7,252 matches
-
că în timp ce încerca să oprească retragerea, ‘Abd-al-Rahmân s-a trezit înconjurat și a fost în cele din urmă ucis, ceea ce a dus la retragerea totală a trupele umayyade la tabăra proprie. "Toți luptătorii au fugit din fața inamicului", a scris un cronicar arab cu candoare, "și mulți au murit în timpul retragerii". Francii și-au rezumat formația phalanx și au rămas pe loc în timpul nopții, fiind convinși că bătălia va fi reluată în zorii zilei următoare. Dimineața următoare, văzând că umayyazii nu au
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
este opera arhitectului constructor Constantin Braniște, cumnat cu Toader Movilă și cu Ion Vodă cel Viteaz. În jurul mănăstirii s-a format treptat satul Teodoreni, care și-a schimbat numele în Burdujeni, în perioada cât acesta a aparținut marelui logofăt și cronicar Miron Costin. Mănăstirea Teodoreni a fost zidită pe locul unde se afla o bisericuță din lemn, al cărui ctitor a fost Ștefan cel Mare. În jurul bisericuței existau întinderi pustii. Când mai târziu în locul acestei biserici, a luat ființă Mănăstirea Teodoreni
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
apropiere precum Siminicea sau Adâncata. Rând pe rând, alături de țăranii ruteni, s-a mai adăugat și populația românească de prin satele vecine. Astfel așezarea a sporit și în felul acesta a luat naștere satul lui Burduja: Burdujenii de astăzi. Când cronicarul Miron Costin s-a căsătorit cu Elena, fiica lui Teodor Movilă, i s-a dat ca zestre, printre altele, și moșia, care mai târziu avea să se cheme Burdujeni. Pe lângă funcția de baci, Burdujo (Burduja) îndeplinea și funcția de „ștafetar
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
din Soroca, mulți dintre ei ruteni originari din Podolia. După stabilirea celor din Burdujenii Sorocei pe moșia Teodoreni, numele localității se schimbă în Burdujeni, denumire pe care o poartă și astăzi cartierul municipiului Suceava, situat pe locul fostei proprietăți a cronicarului moldovean. Fără a avea valoarea artistică și duhovnicească a celebrelor mănăstiri din nordul Moldovei, Mănăstirea Teodoreni are totuși o încărcătură istorică, în primul rând pentru locuitorii din Burdujeni, dar și pentru cultura română, deoarece aici poate fi admirat singurul portret
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
Giurescu, susțin localizărea bătăliei de la Rovine pe raza Craiovei. Baiazid a pătruns în Țara Românească prin vest, venind din Banat prin valea Cernei însoțit și de mulți principi sârbi în frunte cu Marko Kraljevic, eroul legendar al sîrbilor, care, potrivit cronicarilor sârbi, era pe jumătate român, după mamă și văr bun cu Mircea cel Bătrân. Unele legende sîrbești ar duce chiar la concluzia că mama sa avea moșie la Craiova unde stătea în fiecare vară iar crăișorul sârbilor și-ar fi
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
mamă și văr bun cu Mircea cel Bătrân. Unele legende sîrbești ar duce chiar la concluzia că mama sa avea moșie la Craiova unde stătea în fiecare vară iar crăișorul sârbilor și-ar fi luat numele de la denumirea Craiovei. Tot cronicarii sârbi pomenesc de remușcările și lacrimile vărsate de prinț în drum spre Rovine. Tradiția populară susține că ar fi fost ucis chiar de către Mircea deoarece își încălcase jurămîntul prin care cei doi se legaseră să nu lupte unul împotriva celuilalt
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ispravnicii de scaun ai Craiovei" prin intermediul cărora domnia căuta să îngrădească statutul economic, juridic, militar și administrativ al banului. Utilitatea ispravnicilor devine tot mai evidentă în momentele cînd marii bani, nesocotind prerogativele domniei, manifestatu tendințe opoziționiste. Fenomenul este relevat de cronicarul Radu Popescu și Paul de Alep, aflat în vizită la Craiova în acea perioadă. Tot în 1620, Mihail Moxa, care-și făcuse ucenicia la mănăstirea Bucovăț, scrie, la îndemnul mitropolitului Teofil, un hronograf, prima istorie universală în cultura românească. Banul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
locuirea românească. Cele anteriore au datări mai puțin precise. Din toate cronicile reiese ca acesta a fost, de departe, cel mai violent cutremur din secolul al XV-lea, seism care a avut loc in vremea domniei lui Stefan cel Mare. Cronicarii români si straini sunt unanimi referindu-se la „marele cutremur din toata Tara Moldovei, Valahia si Ardeal”. Cronicarii notau: „In același an (6979-1471), luna august, ziua 29, atunci a fost cutremur cumplit...si chiar in toata lumea, pe vremea cand
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
departe, cel mai violent cutremur din secolul al XV-lea, seism care a avut loc in vremea domniei lui Stefan cel Mare. Cronicarii români si straini sunt unanimi referindu-se la „marele cutremur din toata Tara Moldovei, Valahia si Ardeal”. Cronicarii notau: „In același an (6979-1471), luna august, ziua 29, atunci a fost cutremur cumplit...si chiar in toata lumea, pe vremea cand ședea domnul la pranz”- la ora 11 ziua. A fost cutremurul cel mai puternic din sec.al 15
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
cand ședea domnul la pranz”- la ora 11 ziua. A fost cutremurul cel mai puternic din sec.al 15-lea, cu o Magnitudine de peste 7 Mw. A provocat mai distrugeri în toate cele trei provincii istorice românești. Cutremur menționat de cronicarul Miron Costin. - 24 noiembrie 1516 Cutremur Magnitudine 7,2 Mw - determinare ulterioară - 8 noiembrie 1620 între orele 13-14. Magnitudine între 7-8 Mw - 8 august 1681 Cutremur mare pe timpul domniei lui Șerban Cantacuzino. Magnitudine 7-8 Mw. - 31 mai spre 1 iunie
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
operele literare și filosofice Eprem Mtsire, Ioane Petritsi și Arsen Iqaloeli. Cultură scrisă s-a dezvoltat mai ales in mănăstirea de la Gelați, înzestrata de ctitorul David al IV-lea (1073 - 1125) cu numeroase manuscrise grecești și supranumita de aceea de către cronicarii georgieni de mai tarziu o "a doua Atena". În așa-numita "Epoca de aur" au fost scrise primele tratate de jurisprudența, matematică, astronomie și medicină. Istoriografia s-a dezvoltat de asemenea, concentrându-se pentru prima oara asupra originilor neamului kartvelic
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
învingerea soarelui asupra asprimii și gerului iernii, începutul vieții noi... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreștin, confirmată și de împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci”" (Julius Teutsch, cronicar sas). Junii din Șchei și cei din Brașovul Vechi împart tradiții comune și au fost uniți spațial, înainte de venirea sașilor, care treptat i-au despărțit cu Cetatea. Abia după [[1918]] li s-a permis revenirea în Șchei a brașovechenilor. Imediat
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
calpullii", iar în nahuatl, "calpōlli")) și, în sfârșit, fiecare "calpulli" era intersectat de străzi sau "tlaxilcalli". Existau trei stăzi principale, aidoma unor bulevarde, fiecare ducând direct spre cele trei drumuri majore care legau orașul de uscat. Bernal Díaz del Castillo, cronicarul conchistadorilor care au distrus Imperiul Aztec, relata că aceste căi de acces principale era destul de largi ca zece călăreți să se fi putut deplasa simultan în ambele direcții. Districtele numite "calpulli" erau împărțite în canale folosite pentru transport acvatic, fiecare
Tenochtitlan () [Corola-website/Science/306328_a_307657]
-
Ivanco ("Ioan") a fost despot al Pricipatului Cărvunei ("Karvuna") între 1386 și 1388. Ivanco era fiul despotului Dobrotici și nepotul de frate al prințului Teodor. În 1388, Ivanco ajunsese să stăpânească toată Dobrogea (cu excepția Deltei Dunării), cronicarul Leunclavius menționând în hronicul său: "„Ivanco, qui Varnæ cum regione finitima Dobritze vocata regulus erat”" (adică „Ivanco, care era regișorul Varnei și al regiunii vecine numite Dobrogea”). Petre Diaconu a prezentat o ipoteză împărtășită și de către alți specialiști potrivit căreia
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
turc primește această ofertă dar, în momentul în care trimisul său Ali Pasha dorește să preia cetatea constată că Șișman refuză acest lucru. Silistra va fi cucerită de către turci pe calea armelor, după care vor cădea Veliko Târnovo și Sviștovul. Cronicarul Leunclavius relatează că "„după ce a fost luat Șiștovul, vizirul a pornit mai departe cu oastea sa împotriva acelor cetăți și castele, pe care mai înainte valahii transalpini le ocupaseră trecând Dunărea în Bulgaria" (este menționată, printre altele, și Hârșova). "Fără
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
peninsula Balcanică. În Saga lui Egil și Asmund compusă în secolul XIV menționează o țară a românilor în vecinătatea Rusiei, în spațiul est-carpatic. În Cartea Creației și istoriei redactată în anul 966, un autor arab menționează "valadj"-vlahii sau românii. Cronicarul bizantin Niketas Choniates relatează că împăratul Andronic I Comnen, aflat în perioada de detenție, a evadat din închisoare și s-a refugiat în Rusia în 1164. A fost prins de vlahi, localizați în vecinătatea Dunării și în nordul Moldovei. În
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
centrală și vestică. Au ajuns până la coasta Atlantică, în peninsula Iberică și în sudul peninsulei italice, fiind stimulați de principii creștini care se aflau în război cu vecinii lor, fie de bogații. Ungurii erau rapizi și cruzi în expedițiile lor, cronicari fiind determinați să-i numească "flagelul lui Dumnezeu". După 934 au conduși raiduri în teritoriile Imperiului Bizantin, jefuind în colaborare cu pecenegii. Când au primit o solie, două căpetenii maghiare, Bulcsu și Gyula s-au creștinat și au adus un
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
relatată bătălia dintre trupele maghiare și trupele lui Gelou, unde este ucis. După victorie, Tuhutum s-a stabilit în țară lui Gelu, iar cronică îi menționează descendenții până la Gyula care a fost capturat de Ștefan, atunci când Transilvania a fost ocupată. Cronicarul relatează apoi pierderile teritoriale ale lui Menumorut. Acesta a vrut să se refugieze în Bizanț. După alte bătălii ale ungurilor în Pannonia, este redată asedierea cetății Biharea. Fiind cucerită, Menumorut a trmis o solie lui Arpad să-i transmită supunerea
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
români și sârbi, la catolicism, regii maghiari favorizează la Cenad (pe atunci "Morisena", poate „Mureșana”) ridicarea unei mânăstiri benedictine. În regiunea Dunării de Jos, unde condițiile de locuire erau prielnice, populația era numeroasă și comerțul înfloritor. Conform cronicii lui Nestor, cronicar rus din secolul XII, cneazul de Kiev, chemat de bizantini să lupte împotriva bulgarilor, a descoperit în acele zone dobrogene nu mai puțin de 80 de goroduri-cetăți și locuri întărite. În jurul celor mai importante goroduri au apărut și primele formațiuni
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
limba slavonă, descoperită sub tencuiala bisericii domnești din Curtea de Argeș, la Câmpulung a murit marele Basarab voievod, îngropat în biserica mănăstirii de acolo, ce poartă astăzi, numele de Negru Vodă. În nord-estul Moldovei este atestată în perioada secolelor IX-X Țara Sipenitului. Cronicarul Dimitrie Cantemir menționează prezența altor țări, ale berladnicilor în zona Bârladului, brodnicilor în sudul Moldovei și bolohovenilor în nordul Basarabiei și al Transilvaniei. Au fost pomenite și alte formațiuni prestatale-codrii (Codrii Cosminului, Codrii Lapusnei, Codrii Hertei), câmpurile lui Dragoș și
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca dacoromâna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor protoromâne din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI. Doi cronicari bizantini, Teofan Mărturisitorul( care a trăit în secolele VIII-IX d.H.) și Teofilact din Symocatta secolul VII amintesc faimosul episod al expediției militare contra avarilor, din 587, cunoscut sub numele de (re)torna, (torna,) fratre. Există numeroase ediții și comentarii ale
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, "“ se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba “românește”, adică romana”". Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că "« Vlachi » se numeau între ei « Romuini »" iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski (Orichovius) notează în 1554 că "în limba lor « walachii » se numesc « romini »". Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că "« Vlahii » din Transilvania, Moldova și Țara Românească se desemnează ca « romani »" iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multă... și le-au dăruit voo fraților români... și le-au scris voo fraților români »" iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim: "« În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri, ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul... Cel mai vechi document păstrat, scris în română, este Scrisoarea lui Neacșu, o scrisoare din 1521, în
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
pentru oraș. Prima însemnare documentară a unui cutremur petrecut în București datează din timpul domnitorului Șerban Cantacuzino, din 8 august 1681. Cutremurul din 1738 din timpul domniei lui Constantin Mavrocordat a stîrnit panică și este menționat în mai multe surse. Cronicarul Constantin Dapontes scrie că în ziua de miercuri 31 mai la orele 3 și jumătate dimineața zidurile Palatului domnesc s-au crăpat; într-o însemnare grecească apare că în luna mai 1738 s-a întîmplat un „cutremur foarte cumplit” iar
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
state. Motivele acestor discuții sunt următoarele: Istoriografia românească preferă însă denumirea de "Principatele Române" (care include și Transilvania), din patru motive: Înaintea constituirii regiunilor tradiționale, au existat țări unde astăzi se află România, numite de istorici "Romaniile populare" și de cronicarii "valahii", unele constituite sub formă de cnezate, altele simple comunități rurale, cum sunt de exemplu țările Crasnei, Lăpușului, Gurghiului, Moților, Amlașului, Făgărașului, Bârsei (în Transilvania), Gilortului, Jaleșului, Lotrului, Argeșului, Muscelului (în Valahia), Vrancei, Neamțului, Dornei, Strășinețului, Onutului, Sorocăi, Iașilor, Bârladului
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]