13,488 matches
-
și m-am dus fiindcă și eu eram interesat. Pentru că nu eram memebru al sectei, nu îmi era permis să-i pun întrebări lui Asahara Shōkō. În Aum trebuie să urci în rang pentru a putea face ceva, iar asta costa bani. Dacă ajungeai la un anumit nivel, puteai să-i pui întrebări. Dacă treceai de un prag, îți ofereau o ghirlandă cu flori. Am văzut asta în Nagoya și mi s-a părut un lucru copilăresc. Asahara însuși era zeificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
face asta era să mă integrez în grup. Astfel, puteam să mă întâlnesc și să vorbesc cu ea. Știu că lucrurile astea sună cam siropos. Din fericire, taxa de intrare scăzuse până la 10 000 de yeni. 6 000 de yeni costa participarea la ședințe pe jumătate de an. Primeai bonus zece casete. După ce intrai, trebuia să treci printr-un ritual de inițiere: vizionai 97 de casete Aum și citeai 97 de cărți Aum. Foarte multe. M-am descurcat. Ultimul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ai Aum, nu pentru învățăcei ca mine, care încă locuiau în casele lor. Pe noi ne învățau în funcție de banii pe care îi donaserăm. Mie mi-au spus doar să mă duc la semniar, fără să primesc prea multe informații. A costat câteva sute de mii de yeni. Mi-am scos toate economiile. Apoi am început să mă întreb dacă puteam duce o viață ca asta. Mi-am luat liber de la muncă pentru a merge la seminar. Am inventat o minciună. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apropie primejdios de repede anul electoral 2012 și trebuie cumpărate câteva milioane de găleți portocalii. Deci române nu ai ce face, taci, și dacă nu ți-au secat lacrimile, plângi. Atâta mai ai voie de la împărăție, fiindcă oricum nu-i costă nimic. Ba unii, se gândesc să impoziteze și lacrimile. Deci române, nu mai ridica glasul, stai dracului în pătrățica ta și vorba marelui om de afaceri din Ferentari, Sile Pietroi: mucles. După Revoluția ceea, sau ce dracu o fi fost
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
scârbă imensă mi se urcă precum o apă grea în suflet și tare mi-e că voi vomita pe tastatura asta. La câți bani mi-au mai rămas după plata facturilor și medicamentelor, nu-mi mai pot permite alta, deși costă numai 18 lei... Dacă aș câștiga la Loto Văd în ziarul de azi că fondul de câștiguri la Loto a ajuns la vreo patru milioane de euro (!!!). Bani nu glumă, chiar și pentru cineva care nu e un pârlit de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu e mici o problemă și își permit oricând să plătească pentru sex. Dar o vorbă românească înțeleaptă, emanată direct din tranziția noastră postdecembristă, spune că diferența majoră dintre sexul pe bani și sexul gratis, este că sexul gratis te costă întotdeauna mai mult. De unde extragem reciproca valabilă că, de fapt, oamenii săraci sunt cei care apelează mai lesne și mai des la sexul plătit. Deci, după cum spunea un autor pe care-l consider un mare cunoscător în materie, păstrând această
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu câte ceva din binefacerile aduse de acest om în România. Chiar dacă s-au numit locuri de muncă asigurate, copii la școală și facultate, case gratuite, asistență medicală gratuită, nu sunt chestii minore și de abia acum lumea constată cam cât costă toate acestea, care pe atunci li se spunea că li se cuvine și le primeau gratuit. Chiar și jigodiile astea tinere, leprele analfabete, care se autointitulează ritos anticomuniști, stau în casele construite în socialism, sau poate și mai rău, sug
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a impresionat până la lacrimi gardul acestuia. Nu avea sărmanul decât un gard de fier forjat de vreo doi metri înălțime, cu porți tot din fier forjat la modul artistic. Cred că numai pentru gard a plătit sărmanul cam cât ar costa construirea unui bloc de patru etaje pentru urgisiții sorții. Nu pot să cred, că din salariul său modest, de pesedist cumsecade și mare iubitor al poporului, a făcut toate acestea, dar nu uitați că sunt și eu român și ca
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ajuns la înaltul nivel politic introdus în țara noastră de PD-L, veți sări în sus ca arși la auzul unei asemenea propuneri, motivând că, pentru fraierii care plătesc impozitele și taxele la zi, întreținerea unui asemenea sistem birocratic, ar costa enorm pe fiecare plătitor cinstit, când numai recuperarea de către stat a acestei datorii ne va ustura mai ceva, decât am fi luat, cu toții, vreo boală rușinoasă de la „domnișoara” cu pricina, sau colegele ei de breaslă. Că doar banii ăia, cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Aș fi dat orice, ca să găsesc și eu în noianul acesta de melancolie aproape suicidară, un subiect care să mă înveselească. Țuica și vinul, ar face probabil ceva în privința asta, dar după părerea și punga mea, au un cusur insurmontabil, costă bani, și de când cu accizele acestea care cresc mereu, precum Făt Frumos din poveste, prefer să mă uit doar la reclamele barurilor. De fapt poate și din această cauză, am ajuns cu timpul un cititor profesionist, (deocamdată acționând voluntar), al
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Propagandei Naționale din Lisabona, care mi-a pus la dispoziție un mare număr de lucrări inaccesibile, precum și d-lor Antonio Ferro, Dr. Tavares d'Almeida, Dr. Manuel Mùrias, Dr. Silva Dias, Pedro Correia Marques, Joîo Ameal și Eduardo Freitas de Costa, care mi-au înlesnit - prin publicații, documente sau informații personale - redactarea acestei lucrări. *** Mulțumesc și pe această cale d-lui Ministru Victor Cădere, care a citit lucrarea de față în manuscris și mi-a sugerat mai multe îmbunătățiri ale textului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Miguel. Palid, Don Pedro se ridică și strigă: "Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit și publicul începe să atace loja regală. Sunt chemate trupele în ajutor. Furia cu care își manifestase Don Pedro indignarea l-a costat scump pentru că o gravă hemoptizie i-a înroșit batista de sânge. E silit să fugă pe un coridor de serviciu împreună cu soția și fiica sa, Regina, urmărit de manifestanți, sub o ploaie de pietre. La 24 septembrie moare, fără să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de frunte. Dona Maria II a domnit destul de mult, din 1834 până în 1853, deși a murit tânără (născută în 1819, avea în 1853 doar treizeci și patru de ani). A domnit chemând pe rând la guvernare pe șefii liberalismului: Palmela, Saldahna, Terceira, Costa Cabral. Dar insurecțiile și rebeliunile se țin lanț. Sunt mișcări revoluționare ale căror cauze și motive nu sunt întotdeauna ușor de descifrat. "Revoluția din septembrie", bunăoară, avea ca scop înlocuirea Cartei Constituționale din 1826 cu Constituția din 1828. "Benemzada" a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru că se întreceau în radicalism și se supralicitau în demagogie. Cu toții trăiau într-o frenezie a schimbărilor cu orice preț. Astfel se explică amețitoarea răsturnare a guvernelor. Ca să poată guverna patru ani și să poată face într-adevăr ceva pozitiv, Costa Cabral a trebuit să instaureze dictatura. Este straniu că liberalismul, ca să poată dăinui, se simte nevoit să se transforme în dictatură... La moartea Donei Maria II se urcă pe tron Don Pedro V care domnește numai opt ani (1853-1861). E
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este un animal. Dar cărei specii aparține acest animal? Se spune că e laș ca hiena și trădător ca tigrul...". Tribunalul, de data aceasta, se sesizează și condamnă pe student la trei luni închisoare. În schimb, articolul altui student, Afonso Costa, publicat în același număr din Ultimatum, în care scria: "Monarhia e cauza degradării morale a națiunii", a fost considerat de tribunal o simplă discuție sociologică și autorul achitat. Antonio José de Almeida și Afonso Costa sunt nume care trebuiesc reținute
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
schimb, articolul altui student, Afonso Costa, publicat în același număr din Ultimatum, în care scria: "Monarhia e cauza degradării morale a națiunii", a fost considerat de tribunal o simplă discuție sociologică și autorul achitat. Antonio José de Almeida și Afonso Costa sunt nume care trebuiesc reținute; revoluția și republica li se datoresc, în bună parte, lor. Republicanii au încercat să-și pună programul în aplicare chiar în timpul crizei ultimatumului. La Porto, centrul insurecției permanente, un grup revoluționar declară instaurarea republicii. Aventura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
critic. E orator; până și articolele sale sunt discursuri. Totuși, dreptatea, libertatea și poporul, care pentru alții nu sunt decât cuvinte, sunt pentru el realități profunde". Al doilea șef al revoluției, deși cu o popularitate mult mai redusă, este Afonso Costa, fostul student al Facultății de Drept din Coimbra care atacase monarhia în ziarul Ultimatum și fusese achitat. Cu totul deosebit de Antonio José de Almeida: evreu, jurist, bun dialectician, pregătit pentru dezbaterile parlamentare, se pricepe mai ales la intrigile politice de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bun dialectician, pregătit pentru dezbaterile parlamentare, se pricepe mai ales la intrigile politice de culise. Oportunist, laș, imoral - nu are decât o singură pasiune: puterea. Nu-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de guvernământ. Elitele intelectuale fuseseră pregătite pentru revoluție de către generația de la Coimbra, și ele aveau acum pe un Alexandre Braga sau Joîo Chagas ca să le satisfacă idiosincrasiile artistice și ideologice. Masele populare îl aveau pe Antonio Jose de Almeida. Afonso Costa era șeful parveniților, al clientelei politice provinciale. Masoneria ajuta revoluția prin formidabila ei organizație. Lipsea, însă, omul de mare prestigiu social și intelectual, care să risipească rezerva și a burgheziei, a cărui autoritate morală să transforme agitația străzii și frenezia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
durează însă decât numai câteva luni. Când progresiștii îi retrag sprijinul, Joîo Franco prezintă Regelui demisia; nu putea guverna singur, împotriva unui Parlament ostil. Ultimele alegeri aduseseră în Adunarea Deputaților și câțiva din șefii republicani: Antonio José de Almeida, Afonso Costa, Braga, Menezes - care-și continuau de pe tribuna Camerei opera începută în redacții, în lojile masonice și pe stradă. Don Carlos îl convinge pe Franco să guverneze fără Parlament, instaurând dictatura. Se spune că Joîo Franco a șovăit mult până să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oră a revoluției!". La intrarea Regelui în teatrul "Dona Amelia" publicul izbucnește într-o manifestație ostilă. În mahalale, copiii cântă un refren implorând Fecioara Maria să pună capăt dictaturii... La 20 noiembrie se petrece o ședință istorică în Adunarea Deputaților. Costa ia cuvântul și, după ce critică dictatura din punct de vedere legal, atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă celebră: "Pentru mult mai puține crime s-a rostogolit, în Franța, pe eșafod, capul lui Ludovic XVI!". Zadarnic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
punct de vedere legal, atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă celebră: "Pentru mult mai puține crime s-a rostogolit, în Franța, pe eșafod, capul lui Ludovic XVI!". Zadarnic cere Președintele Adunării expulzarea deputatului republican. Afonso Costa refuză să părăsească incinta și e scos de baionetele soldaților. Atunci se petrece o scenă pe care nimeni nu ar fi putut-o prevedea. Tribunul poporului, Antonio José de Almeida, sare pe o bancă și strigă, stăpânind furtuna cu formidabila
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la început, pentru simplul fapt că Franco dormise în noaptea aceea în locuința soacrei sale, în loc să doarmă acasă. Complotul e repede descoperit. José Alpoim, liberalul disident devenit șef de insurecție, se ascunde și trece a doua zi frontiera spaniolă. Alfonso Costa, "șeful suprem al orchestrei", e prins, i se rade barba și e arestat. Sunt arestați și ceilalți conducători, în frunte cu Antonio de Almeida. Joîo Franco hotărăște deportarea lor și prezintă în acest sens Regelui un decretlege, care autorizează Guvernul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
goana cailor către Arsenalul Marinei, Regina, încercînd zadarnic să susțină capul însîngerat al lui Don Carlos. Regele murise, iar Principele moștenitor își dă sufletul puține minute după ce trăsura regală ajunge la Arsenal. Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça, fost sergent într-un regiment de cavalerie și institutor. Amândoi erau carbonari și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la "centru" prestigiul său fabulos, pentru că regicidul nu adusese cu sine instaurarea republicii. Pentru scurt timp, Brito Camacha, spiritul necruțător al revoluției, pare a lua conducerea mișcării. Dar în cele din urmă șeful suprem se dovedește a fi tot Afonso Costa în fruntea grupului sau democrat. Pentru a-și reface prestigiul, Jose Antonio de Almeida se hotărăște să încerce lovitura de stat, folosindu-se de violență. În primele zile ale lui octombrie 1910, împarte arme muncitorilor din organizația carbonară și înarmează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]