7,183 matches
-
pocăințele, cu toate acuzațiile și mărturiile, au scăpat de Spinelli și Xarava. Cu lanțuri la picioare, mai mult de două sute, răsculații au fost transferați la Monteleone și îmbarcați spre Napoli, unde au ajuns pe opt noiembrie la bordul a patru corăbii: pe catargul fiecăreia atârna spânzurat un cadavru. În portul de la Napoli mulțimea bombănea și rânjea zgomotos, stârnită de Jacopo Antonio Marta. Morții aceia atârnați de catarg sunt pietre de moară pe conștiința lui fra' Tommaso Campanella. Fra' Tommaso nu zicea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
om fără instrucție etiam umane, astfel încât el l-a întemnițat pe Giovan Francesco Branca, medic la Castrovillari doar fiindcă îmi scrisese că lucrase la o carte De adventu portentoso locustarum in Italiam, crezând că locustae ar putea însemna în latină corăbii de pirați turci, ca să nu mai menționez alte și alte probe de incultură. În plus era excomunicat de Episcopul din Mileto Marc' Antonio del Tufo în urmă cu trei ani." Informarea n-a avut nicio urmare; așa cum se anticipase, în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înfruntarea cu vânturile și mireasma ploii, dacă nu mi-ar fi plăcut nebunia trăsnnetelor ce se bat cap în cap pe cer. Mă simt viu doar atunci când trebuie să mă lupt cu stihiile naturii ce-ar vrea să împiedice înaintarea corăbiei mele. Eu însumi am făcut același lucru, dar și poetul la care m-am referit, și toți ar trebui să facă asta necontenit, căci liniștea slujește doar o clipă, pentru a te odihni, dacă ea dăruie prea mult îi face
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Mărturiile Părinților Bisericii în acest sens sunt elocvente. De pildă, Sfântul Ciprian afirmă că nu există mântuire în afara Bisericii 3; că cel care nu are Ecclesia mamă, nu poate avea tată pe Dumnezeu 4. Dacă Sfântul Ciprian aseamănă Biserica cu corabia lui Noe, în afara căreia fiind, nimeni n-a putut să scape 5, Fericitul Ieronim mărturisește că cel care se mântuiește, se mântuiește în Biserică 6. În schimb, Fericitul Augustin spune răspicat că nimeni nu ajunge la mântuire și la viața
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
bună dreptate că se depunea mărturie despre nedreptatea pe care Biserica o făcea fraților de alte confesiuni. De aceea, frățietatea cu cei care credeau și mărturiseau că Sfântul Duh n-a lucrat în Biserica lui Hristos, adormind undeva pe catargul corăbiei Sfinților Apostoli, presupunea, înainte de toate, promovarea unei profesiuni de credință extrem de grave: a crede în nimic sau a crede în toate, ceea ce reprezenta același lucru. De exemplu, referitor la fapta lui Iuda, creștinul nu are dreptul să creadă altceva decât
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
călătorii oranj, București, 1987; Scaunul singurătății, București, 1987; Povestiri din drumul Brăilei, București, 1989; Țara hoților de cai, București, 1991; Casa de la miezul nopții, București, 1994; O partidă de pocker, București 1994; Dincolo de nisipuri, postfață Eugen Simion, Galați, 1994; O corabie spre Bethleem, București, 1997; Năluca, București, 1997; La umbra crailor de ghindă (dialog cu Mihai Ispirescu), București, 2001; Amantul Marii Doamne Dracula, București, 2001; Dincolo de nisipuri, postfață Eugen Simion, București, 2002; Ningea în Bărăgan, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
creștinul nu poate înceta niciodată să rămână ca atare, până și în podoabele sale: Pentru că inelul nu trebuie să fie purtat de bărbați pe încheietură... ci pe degetul mijlociu... Gravările noastre să reprezinte un porumbel, sau un pește, sau o corabie împinsă de vânt, sau o liră muzicală, după cum a avut Policrates, sau o ancoră de corabie, după cum avea gravată Seleucus, iar dacă cineva este pescar, își va aminti Apostolul și de copiii scoși din apă (cei botezați). De fapt, nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu trebuie să fie purtat de bărbați pe încheietură... ci pe degetul mijlociu... Gravările noastre să reprezinte un porumbel, sau un pește, sau o corabie împinsă de vânt, sau o liră muzicală, după cum a avut Policrates, sau o ancoră de corabie, după cum avea gravată Seleucus, iar dacă cineva este pescar, își va aminti Apostolul și de copiii scoși din apă (cei botezați). De fapt, nu trebuie să se graveze fețe de idoli, fiindu-ne interzis să îndreptăm mintea spre ei, nici o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care îl chema Dumnezeu. Iar chipul și întreg trupul său erau proaspete, ca și cum ar fi ieșit de la scăldat și nu din închisoare și părea că merge spre o mare sărbătoare. Abia a ieșit din închisoare, a fost urcat pe o corabie și a fost condus în locul unde trebuia să fie aruncat în mare. 10. Chemând soldații și marinarii, i-a rugat să-i dea puțin timp să se roage. Stând cu fața îndreptată spre Răsărit și cu mâinile ridicate, fericitul slujitor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
esențelor într-un imagism rar; el crede în triumful unei arte ce golește poezia de epic, de retoric, adunând în terenul liric amiezi fierbinți, cu ceruri transparente, culori și lumini, umbre și infernuri, cetăți și catedrale, ulițe și orașe bătrâne, corăbii drapate într-un lung miraj al depărtărilor ce țin de Africa sau de Marea Japoniei. Imaginile sunt exotice: lumina coaptă, meduzele sunt gătite cu cimbru, lumina are pragul verde, privirea pisicii aduce lumini de iris etc. L. Dimov scrie versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
veni nici un mesia/ Nu va fi judecata de apoi/ Flacăra comunismului/ Se va aprinde/ Și va țâșni din noi." În fruntea țării, ne spune poetul, avem un cârmaci destoinic: "Cum să ne înturnăm din largul/ unde cârmaciul a îndreptat cutezător corabia/ atâta vreme priponită în mal." Avem un legământ cu dreptatea și libertatea apărată cu tărie de-a lungul istoriei, de aceea îi înfierează pe trădători: "Să ardă carnea coaptă ca o bubă/ li se usucă ochii/ Ca stropii din găvane
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aerul tare în zori/ și din frecușul acesta se aprinde un cântec/ ce ridică satul la rang de planetă ("Zorii"). El vorbește de un cârmaci ce "stă cu ochii-nfipți în viitor" și care cercetează primejdiile drumului: "Pe mare în corăbii,/ când vântul nu se curbează în pânze,/ corăbierii suiți la rame/ cu spatele înainte vâslesc neîntrerupt./ Un căpitan cârmac cu ochi de ceață și lunete/ cercetează primejdiile drumului/ singur el e cel ce dă de veste,/ Cu ochii-nfipți în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și al magiei; sunt invocați inorogul, balaurul, licorna, formica, grifonul, vasiliscul, faraoanca, zimbrul, pasărea măiastră. Istoria se confundă cu legenda. Balaurul simbolizează moartea, distrugerea, cruzimea. Sfânta Moldovlahie stă sub semnul demoniac al balaurului: "Domnule Basarabie/ plânge merele furate de-o corabiei/ Bogdan Mușat/ plânge mărul ne-nfășat./ Bunul Alexandru a fost lăsat fără copilandru./ Ștefan cel Mare și Rareș/ despărțit de Petru Rareș/ Plânge Mircea cel Bătrân/ merele luate de la sân." Legenda biblică a lui Cain și Abel îi implică pe trădătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubitei, din gestul, din gândurile ei. Este perioada viziunii sentimentelor, când iubirea se naște ca o stare de iluminare, de incantație: "Părul tău e mai decolorat de soare,/ regina mea de negru și de sare.../ Trec fantome-ale verii în declin,/ corăbiile sufletului meu marin." Poate că volumul "O viziune a sentimentelor" e unul dintre cele mai lirice; universul sensibil vibrează aici într-o taină care fascinează. Ce din noi iubește și cât iubește și cum iubește? Unde și cum simțim iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care trăiește individul: Și-mi mai rămăsese lada aia imperfectă,/ Și ei s-au aruncat în ea și ei s-au aruncat în ea așa cum e, că erau tineri." Poetul se identifică cu eroul: "Eram la tărâmul mării,/ Dis tribuiam corăbii". Apar doi inși, niște necunoscuți, despre care aflăm la sfârșit că erau tineri, și povestea continuă, punctată din loc în loc de dialog: Niște pânze, niște sfori, na-ți-vă". Apare și un al treilea personaj în dialog cu scriitorul: "Și uite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
196. 3 Ion Negoițescu, "Poezia lui M. Eminescu", Editura Cartea Românească., pag. 170. 1 Vlad Surianu, "Contrapunct critic", Editura Junimea, 1971, p. 112. 2 "Fluviile visează oceanul", E.S.P.L.A., 1961; "Pământul și fructele", E.S.P.L.A., 1964; "Iluminările mării", E.S.P.L.A., 1967; "Oase de corăbii", Editura Tineretului, 1968; "Delte", E. S. P. L. A., 1969; "Fața străină a nopții", Editura Cartea Românească, 1971, "Poeme de dragoste", Albatros, 1971; "Singurătatea amiezii", Editura Facla, 1973. Iată-l, evocându-și satul: "Satul acesta adunat între dealuri lângă un râu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poate remarca faptul că persoanele care-l constituie prezintă o importantă formă de regresiune la stadiile pulsionale anterioare de evoluție, marcate, În special În cazul cuplurilor de bărbați homosexuali, printr-o importantă dependență maternă. Pentru aceștia simbolurile materne (apa, marea, corabia etc.Ă sunt elemente comune În planul arhetipurilor care-i apropie. Cuplurile nefirești sunt cupluri confuze psihologic și alienate din punct de vedere moral. Partenerii acestor cupluri Își vor sublinia tendințele prin cultură, preocupări intelectuale, artistice, sau prin modele de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
relaxată, alteori într-una apăsat parodică) denotă, firește, admirația nedezmințită pentru modelul poetic minulescian, ceea ce implică mai întâi utilizarea unei recuzite de împrumut, specifice primei vârste a simbolismului românesc. Astfel se explică preferința pentru teme și motive precum marea călătorie (corabia, pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele prețioase, parfumurile rare ș.a.m.d. Dar și ușurința de invidiat a versificării pe aceste motive date, notabilă mai ales pentru că poetul se dedă exclusiv plăcerilor oferite (seulement pour les connaisseurs!) de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spirituală sine qua non și chiar se imaginează în ipostaza unui homo poeticus reflectat în oglinzile cunoașterii de gen: "cu încredere vorbesc/ despre/ răsfrângerea trupului în oglinzile cerului/ ca într-o rugăciune// în răcoarea dimineții/ stau/ cămașa flutură/ ca pânza corabiei/ ajunsă în port/ totdeauna singur/ am un cerc roșu/ desenat (acolo unde se află inima)". Deloc întâmplător, cel mai frecvent este intertextul eminescian, ceea ce denotă afilierea la poetica romantică și, implicit, un fel de amară nostalgie a solitudinii voluptuoase, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvintelor/ care ar putea să vorbească/ despre tine/ ca împărăteasă/ și curtezană totodată" (Poem de dragoste) sau poemele într-un singur vers -construcții aproape silogistice ori apoftegmatice care aproximează marile realități ale ființei, în special dragostea ("Sânul ei ca o corabie a barbarilor" Vis fenician), solitudinea ("Sunt singur cu singurătatea în brațe" Iată), poezia sau moartea, uneori congenere ("Cum mor poeții, așa e moartea" Moarte). Dar în special textele poetice grefate pe obsesia cuvântului, și nu neapărat ca marcă a creației
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ști, a crede, a visa...). (61) Emma nu dormea; se făcea numai că doarme; și pe cînd Charles ațipea alături, ea se trezea în alte vise [...]. Deseori, de pe creasta unui munte, zăreau deodată cîte un oraș minunat, cu cupole, poduri, corăbii, păduri de lămîi și catedrale de marmură albă, ale căror clopotnițe ascuțite aveau cuiburi de berze în vîrf. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 99 b) O funcție indicială Descrierea unui loc poate fi deturnată prin reprezentarea indirectă a unui alt
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descrie foarte bine problema cu care s-a confruntat Homer: fie rămîne în afara secvenței descriptive și nu produce decît micropropoziții descriptive inserate în narativ: "Homer nu are, în general, pentru fiecare lucru decît o singură trăsătură descriptivă. Pentru el o corabie este fie neagră, fie înaltă, fie rapidă, fie prevăzută cu rame, și totul apare, în general, cît mai întunecat: el nu merge mai departe cu descrierea" (p. 111); sau, mai mult, începe secvențe în mod real descriptive, introducînd însă o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
etajul al doilea, un turn din prăjitură de Savoia, înconjurat de mici fortificații din angelică, migdale, stafide, felii de portocale; (P3") și, în sfîrșit, pe platforma de sus, care era o pajiște verde cu stînci, cu lacuri de dulceață și corăbii din coji de alune, se vedea un amoraș [mic], care se da într-un scrînciob de ciocolată, ai cărui stîlpi aveau în vîrf, în locul capului rotunjit, doi boboci de trandafir [adevărați]. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, pp. 33-34 O reprezentare globală
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
readucea la acea credință pe cale să se dezintegreze: nu presiunea exercitată de inamic era oare cea care făcea ca epoca de fier să dureze? Nu mai trebuia oare să aștept, să mai aștept încă? Puteam să părăsesc, asemenea unui șobolan, corabia aflată în primejdie? Nu era o tragedie nouă, ci una pe care o trăiseră încă din 1921 mulți bolșevici bătrîni, Lenin însuși chiar, și care se repetase din generație în generație fără ca mesajul vreuneia să reușească să o pună în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Europei, iar I.A. Terebești (adică Nae Antonescu) despre originea sinonimelor. Poezie semnează Margareta Dorian - Ileana Cosânzeana, cu câteva versuri în stil modernist („Odăile umblă - ciorapi, dezmățați, prin casă”), A. E. Baconsky - Nocturnă, cu intuiții poetice încă necristalizate, Emil Vora - Corăbiile negre. E.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]