8,042 matches
-
docimologice,etc.) și metode moderne de evaluare (portofoliul, investigația, autoevaluarea etc.). Procesul de evaluare a performanței elevilor a fost supus unor transformări semnificative în ultimii ani, unele acceptate mai ușor altele mai greu. Aceste schimbări au avut loc în plan conceptual, metodologic și instrumental. Astfel s-a îmbogățit cadrul conceptual din domeniul evaluativ, s-a extins gama metodelor de evaluare folosite de cadrele didactice la clasă și s-a schimbat sistemul de indicatori ai performanței elevilor. În majoritatea manualelor (Eurostat, 1999
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
autoevaluarea etc.). Procesul de evaluare a performanței elevilor a fost supus unor transformări semnificative în ultimii ani, unele acceptate mai ușor altele mai greu. Aceste schimbări au avut loc în plan conceptual, metodologic și instrumental. Astfel s-a îmbogățit cadrul conceptual din domeniul evaluativ, s-a extins gama metodelor de evaluare folosite de cadrele didactice la clasă și s-a schimbat sistemul de indicatori ai performanței elevilor. În majoritatea manualelor (Eurostat, 1999; OECD, 2004; Sauvageot, 2003 și 2004) „indicatorul este un
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
timp, relectura junimismului este obligată să facă apel la o dublă contextualizare. Filozofia poli tică junimistă se articulează prin dialogul purtat deo potrivă cu tradiția politică occidentală și cu mediul românesc. Este vorba, așadar, de o legitimă regândire a instrumentelor conceptuale utilizate în tentativa de a reda junimismul epocii sale. Nuanțele sunt infinit mai semnificative decât tușele îngroșate. Liberalismul și conservatorismul sunt categorii conceptuale care se află, în Europa și România de după 1848, întro tensiune ce explică și ambiția lui Maiorescu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cu tradiția politică occidentală și cu mediul românesc. Este vorba, așadar, de o legitimă regândire a instrumentelor conceptuale utilizate în tentativa de a reda junimismul epocii sale. Nuanțele sunt infinit mai semnificative decât tușele îngroșate. Liberalismul și conservatorismul sunt categorii conceptuale care se află, în Europa și România de după 1848, întro tensiune ce explică și ambiția lui Maiorescu și Carp de a ocupa, simbolic, o poziție de centru, la egală distanță de nostalgia pentru Vechiul Regim și de fervoarea revoluționară. Maiorescu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și asociabilă celor mai întunecate excese sociale. Conser vatorii sunt „bestia neagră“ pe care această lectură o distribuie în postura de personaj negativ prin excelență. Și totuși, acest tablou mendeleevian dominant în vulgata modernă poate fi amendat, în măsura în care o arheologie conceptuală nuanțată excavează un sol intelectual infinit mai complex decât aparențele ar putea indica. Odată cu această ieșire din paradigma antinomiilor tradiționale, liberalismul românesc încetează să mai pară un bloc unitar, iar relația dintre liberalism și conservatorism devine mai complicată și accidentată
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
fără a deturna demersul disciplinar (deși, uneori, și o analiză în acest sens ar fi salutară). O minimă rigoare reclamă, totuși, o proprietate a fiecăreia dintre ele. Timpul 3. Definirea timpului ca prezență determinantă a existenței umane și detalierea sa conceptuală par să fie, la prima vedere, o parte a sarcinii istoricului în această dificilă întreprindere: de a răspunde la întrebarea ce/cum este timpul. Curios lucru, tocmai timpul, care pare a fi una din noțiunile fundamentale ale istoricilor, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prezinte activitatea culturală a exilaților români la Paris între 1945 și 1956, cu precizarea că a existat o legătură constantă între dimensiunea politică și cea culturală a exilului, astfel încât analiza uneia ar fi trunchiată fără referiri la cealaltă. 1. Cadrul conceptual Relativismul este unul dintre cuvintele-cheie ale reflecției contemporane asupra istoriei și a scrisului istoric. Riscul principal pe care această abordare îl presupune este dispariția referințelor axiologice ale fiecărui domeniu, a liniilor de demarcație dintre domenii, dintre discipline, dintre știință și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
artă, și nu de respectarea canoanelor, științele sociale se confruntă azi cu probleme asemănătoare. Astfel, o expresie a începutului de drum al cercetării acestei teme este faptul că, lipsit de cercetări sistematice, exilul românesc nu dispune nici de un cadru conceptual și teoretic de analiză. Mai mult, este nevoie de o precizare metodologică clară, indiferent de domeniul dinspre care vine cercetătorul, întrucât multe dintre lucrările publicate nu dispun de un sistem de referințe aplicat sistematic, de completări sau rectificări plauzibile, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
credibilă că, în condițiile în care majoritatea istoricilor nu prea sunt atrași de exercițiul scrisului (p. 39), „clarificările critice din interiorul disciplinei istorice au întârziat” nepermis de mult (p. 38). Lipsește o reflecție teoretică sistematică (p. 40) care favorizează arhaismul conceptual și metodologic (p. 44). Nu este de mirare că istoria se află într-o „izolare cvasi-deplină față de celelalte discipline socio-umane” (p. 42), iar „istoricul nu este îndeobște obișnuit și pregătit să facă incursiuni în domeniul științelor socio-umane” (p. 53). Cât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sau mai puțin cauzal, dar atunci „argumentația” își pierde din „coerență”. Argumentul ultim, un veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea complexă pentru a fi rezumată în câteva cuvinte. Complex este cuvântul-cheie care relevă insuficiența argumentativă și conceptuală a respectivului text/discurs. Un al doilea motiv este lipsa conceptelor istoriografice. Textul istoriografic este în întregime deconceptualizat, iar limbajul este comun. Nu este vorba aici de a acuza istoricii că nu folosesc un limbaj excesiv de conceptualizat, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o veritabilă descătușare. Chiar dacă `n timpul regimului comunist au existat intelectuali ca Henri H. Stahl, implicați `n studiul istoriei teoretice și al studiului interdisciplinar, care nu s-a dat `n lături `n a-i ridiculiza pe istorici pentru carențele lor conceptuale și pentru imprecizia terminologică `n „`nțelegerea” anumitor subiecte din istoria socială a României, nu se poate vorbi despre un demers reflexiv general, independent și protejat de abuzurile aparatului. Pe de altă parte, persistența sensurilor date de reflecția privind istoria practicată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
protejat de abuzurile aparatului. Pe de altă parte, persistența sensurilor date de reflecția privind istoria practicată `nainte de 1989 de activiștii politic-culturali `n bagajul teoretic al multor istorici se explică prin lipsa voinței de a-și revizui aparatul teoretic și conceptual - măcar, prin (re)lectura teoriilor vehiculate -, prin fixarea clișeelor `n ceea ce se numește „cultura istorică” și prin diseminarea acestor clișee `n spațiul public. History: „1. In ordinary usage, the human past. 2. In professional usage, either the human past or
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Limba de lemn, Editura Humanitas, București, 1993. Limba de lemn este, așa cum a fost echivalată de Thom, o limbă „lipsită de substanță” (p. 33), dar una dintre particularitățile ei este „mai puțin [...] sărăcirea vocabularului, c`t [...] extrema sărăcire a universului conceptual” (p. 67). Vezi introducerea lui Sorin Antohi la Françoise Thom, op.cit., pp. 10-20. Katherine Verdery, „The ’Etatization’ of Time in Socialist Romania”, `n Al. Zub, Temps et changement dans l’espace roumain (fragments d’une histoire des conduites temporelles), Editions
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
etapă a filosofiei, respectiv semnificabilul din cea de-a treia; ultimele două etape sunt critice, produc critici ale cunoașterii, respectiv, comunicării ca moduri de ieșire din prima naivitate ontologică. în cele trei etape ale istoriei filosofiei occidentale apar trei instanțe conceptuale supreme: lucrul, în filosofia veche, ideea, în filosofia modernă, semnul, în filosofia actuală. Tematizarea dezvoltată de filosofia occidentală până târziu, la sfârșitul Evului Mediu, s-a opus negației cuprinse în prima alternativă a trilemei lui Gorgias, încercînd să demonstreze nu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
numai pentru că ei diferă de ceilalți care îi înconjoară. în limba concepută din perspectiva lingvisticii sincronice, ca sistem, nu există decât diferențe, fără termeni pozitivi. Limba nu comportă nici idei nici sunete care ar preexista sistemului lingvistic, ci numai diferențe conceptuale și diferențe fonice ieșite din acest sistem. întrucît semnele lingvistice se constituie prin unirea arbitrară a unui semnificant cu un semnificat; dacă între lanțurile paralele ale acestor termeni putem vorbi despre diferențe, între semnele lingvistice este mai potrivit să vorbim
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnificat; dacă între lanțurile paralele ale acestor termeni putem vorbi despre diferențe, între semnele lingvistice este mai potrivit să vorbim despre raporturi de opoziție: întregul mecanism al limbii: "se bazează pe opoziții de acest fel și pe diferențele fonice și conceptuale pe care le implică". (24/1, p. 167). Prin urmare, problema pe care și-o pune și o rezolvă Ferdinand de Saussure într-un mod nelipsit nici el de o oarecare ambiguitate este cea a raportului convențional și arbitrar sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cunoaștere, nici tipuri de raționalitate, nici viziuni asupra lumii, ci sisteme de relații care se stabilesc între ceea ce este planul realității și planul cunoașterii științifice și între științe într-o epocă dată. Aceste episteme sunt, la urma urmei, niște arhetipuri conceptuale a căror formă pură o regăsim cel mai clar în teoriile asupra semnelor din epocile respective, în ceea ce este modelul teoretic al semnului. Foucault demonstrează că în funcție de acest model teoretic al semnului se stabilesc termenii, domeniile și constituenții cunoașterii, se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
bloca altfel. Factor de substituire inconștient, nu adevăr, cultura este privită ca o alternativă la nevroză. Esența simbolizării este o comparație în care primul membra al comparației este refulat. Ceea ce astăzi este corelat simbolic, probabil în timpurile străvechi era unit conceptual și verbal (Jung). în vise apare această formă de expresie arhaică disparată. Hermeneutica freudiană ține seama de structura aparatului psihic. Interpretarea viselor este cea mai bună paradigmă pentru interpretările 105 hermeneuticii psihanalitice. Interpretarea invocă chiar o posibilă rezistență la adevăr
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
din sfere informațional energetice superioare, cerești are ca rezultat un mare ajutor în tămăduirea sufletului și trupului ființei umane", este de părere doamna Cofaru. 3.5 Comunicarea cu Dumnezeu raportată la teoria limbajului performativ. Să trecem, de acum, la analiza conceptuală. Comunicarea cu Dumnezeu, asemenea comunicării obișnuite, nu este numai verbală. Ea poartă, generic un nume foarte comun: rugăciune. Unul dintre marii duhovnici contemporani, părintele Arsenie Papacioc afirma undeva că “orice suspin poate fi o rugăciune”. Prin urmare, toate intențiile noastre
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
urmare a unor mult mai largi posibilități de semnificare a limbajului verbal. Pragmatic, relația emitent - receptor nu diferă fundamental în cazul celor două tipuri de text/discurs, ambele fiind marcate de aceeași finalitate. Ceea ce le deosebește, este gradul de rafinare conceptuală a mitului în raport cu ritul, o anumită superioritate a comunicării verbale în raport cu cea nonverbală. Având în vedere toate aceste diferențe structurale și funcționale, putem spune că între cele două tipuri de sisteme semiotice nu se instituie un raport de redundanță semantică
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
definit și ca modul în care elevii de toate vârstele sunt influențați de nevoile sociale, mediul înconjurător, caracteristicile fizice, emotivitate și particularitățile psihologice (Carbo, Dunn&Dunn, 1976). Conform definiției dată de Pat Guild (1994), stilurile de învățare sunt tipare (patternuri) conceptuale, comportamentale, cognitive și afective care se manifestă indiferent de sarcina de învățare și de timp. Conceptul de stil de învățare nu este nou în educație iar în ultima vreme s-au realizat foarte multe studii cu această temă. Psihologii au
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
cooperare. Tipul II sunt elevii analitici, ei receptează informația în mod analitic și o analizează prin gândire (reflexiv). De obicei îi interesează răspunsul la intrebarea ce? Sunt interesați de fapte și detalii care pot conduce la o mai bună înțelegere conceptuală, pot învăța prin lectură, le place să facă cercetări pe cont propriu și să asculte părerile experților. Profesorii care oferă fapte concrete vin în întâmpinarea nevoilor acestui grup. Tipul III - elevii obișnuiți procesează informația în mod activ, după ce o percep
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
de melanj-ul dintre cele două. Și, sigur, de improvizație. Pe mine, improvizația mă uimește totdeauna. De foarte multe ori încerc să improvizez și eu tocmai pentru a scăpa de tirania planului dinainte făcut. Câteodată am..., obsesia de a fi conceptual. Este un trend în lume, de a fi conceptual, în momentul de față. Dar, în străfundul inimii mele, dacă pot să spun așa, ca și cum aș fi un critic de artă, aș spune că sunt un neoromantic. Sigur că apreciez foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
improvizație. Pe mine, improvizația mă uimește totdeauna. De foarte multe ori încerc să improvizez și eu tocmai pentru a scăpa de tirania planului dinainte făcut. Câteodată am..., obsesia de a fi conceptual. Este un trend în lume, de a fi conceptual, în momentul de față. Dar, în străfundul inimii mele, dacă pot să spun așa, ca și cum aș fi un critic de artă, aș spune că sunt un neoromantic. Sigur că apreciez foarte mult și neo-conceptualismul. În ultimii ani am baletat, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
are o structură culturală coerentă. Nu numai artistul trebuie să fie talentat, ci și publicul. Publicul se formează în aceste locuri, în țările civilizate. Am văzut la Paris, la centrul "Pompidou", copii de grădiniță duși de educatoare să vadă expoziții conceptuale, expoziții de artă contemporană, foarte greu de înțeles inclusiv de o mare parte a breslei artiștilor, darămite de niște copii... Sunt la aceste muzee, la aceste centre de artă contemporană, niște personaje care știu să le vorbească copiilor pe limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]