8,826 matches
-
neputinței omului de a verbaliza gândurile "care cutreeră lumea", decât într-o mică măsură și de aici starea de melancolie care la el "nu este doar o stare a poeziei, ci are o dimensiune în ființare". Prin gând poetul "se confundă, într-o altă perioadă a cunoașterii, cu indeterminarea, chiar dacă gândul înseamnă încă o resemantizare a echilibrului. Gândul este însă pragul intrării în labirintul ființării, unde totul se va reprezenta însă dual" trecutul și viitorul, cum la Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poetul nostru, Paul Iruc se vede îndreptățit a constata că "Eminescu este poetul cel mai profund al orfismului european, în cele două ipostaze: a posesiei și a absenței cântării, de unde provine și tragicul raport poet-cuvânt". În imaginarul eminescian, eroul se confundă cu poetul, ca în Oda (în metru antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul sferei cosmice, unde "steaua singurătății" este Centrul. Mantia este în Odă simbolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Rugăciunea devine astfel constată exegetul "un procedeu poetic" ce apare "ca un simplu interlocutor liric ideal", chiar dacă vreun "cetățean pios" e gata să perceapă textul prin "prisma propriei sensibilități religioase". Dar, atrage atenție același, în continuare: Se cade a nu confunda ceea ce aparține poetului însuși cu cea ce suntem noi "predispuși" să vedem în el". Nici poezia Înviere nu i se pare a fi relevantă sub acest aspect, ea fiind "mai mult descriptivă decât meditativă", introducând "o imitație destul de stângace a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pareză a afectivității față de toate impresiile ce-i vin din afară". Bolnavul prezintă "scindări și alterări de personalitate" cu forme de "nesiguranță de sine"; apare "reactivarea lumii infantile și proiecția ei în realitatea actuală, cu care se amestecă și se confundă"; sunt prezente "raptusuri hotărâri bruște, fără multă premeditare ca fugi (spre sau de-acasă), încercări de sinucidere", de asemenea "neglijență în legătură cu persoana proprie, ce poate ajunge până la murdărie crasă și chiar gatism"; nu mai puțin "răspunsuri sau acțiuni alăturate" Etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și pământul maiestăței lui se-nchină; Fermecata mea privire ațintită-i spre apus Și în lumi necunoscute simțesc sufletul meu dus. Simțesc parcă a mea ființă că-i răpită-n armonia Sfântă ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb a tainelor izvoare, De pe ochi-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
general al tuturor picturilor lui era sarbăd, spălăcit, negurat, parcă ar fi așternut deasupra o pătură de său. Abia isprăvite, tablourile lui aveau deja un aer de vechime, șters, întunecat, lipsit de orice vioiciune, fără nici un relief, fără nici o perspectivă, confundându-se toate pe același plan într-o ceață de plumb în care soarele nu strălucea. Așa era feliul lui de a lucra; n-avea simțământul culoarei. Cu totul altfel lucra Theodor Buiucliu, care avea specialitatea vederilor de țară. El poseda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trebuie Înlesnit. Arând toamna. Atunci, sămânța aruncată primăvara va găsi un sol numai bun, compatibil. Și atunci, strămoșii noștri, intuind aceste lucruri, ori observându-le atent - să nu uităm că Jordanes, În secolul al VI-lea, căutându-și strămoșii și confundând pe goții săi cu geții, le lăuda atenta privire a naturii și universului - strămoșii noștri deci, au lăsat a umbla cu plugușorul În ultima seară, iar cu semănatul a doua zi; adică aratul din toamnă, odihna de iarnă și semănatul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
necesitatea experimentului în pedagogie și a unei pedagogii experimentale. "Pedagogia veche" afirma el "cu toate că în amănunt are și părți bune, trebuie cu totul înlăturată, pentru că are un păcat mare: ea este rezultatul ideilor preconcepute; ea operează cu afirmații necontrolate, ea confundă demonstrațiile riguroase cu citațiile literare, ea dezleagă problemele cele mai grele invocîndu-l pe Quintilian și Bossuet, ea înlocuiește faptele cu discursuri și nu s-ar putea caracteriza mai bine decît cu titlul de "Vorbărie"" (2, p. 1). Critica era, cum
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fabuloase ca inorogul, țapricornul sau capricornul, în care se pot îngemăna atâtea calități? Zestrea de semnificație e fiecăruia este impresionantă. Bourul(Bos taurus primigenius L), zimbrul (Bison bonasus L.), niște bovidee sălbatice și taurul, buhaiul și boul nu pot fi confundate în plan zoologic, însă în plan mitologic pot implica travestiuri mitologice si contaminări. Taurolatria a dominat sudestul Europei încă din preistorie. Considerând bourul un animal sacru, dacii au atribuit imaginii acestuia valoare sacră, totemică și chiar apotropaică (imaginea lui apare
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
În plus, în special în Anglia, manevrele sistemului de clasă pot duce la sancțiuni neoficiale pentru înșelăciuni sau pentru lipsa manierelor în comportare. A considera că mare parte a corupției politice în Anglia este de tip infracțional financiar înseamnă a confunda atât evoluția sa istorică, cât și manifestările ei contemporane mai subtile. În consecință, vom reveni asupra ținutei onorabile mai târziu. Mai întâi totuși, deoarece aria principală unde condițiile politice în Regatul Unit oferă un teren ce poate fi fertil cultivării
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
nu se cunoaște exact ce efecte nocive în timp și prin generațiile viitoare vor mai apare. Singura soluție și ultima speranță rămâne întoarcerea la „Mama Natură”. Doamne ajută. Badea Gheorghe Dragoste și iubire Mulți cred că dragostea și iubirea se confundă, că cele două cuvinte definesc aceeași noțiune. Chiar și dicționarele explicative moderne conțin această confuzie, lasă nerezolvată această veche neclaritate. Am avut șansa să văd în original o pictura din secolul 16 a pictorului venețian Tițian (Tiziano Vecellio) în Galleria
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
abia după cununie. Iată o imagine curată, frumoasă, morală și profund umană, o lecție pe care ne-o oferă tradiția și înțelepciunea populară. Acum, ca și în vremea tinereții mele, tinerii se află în fața unui mare pericol. Dorința sexuală se confundă adesea cu iubirea și se procedează la dragoste fără iubire. Se fac astfel și căsătorii pripite, la care după consumarea fazei de dragoste fizică, cei doi soți se trezesc față în față ca doi străini, doi oameni care nu au
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Își amintește mirosul copilăriei. Copilăria are un miros al ei. Se amușină. Sau ceva de genul ăsta. Dac-ar fi după mine, aș obliga toți aleșii neamului să se supună la o probă. În loc de acea depunere de jurământ unde toți confundă „propășirea“ cu „prăbușirea“, i-aș obliga să istorisească o întâmplare din copilăria lor. Și fac pariu că vor deveni alți oameni, se vor înmuia, își vor aduce aminte de candoarea aceea superbă de acum mulți ani. Sau li s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
liceu, când făceam naveta și mai trebuia să o iau per pedes când nu ajungeau mașinile la timp. Tot iarna. Într-o iarnă am dat aici peste o babă stafidită, care povestea cum a lovit-o o mașină, cum a confundat-o șoferul cu o pisică. Era sub mașină și oamenii comentau, mă, e câine! După care unul, când a văzut-o răsărind de sub cauciucuri, a concluzionat: nu e om, ți-am zis io că e pisică?! Nu știu de ce îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Șăfule, hai tu să-l înveți p-ăsta mic. Am auzit că le ai cu opera! - Nu pot, dragă, mă grăbesc! Da, domnule, cum spuneam, Sadoveanu n-a fost deloc un turnător ordinar cum spui. Și, dragă, nu trebuie să confundăm viața cu opera. Nu e nici o legătură între educație și caracter. Sunt opere care rămân la Sadoveanu. Să citești ce zice Paleologu despre Creanga de aur. Altă interpretare față de sămănătoriști. Eram stingherit cumva de discuția asta, care mi se părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
puteai da muzica la maximum, că nu deranja pe nimeni. O groază de porcării ascultam pe vremea aia. Deathereli, thrash. Pentru nespecialiști, pentru cei nefamiliarizați cu metalele grele și foarte grele, astea sunt niște genuri muzicale care pot fi ușor confundate cu zgomotul pe care îl lasă niște fiare târșâite pe ciment de niște muncitori în stare de ebrietate. Sau cu o mașină cu toba făcută zdrențe, care bruiază gălăgia stârnită de căteva duzini de pacienți chinuiți de cine știe ce stomatolog neîndemânatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se întorcea cu tac’su de la țară, unde tăiaseră porcul. Chiar pe 22 se întorceau ei în București, unde începuse revoluțiunea. Acolo, la țară, printre țuici și caltaboși, nu auziseră de fuga lui Compostatu. Sau auziseră ceva la radio, dar confundaseră tot tămbălăul cu o piesă cu 23 August. Ajunși în Capitală, hăbăuci, cu mintea încă tulbure, la primul stop au văzut o mare de oameni care se năpustea spre ei. Sau așa credeau ei. Că spre mașina lor venea puhoiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e bine. El, cu mine și cu alți colegi ai lui în criză financiară, am impresia că se spală de păcate, trăiește literatura prin procură, finanțându-ne. Nu știu de unde retractilitatea asta. Adică începi să scrii, și viața ta se confundă cu textul, începe să intre în țesătura, în încrengătura asta, tu vii acum de acolo, din text, dar la un moment dat, viața, lumea reală, începe să nu mai semene cu cărțile tale, iar tu ai rămas acolo, încremenit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu mi se păreau atât de grave, de natură să-l irite pe Farmacist. Iar că n-avea ouă în prăvălie, asta chiar că era comic. Până să mă întâlnesc cu Farmacistu, nu mi-a venit să cred că oamenii confundă literatura cu delațiunea. Scrisul e asemănător depozițiilor pe care le dai la Securitate despre un îmbuibat care deține în mod ilicit un alambic în magazia din fundul curții și face acolo țuică neimpozitată. Nu doar scriitura i-a deranjat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poduri; eu rămânând totuși, pe urma acestei „afaceri de onoare“, descalificat pe toată viața. și am văzut pierind pentru totdeauna câteva dintre artele vechi de când lumea ale omului industrios din firea lui, câteva indicii ale civilizației trecute și care se confundă cu Însăși isto ria civilizațiilor, Începând de la acel „homo faber“ de care vor bește preistoria când ajunge la capitolul evadării strămoșului din animalitate și până În zilele noastre, când Încă mai existau unele vechi meșteșuguri din bătrâni, cu rea lizări unice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al școalelor știa să se Înconjoare; sau, cum li se mai spunea, „cazacii lui Haret“, printre care mai amintesc aci pe D. A. Teodoru, implacabilul secretar general; [pe] Spiridon Popescu, blândul scriitor poporanist de la Viața Românească, Ionescu-barbă roșie, care nu trebuie confundat cu Ionescu-barbă neagră, amândoi directori de liceu, P. Gârboviceanu, administra torul Casei Bisericii, și G. Adamescu, amabilul meu profesor de românește de la gimnaziul G. șincai. Mă privește Mihalache Popescu lung, apăsat, Înfruntându-mă: — Te văd băiat mare! De ce vii cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum și o viziune clară, variată și extrem de nuanțată a vieții noastre pe plan vizual, gustativ, olfactiv și imaginativ, viziune care alimentează, bucură și fericește simțurile noastre, excită perso nalitatea noastră, o cultivă și o multiplică, o subliniază și o confundă cu acel tonus vital, misterios impuls de viață fără de care chiar cele mai superioare (sic!) funcții ale noastre lâncezesc și stau sub amenințarea sterilității. Ce bine m-am simțit și cât de Îndatorat le-am rămas prietenilor mei negustori și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
veșnicul lor zâmbet pe buze - sigure pe ele și că-i vor deprava pe toți diavolii de acolo. După toate astea și Încă altele, s-ar părea că vițiul, luxuria, impudicitatea le aparțin În propriu, constituțional și de când lumea, se confundă cu ființa lor până la o enormă, candidă și quasi-divină inconștiență. Asta o vedem zilnic În ușurința cu care se depravează femeile când se mărită fără pic de dragoste, intră În culcușul unui soț pe care Îl detestă de la Început, Îi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bucovina austriacă din 1910. Ne vedeam mereu, ca deunăzi, când, aproape oarbă, o găsii pipăind soneria ușii mele. E văduvă acum Olga noastră de două ori: după bărbatul luat la maturitate și după amantul iubit din tinerețe, pe care-i confundă În aceeași amintire, tandră și nestrămutată, purtân du-i mereu cu dânsa În geanta cât o valiză, ferfenițată și cârpită ca vai de ea, plină de nimicuri de femeie bătrână, acte vechi și inutile, scrisori Îngălbenite, dar mai ales cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
măcar Încă de pe acum... Mă Întreabă despre cei duși dintre noi și mă asigură că se va ruga pentru dânșii... Existența prostituatelor, viața lor interioară, este legată strâns de cea mai importantă dintre profesiuni, o profesiune care, de aceea, se confundă, În aparență măcar, cu oarecare ritual sau cult la fel de impersonal, motiv, probabil, pentru care cei vechi zeificau prostituția, Îi ridicau temple și onorau pe preotesele ei. Iar multe pagini din Biblie le sunt destinate, fie [pentru] a le urgisi, fie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]