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
francez Țările de Jos, Italia și Renania. Războaiele au implicat un număr enorm de soldați, în principal din cauza aplicării noului serviciu militar al recrutării în masă. Războaiele revoluționare franceze sunt de obicei împărțite între Prima Coaliție (1792-1797) și A Doua Coaliție (1798-1801), deși Franța a fost în război continuu din 1793 și până în 1802. Încetarea ostilităților s-a făcut pe baza Tratatului de la Amiens (1802). Pentru evenimente militare ulterioare, vedeți și Războaiele napoleoniene. Împreună, ambele conflicte au constituit ceea ce este uneori
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
21 ianuarie, guvernul revoluționar l-a executat pe Ludovic al XVI-lea după un proces. Aceasta a unit întreaga Europă, incluzând Spania, Neapole și Țările de Jos împotriva revoluției. Chiar și Marea Britanie, la început solidară adunării, s-a alăturat Primei Coaliții împotriva Franței, aceasta având acum dușmani la toate granițele sale. Franța a răspuns printr-o nouă mobilizare a sute de mii de oameni, începând o politică franceză de aplicare a serviciului militar obligatoriu de masă, de desfășurare a unei forțe
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
a semnat Tratatul de la Campo Formio în octombrie același an, cedând Belgia Franței și recunoscând controlul Franței asupra Renaniei și unei părți din Italia. Vechea republică Venețiană a fost împărțită între Austria și Franța. Aceaste evenimente au încheiat Războiul Primei Coaliții, deși Marea Britanie era încă în război. Doar cu Marea Britanie rămasă în război și o marină insuficientă pentru un război direct, Napoleon a plănuit o invazie a Egiptului în 1798, care a satisfăcut dorința sa de a fi glorios și dorința
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]