7,011 matches
-
care-și supunea, potențând-o la maximum, inspirația genuină, i-a zguduit pe contemporani, în primul rând pe cei din cercul Junimii, și a însemnat un moment hotărâtor al spiritului românesc. Înainte de a se fi despuiat și estimat întregul Nachlass eminescian, fragmentele, nu totdeauna fericit alese, ce începuseră a se tipări, fără metodă nici simț critic, nu puteau, firește, suporta comparația cu sunetul irezistibil și siguranța antumelor. Alexandru Paleologu 128 Simțul estetic al lui Ibrăileanu era uneori, ce e drept, grevat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a repetat apelul din 1903, deși nu se numise nici o comisie și nici o ediție ca lumea nu se dăduse încă, erau deja de câțiva ani apărute cele cinci volume ale lui G. Călinescu, prin care fusese revelată toată amplitudinea continentului eminescian. Totuși, încă în 1903, Iorga, omul intuițiilor extraordinare, rostise acest strigăt superb : „Un nou Eminescu apăru ! ”, vestire profetică, fiindcă, de fapt, acel nou Eminescu nu apăruse încă. Mulțumită lui G. Călinescu s-a putut vedea că, în pofida părerii lui Ibrăileanu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și mergând înapoi până Alexandru Paleologu 134 la Jakob Boehme și la acel fundament originar, irațional, Urgrund sau Ungrund, în care misticul german vedea substratul Creațiunii. Opțiunea lui Negoițescu pentru romantismul de esență plutonică este exclusivă, subsumându-i total postumele eminesciene. După el, antumele aparțin în totalitate neptunicului, oscilând între un romantism minor și un clasicism al clarității exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zori” și de „amurg”. În germană Dämmerung vine de la dämmern = a licări ; în latină crepusculum de la creperus = obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l’altre stelle
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
final al erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală a lui Eminescu, robustețea vitală atât a omului cât și, ceea ce importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer, la Shakespeare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Din formula lui Călinescu, relevând că orizonturile poetului sunt nașterea și moartea lumii, cel de al doilea orizont e într-adevăr dominant în postume, deși deloc exclusiv ; funerarul în genere, în plan fie uman, fie cosmic, străbate întreg continentul liric eminescian. I. Negoițescu, insistând asupra perspectivei funerare, nu contrazice deloc, în fond, teza robusteței vitale și virile a poetului afirmată de Călinescu, dar merge până la niște consecințe mai îndepărtate pe linia filonului plutonic pe care l-a intuit și denumit. A
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este, nu numai în critică, un act creator. De altfel, în ce ne privește, vedem în cartea lui Negoițescu nu una propriu-zis de critică, ci mai curând o carte ea însăși de poezie, o confesiune lirică în prelungirea lecturii postumelor eminesciene, dincolo de critică și de metodele criticii. El are totuși o „metodă”, una implicită, în accepția etimologică a termenului, adică în aceea de „drum”, de itinerar, de orientare deci ; această „metodă”, care îi este proprie, se poate urmări în desfășurarea ei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de structura cealaltă. Alternativa nu e posibilă, în ultimă instanță, decât în ordine practică, recte morală : Bine/Rău. Așadar, logic și teoretic, nu e admisibilă alternativa între plutonic și neptunic, după cum, estetic, nu e acceptabilă alternativa între antumele și postumele eminesciene. Cât despre plasarea totalității antumelor sub semnul neptunicului și a totalității postumelor sub al plutonicului, nu socotim necesar să mai explicăm de ce o socotim falacioasă și incompatibilă cu elementara regulă a oricărei judecăți particulare (cum sunt cele ce decid asupra
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spuneam, denumirea e un act creator (de fapt aceste denumiri opuse existau încă din secolul XVIII, dar în geologie). În al doilea rând, dar cu atât mai vârtos, îl absolvă rara profunzime a exegezei sale în interiorul universului ei predilect, plutonicul eminescian, în care deschide efectiv orizonturi impresionante. În al treilea rând, în sfârșit, ceea ce relevam mai înainte, faptul că exegeza sa nu e în fond critică ci „confesiune lirică”, întemeiată pe un raport existențial cu universul postumelor. Această poziție, în fond
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e amestecat cu plutonicul, dar nici în stare pură. „Raportul existențial” (nu existențialist, dar apropierea e posibilă, existențialismul fiind în definitiv o filozofie romantică de un tip mai profan) îl duce pe I. Negoițescu la aprehendarea sâmburelui ontic al poeziei eminesciene, pe care îl caută, firește, în zona plutonică. Se poate introduce aici o remarcă privitoare la deosebirea de optică dintre comentariul său și cel al lui Călinescu (abstracție făcând de diferența lor atât ca volum, cât și ca importanță - deși
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
formele imperfecte din postume, fie ele neptunice ori plutonice ; plutonicul însă, chiar și cel din antume, e „mai ontic” prin natura sa. I. Negoițescu, prin așezarea sa „existențială” exclusiv plutonică din postume, se află mai aproape de centrul ontic al poeziei eminesciene, de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl face, firește, mai puțin sensibil la mișcarea sferelor mai îndepărtate, de unde și poziția restrictivă, oarecum „segregaționistă” în cuprinderea operei lui Eminescu. Dar aceasta rămâne un tot solidar, cum spuneam, cu antume și postume, cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de instrumentiști. Făcând dovada și a unor calități de compozitor, același Doru Morariu a dirijat propria creație Dintre sute de catarge, piesă reușită care amintește de tradiția componistică ieșeană a lui Vasile Popovici, cu Sara pe deal, tot pe versuri eminesciene. Die lanige forelle de Franz Schoggl a fost dirijată cu exuberanță de Alexandru Lăscae, invitat special la pupitrul dirijoral. A urmat compoziția, dirijată din nou de Doru Morariu, a unui alt laborios compozitor cu state vechi în muzica vocală ieșeană
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
alternativă. Eminescu consumat de nenorocul unei psihoze maniaco-depresive, (indiscutabile din punctul de vedere al diagnosticului), și-a salvat opera de orice intruziune de natură morbidă. În ce pagină, a operei lui, se poate ghici drama de dincolo de pagină? În nici una. Eminesciana este o capodoperă de întrebări chinuitoare, de suferințe, de strălucitoare momente de bucurie, de tragice implorări filozofice; toate, însă, în cadrul unei limpezimi mintale perfecte. Nici Jack London, cu o existență de un tragism impresionant, nici Hemingway, dezechilibratul alcoolic și psihotic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
decât ipostaze ale propriului eu. Încă de pe atunci se trezise acel „spirit al adâncurilor” de care va vorbi Labiș în „Lupta cu inerția”. În ton livresc am spune că, sub influența unui mentor ca Ghiță Mărgărit, Labiș trăia concomitent o eminesciană stare de „înger și demon” în care idealurile comuniste i se zdruncinau deși, cu o încăpățânare de idealist, el continua să scrie poeme proletare și chiar să ia poziția unui ideolog de acest tip. Întocmai câinelui schilod, burgul distrus de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În aceeași lună a anului 1898, publică la rubrica literară Foița Sentinelei a ziarului „Sentinela”, poezia Nour și chin, care „cu puternică încărcătură melancolică, trimite la pesimismul post eminescian”, iar a treia creație în versuri, care ne este cunoscută, o reprezintă poezia Lolei, tipărită mult mai târziu, în 1901, în Suplimentul literar „Deșteptarea”. Poezia este închinată Aurorei, femeia care avea să-i devină parteneră de viață, fapt ce este
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Eminescu deasupra lui Caragiale - în orice caz, îl considera mai sincron cu literatura europeană decât pe prozatorul care și-a sfârșit zilele la Berlin. Mă rog, nu e chiar atât de sigur că avea și dreptate! Cert este că versul eminescian părea că trece mai ușor în alte limbi decât vorbirea personajelor lui Caragiale. Mai târziu, s-a văzut că nu prea treceau la traducere: nici versul, nici vorbirea în proză. Să-ți smulgi părul din cap și mai multe nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu marii reprezentanți ai spiritului de creație românesc. Mi-am făcut deci o profesie de credință de a începe cu Eminescu, fără de înțelegerea căruia examenul de critic al cuiva este pierdut." Paralel, publică, îndeosebi în Adevărul literar și artistic, documente eminesciene, interpretări ce vor intra, apoi, în Opera lui Mihai Eminescu. Colaborare intensă, cu articole, cronici, eseuri la Adevărul literar și artistic, România literară, Vremea, Viața românească etc. 1933 Codirector al Vieții românești. Revista se mută la București și G. Ibrăileanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Descrierea operei, Cadrul psihic, Cadrul fizic, Technica, Analize, Eminescu în timp și spațiu). Lucrarea e, după precizarea lui G. Călinescu (Postfață), "un studiu de critică cu un mâl mai greu de istorie literară". Cum unele judecăți pot scandaliza, "într-atît critica eminesciană s-a mărginit într-o rutină orală și școlară", autorul avertizează că a dat extindere documentației, întîmpinînd astfel obiecțiile vagi. "Cei mai dedați cu emoțiile reci ale criticii ne vor lăuda mai puțin pentru munca "umilă", "onestă" și vor ghici
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
extindere documentației, întîmpinînd astfel obiecțiile vagi. "Cei mai dedați cu emoțiile reci ale criticii ne vor lăuda mai puțin pentru munca "umilă", "onestă" și vor ghici intenția noastră de a nu face uz de talent, de a nu înăbuși opera eminesciană în propria noastră sentimentalitate și stilistică. Am dorit a face ceea ce Sainte-Beuve numea fiziologia operei, istoria ei naturală (Pensées), adică acea direcție înceată și fără zgomot care, prin exactitatea și curățenia ei, înrîurește mai adânc asupra spiritului." 1936 - 1937 Își
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care, prin exactitatea și curățenia ei, înrîurește mai adânc asupra spiritului." 1936 - 1937 Își trece, la Iași, în ziua de 23 noiembrie 1936, doctoratul în litere și filozofie cu o teză despre Avatarii faraonului Tlà: Analiza literară a unui manuscris eminescian, iar ca teză complementară: Opera lui Mihai Eminescu, vol. I, II. Comisia e formată din I. M. Marinescu, M. Ralea, Iorgu Iordan, Octav Botez și O. Tarfali. În octombrie 1937, e numit conferențiar de estetică și critică literară la Universitatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
clase permanente, specializate. Iraționalismul acesta pare a fi șira spinală a mentalității noastre specifice, fiindcă toate construcțiile ideologice de la N. Bălcescu până la Nae Ionescu și L. Blaga se nutresc din el. Noțiunea unui Logos explicabil silogistic ne e străină. Poezia eminesciană e fața plastică a acestei concepții. Natura e o entitate metafizică, e materia în veșnică alcătuire, codrul, marea, râul, luna fiind spete, idei, divinități, fenomen apărând doar omul, care nu are nici o intervenție în desfășurarea numenilor, suferind numai rotația: - Ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin crengi s-a fi ivit Voi fi roșie ca mărul, Luna-n noaptea cea de vară, Mi-oi desface de-aur părul Mi-i ținea de subsuoară, Să-ți astup cu dânsul gura... Te-oi ținea de după gât. Intimitatea eminesciană e tăcută. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", și care e neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației. Amorul eminescian e religios mecanic, înăbușit de geologie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Te-oi ținea de după gât. Intimitatea eminesciană e tăcută. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", și care e neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației. Amorul eminescian e religios mecanic, înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară, căderi de raze, de ape, de flori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. Zdrobit de inimiciție, el se simte David, regele, în psalmi de o simplitate complexă, comparabili doar marilor poezii eminesciene: Eram puternic împărat: Era o lege a mea voință; Prin sufletească poezie, Râdeam de orice dușmănie... Prin tinerețe, prin mândrie, Prin sufletească poezie, Prin chip de înger întrupat. Domneam de soartă nencercat. Mi se-mplinea orice dorință, Eram puternic împărat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de înger întrupat. Domneam de soartă nencercat. Mi se-mplinea orice dorință, Eram puternic împărat. Cu tot începutul aparent trivial, Noaptea de noiemvrie se alimentează din aceeași aspirație spre lumină. Zborul duhului deasupra României reeditează în alt stil o temă eminesciană: Era un zbor fantastic, un zbor fără de nume, Ca zborul lui Mazeppa pe calul său legat, Și treieram pe vânturi, și colindam prin lume, Purtat pe unde corpul odată mi-a călcat. Câmpiile întinse păreau niște năluce Și Dunărea un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]