7,752 matches
-
e în apele lui. De când Cora nu i-a făcut injecția... Sunt câteva zile... Abia astăzi a intrat pe ușă o tânără asistentă, frumoasă și bine echipată corporal, căutându-l, cu privirea-i fermecătoare, pe beneficiarul injecției. Marian privea în depărtări nebănuite, cu nasul lipit de sticla ferestrei ce dă spre balcon, și părea că e plecat departe... cu gândul. Probabil...acasă! ( Mama sa tocmai căzuse pe gheață și își fracturase un picior. Am înțeles asta dintr-o discuție telefonică, ce
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
la începutul unui atac de panică are loc o creștere a anxietății. Dar starea de anxietate este utilă. Să presupunem următoarele: sînteți pe punctul de a traversa strada, cînd un autobuz intră cu viteză în intersecție, la doar doi metri depărtare. Vă speriați și vă întoarceți în fugă pe trotuar. Însă chiar înainte de a începe să alergați, creierul devine conștient de pericol. Imediat, adrenalina este eliberată pentru a activa sistemul nervos involuntar, care produce instantaneu o serie de schimbări în organism
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o stradă mare și aglomerată, pe trecerea de pietoni. Brusc, observați un camion care nu a frînat și probabil că nu va opri, îndreptîndu-se către dumneavoastră. Începeți să alergați pentru a ajunge în siguranță, pe trotuarul aflat la cîțiva metri depărtare. Creierul conștientizează pericolul. În mod automat, sînt eliberați anumiți hormoni, iar sistemul nervos involuntar trimite semnale spre diverse părți ale corpului, pentru a produce modificările enumerate mai jos. Gîndirea devine alertă. Capacitatea de coagulare a sîngelui crește, pregătind organismul pentru
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
prin desprinderea individului de contextul relațiilor social-istorice concrete; a influențat teologia (P. Tillich, R. Bultmann, M. Buber); e. creștin se oprește asupra persoanei umane și a dorinței acesteia de a-l căuta pe Dumnezeu (N. Berdiaev, G. Marcel) sau asupra depărtării dintre omul vinovat și Dumnezeul atotputernic (S. Kierkegaard, K. Barth) 18. expresionism = curent artistic de largă răspândire apărut în Germania la începutul sec. 20; inițial a reprezentat o reacție împotriva impresionismului; caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a lumina opinia publică n-au făcut decât a denatura cu totul adevărul prin insinuări răuvoitoare. Publicarea acestui memoriu devine, dar, imperioasă. În el va vedea oricine că cauza mișcării noastre e numai profesorul dr. Romniceanu, că scopul mișcării e depărtarea sa din Universitate, că mișcarea, în fine, e legitimă și trebuia să se facă.“ Iar la sfârșit se află semnăturile a 277 de studenți din toate facultățile, dar cei mai mulți mediciniști. Public, aci imediat, numele tuturor acestora. Este de făcut o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
delegații români ar spori dificultățile discuțiunii, deoarece, în adevăr, Rusia nu va suferi să i se facă acuzări fără ca să se apere. Cu toate acestea, dacă majoritatea Congresului se pronunță pentru admitere, plenipotențiarii ruși nu vor putea să voiască singuri depărtarea contrazicătorilor lor și nu se opun la propunerea lordului Salisbury. Plenipotențiarii otomani nefăcând nici o obiecțiune, principele de Bismarck zice că a voit să subordoneze votul său acelui al puterilor interesate într-un mod special, și consimte asemenea, în numele Germaniei, la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
observație, din prima linie, îndreptam tirul bateriei, telefonînd că lovitura era lungă sau scurtă sau prea la dreapta sau prea la stînga pînă cînd bombele cădeau pe ținta urmărită. Acolo era Siretul îngust, tranșeele nemților erau numai la cîțiva metri depărtare de ale noastre. Viața în tranșee era grea. Apropierea sufletelor între oameni, în schimb, era mare. Soldatul român era și este și acum, sînt sigur, făcut dintr-o plămadă rară, cum cred că nu este alta pe pămînt. Curajos, bun
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
însușiri speciale de minunat regizor, devenise un centru mondial. De altfel, nu se simțea că te aflai într-o țară după patru ani de război pe teritoriul ei. Nu lipsea nimic. Dimpotrivă, un lux exorbitant se putea vedea chiar de la depărtarea la care te aflai ca student. Printre românii veniți la studii pe timpul celor doi ani și jumătate cît am fost eu la Paris, erau: George Brătianu, studios și retras; M. Eliescu, elegant; Penescu; Suchianu, a cărui soră era măritată cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
unde vasul încărca cafea. Am fost cu automobilul, pentru o zi, la Sao Paulo. Altă escală plăcută la Rio de Janerio. La apropierea de coasta Statelor Unite, înainte de a intra în portul Jacksonville, din Florida, a început să se zărească în depărtare ceva imens. Era un vas portavion american. Pe măsură ce ne apropiam, vasul lua conturul unei adevărate cetăți plutitoare cu multe etaje, cu nenumărate tunuri și avioane. Vedeam pentru prima dată un vas portavion, un spectacol impresionant al forței armate americane. Era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
curajoșii, pe toți cei care "fac" altceva decît ceea ce se știe. Și cred că Liviu (Ioan Stoiciu n. red.), ca și Emil Hurezeanu, Cărtărescu, T.T. Coșovei, Lucian (Vasiliu n. red.) și toți ceilalți, scrie cu curaj, inconfundabil. Te înțeleg în ceea ce privește "depărtarea" care vă desparte (și ne) de reviste, dar cred că-ți faci prea multe probleme. Chiar și la Iași, în vară, mi s-a părut că băiatul acela, Luca (Pițu n. red.; cei doi tineri ai anilor 1980, Aurel Dumitrașcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu-s necesare numai ideile! Dar mai bine așa, totuși! Numai cu talent nu se face nimic durabil! [...] În rest, mă bucur de căldură, nu mai pot de bucurie! Refuz să văd femei, acum nu e timp de ele! Prefer depărtarea de principiul reificării! Elfii e bine să mai vînture ce e prea obișnuit! Poezie și sănătate! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 19 aprilie '81 Bună, dragul meu! Îți scriu pe muzica plăcută transmisă de RADIO-FRANCE. E sfîrșitul unei săptămîni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Peisajele sunt impresionante, magnifice, o combinație spectaculoasă între munte și apă. „Alpii Japonezi”, lacurile montane cu apă limpede și rece, trecătorile înspăimântătoare, cascadele grațioase, culmile amețitoare, templele, insulele Hokkaido și Okinawa, toate sunt locuri tulburătoare. Magnificele peisaje învăluite în ceața depărtărilor a stimulat imaginația artiștilor japonezi, așa încât... regăsești, toate aceste splendori, în picturile lor. Contactul cu această lume, senină și neatinsă de stresul lumii occidentale, mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Am rămas uimită privind și simțind armonia inefabilă între oameni
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mai scris, hotelul este așezat pe țărmul Oceanului Pacific. Seara și dimineața devreme... ascultăm cântecul valurilor care este deosebit de cel al Mării Negre. Cântecul oceanului are vibrații înalte și sunete melodioase. Este o muzică plină de farmec și magie... ce vine din depărtări, o muzică adusă de valurile ce scaldă țărmul în ritmul bătăilor inimii mele. Kamogawa Joi, 21. 08. 2008 Kamogawa este un oraș din prefectura Chiba, fiind situat pe coasta de est a Japoniei, constituind o atracție turistică în tot cursul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
se înnegrește. Pe un afiș sunt scrise următoarele: „cine va mânca un ou „negru” își va prelungi viața cu 7 ani.” Așa că... eu am mâncat două ouă. La întoarcere, coborârea cu telecabina a fost frumoasă și plină de peripeții. În depărtare, muntele Fuji-san stă de veghe, asupra Japoniei, ca un bătrân înțelept. Silueta lui se pierde în zare printre nori sub Cerul limpede și albastru precum apele Oceanului Pacific. Conul său uriaș, acoperit cu zăpadă aproape totul timpul anului, inspiră fascinație, smerenie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
între ele.. Inginerii japonezi par a fi extratereștri ce transformă imposibilul în posibil. Astfel, capodoperele inginerești care mi-au uimit mintea, lăsându-mă fără grai, mai sunt și: Aeroportul Internațional Kansai construit pe apă, la o distanță de 5 km. depărtare de Insula Honsu, în Golful Osaka. Insula pe care este amplasat aeroportul este creată de mâna omului. Aeroportul funcționează non-stop. El are numai o pistă de aterizare și este legat de uscat printr-un pod cu două nivele. Autostrada Hanshin
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lua și pentru care le era recunoscător erau boabele de grâu, oleacă de sare și câte un fagure de miere. Uneori primea și câteva nuci. În scurtă vreme, faima lui de ascet făcu ocolul Pădurii Negre. Sătenii veneau de la mari depărtări, aducându-și bolnavii sau, când aceștia nu mai puteau fi urniți, măcar câte-o haină de-a lor, cerându-i sfântului s-o binecuvânteze. Unii se vindecau, alții nu. Dar faima lui crescu și locul Începu să devină un loc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Deasupra atârnau pânze de păianjen și zidurile vechi miroseau a mucegai. Adelheid plânse Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se apropie de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că nu va ajunge niciodată. Cu greutate, rupse o bucățică de pâine, mestecând-o anevoie, și Înghiți cu buzele arse câțiva stropi de apă. Dacă trupul Îi era cu totul slăbit, În schimb capul și-l simți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
amândoi, s-au furișat noaptea ca niște tâlhari, după ce s-a dus și blestematul de popă, cu escorta sa Înarmată. Ușurată că Eglord nu era prin preajmă, fiica lui Bertold Îl urmă pe pietrar de-a lungul curții, la o depărtare potri vită. În zăpăceala care domnea acolo, nimeni nu-i băgă În seamă, astfel că ajunseră Într-un coridor Întunecat care du cea la bucătării. Acolo, Simeon Îi arătă o firidă plină de paie și zdrențe de tot felul. Ascundeți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
plăcuțele indicatoare din fața intrărilor sau a ferestrelor. În partea cea mai de sus s-a deschis priveliștea către drumul spre mănăstiri. Acolo, surpriză: un investitor particular local avea instalată o lunetă confecționată chiar de el, pentru cei care-și doreau depărtările mai aproape. Surpriză fiindcă respectivul mă cunocuse, însă eu nu-mi aminteam nici în ce context, și nici când. Oricum, am beneficiat de vizionarea pe gratis a priveliștii. De la cetate am coborât în Târgu Neamț pe bicicletă, solicitând la maximum
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ceramicii negre, de aceea am pedalat mai departe. În dreapta, la câțiva kilometri rămăsese Rădăuți-ul, iar în stânga se desprindea șoseaua spre Moldovița. Înainte de Putna, niște localnici mi-au arătat zona de frontiera, granița cu U.RS.S, peste munții joși din depărtare. Greu de descris satisfacția pe care-o simți când, uitându-te în spate, vezi locuri pe lângă care abia trecusei, dar rămase în urmă - și asta datorită propriei forțe. La mănăstire ni s-a permis să intrăm cu bicicletele în curte
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Ion Creangă, am lăsat în urmă stânca devenită celebră, după ce același o prăvălise peste casa Irinucăi. Din nou apăruse soarele, se schimbase și peisajul. Prin munte nu prea întâlnisem oameni, acum treceam prin sate, parcă prin locuri familiare. Deodată, în depărtare s-a ivit viaductul de la Poiana Largului și, surprizător Ceahlăul în dreapta. Mă așteptam să-l văd, însă apariția lui era o bucurie. Atunci am realizat ce lucru minunat reușisem datorită bicicletei! Din nou la drum, cu Ceahlăul mereu în dreapta noastră
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
propus, Transfăgărășanul. Inutil să amintesc, noaptea am dormit adânc noi și... bicicletele. Dimineață am pornit spre baza Făgărașului spre Cârța, Cârțișoara. Eram derutat de ceață, aveam impresia că muntele era în dreapta, nu în stânga. Repet, în stânga se zărea doar albeața specifică depărtărilor la munte. La intrarea pe Transfăgărășan, erau pancarte care-i atenționau pe călători, anuțând închiderea drumului pe timp nefavorabil și iarna. Pe când pedalam de zor, începu să se contureze din ceață, masiv și impresionant, muntele. Efortul susținul la urcat ne
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
biciclist care ma dirijat spre drumul asfaltat către Mircești. De-a lungul celor șase kilometri până la Mircești, fiind frumos afară, am reușit să fotografiez si să filmez pe acolo, lucru pe care mi-l dorisem dintotdeauna. Ceahlăul apărut în depărtare, întunecat și neclar din cauza distanței, s-a dovedit a nu fi fotogenic. Mă bucura ca întotdeauna faptul că puteam merge cu bicicleta, că puteam vedea astfel peisaje mereu noi; gândeam că fără bicicletă n-aș mai fi fost eu. Trăiam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Ce fel de cititori aveți? Care este legătura cu publicul Dumneavoastră? Am cunoscut puțini dintre cititorii mei. Cei mai interesanți mi s-au părut a fi românii din străinătate și străinii, cei ce cunosc poezia mea în traducere. Cred că depărtarea induce, paradoxal, o încredere sporită în text, ca unică punte de legătură. Pentru străini lectura e și benevolă și profundă. Ei primesc viziunea mea ca pe-un premiu, nu ca pe-o obligație. În timp ce cei din țară, avându-mă mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Te uitai la mare Și spuneai că m-asculți? Îți amintești Pescărușii isterici Rotindu-se-n dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de pești, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Și-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca să mă privești? Ninsoarea Se stingea Amestecată cu păsări În apă, Cu o aproape bucuroasă disperare Priveam Urmele tălpilor tale pe mare Și marea Se-nchidea ca o pleoapă Peste ochiul în care-așteptam." A.B.Aveți regrete? Este ceva ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]