7,151 matches
-
s-a numărat printre membrii fondatori ai "Societății Literare Române", care ulterior a devenit Academia Română. El s-a mai numărat printre organizatorii "Societății de Lectură a Junimei Române Studioase" (1851) și ai "Societății Petru Maior" (1862). A fost redactor al gazetelor „Concordia” (înființată la Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap, până în 1866) și la „Federațiunea” (1868 - 1876), înființat tot de el la Budapesta. A suferit multe persecuții politice din partea autorităților maghiare fiindcă a apărat deschis cauza românilor transilvani, în
Alexandru Roman () [Corola-website/Science/307161_a_308490]
-
geodezie". A publicat primul "Anuar al Universității din Iași", „precedat de o ochire retrospectivă asupra învățămîntului superior din Iași” (1896). În 1883 a fost unul dintre fondatorii revistei "Recreații științifice", prima revistă cu profil matematic din România (publicație continuată de "Gazeta Matematică"). Contribuțiile sale în paginile revistei sunt semnate „C.”. Scrieri . 1870: Aplicațiuni geometrice
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
de evrei. De la opt ani a început să învețe ebraica cu scriitorul Yehoshua Hana Ravnitzki. De mic a fost atras de literatură și limbi. A citit cu nesaț cărți nenumărate din literatura rusă și mondială și a compus poezii pentru gazeta școlii. În câțiva ani a ajuns să stăpânească bine, în afară de rusă, idiș și ebraică, și limbile engleză, germană și franceză. De asemenea a învățat italiana, latina, greaca veche și limba esperanto, în care a scris câteva poezii. Scriitorii săi favoriți
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
patria istorică,Palestina, înainte de a sfârși într-un măcel general în Exil (Galut). La mai puțin de 18 ani, el a scris la Berna în limba rusă prima sa poezie sionistă „Orașul Păcii” care a apărut ulterior la Odessa în gazeta „Voshod”. În perioada șederii la Berna, totuși nu s-a lăsat antrenat Jabotinski în polemici cu studenții socialiști. Deoarece îi displăcea atmosfera orașului și nici nu s-a concentrat in studiu, a primit cu bucurie propunerea gazetei sale de a
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
la Odessa în gazeta „Voshod”. În perioada șederii la Berna, totuși nu s-a lăsat antrenat Jabotinski în polemici cu studenții socialiști. Deoarece îi displăcea atmosfera orașului și nici nu s-a concentrat in studiu, a primit cu bucurie propunerea gazetei sale de a fi corespondentul ei la Roma, având pentru aceasta recomandarea unuia din conferențiarii de la universitate. Nici la Roma Jabotinski nu se simțea foarte pasionat de studiile de drept la Universitatea „Sapienza”, și își dedica o parte bună din
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
întâia dată și Palestina. În acelaș an, Organizația Sionistă a apelat la serviciile sale pentru a sta în fruntea unei campanii de informare pe care aceasta se pregătea să o lanseze în Imperiul Otoman. Au luat astfel ființă mai multe gazete sioniste în câteva limbi, care s-au aflat sub supravegherea lui Jabotinski. După mai multe acțiuni de informare și consultare cu factori diverși din rândurile minorităților și statelor europene, el a rămas, în cele din urmă deziluzionat. Întors în Rusia
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
4 august 1940) în timpul unei vizite într-o tabără a tineretului Betar în regiunea New York. Doar el știa ca era în ultima vreme suferind de inimă. Moartea lui subită i-a surprins atât pe partizanii cât și pe adversarii săi. Gazeta „Hegge” a publicat anuntul morții sale în termenii următori: S-a oprit inima năvalnică a lui , furtunoasă și navalnică în opinia publică evreiască din ultimii 14 ani, furtunoasă, năvalnică și emoționantă". După relatarea ziarului ebraic „Davar” din Tel Aviv din
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
volei, tenis și a practicat atletismul (aruncarea greutății). Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, pentru ca din anul 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular“ - transformat după Revoluție în „Gazeta sporturilor“. La acest cotidian sportiv, Ioan Chirilă a îndeplinit pe rând funcțiile de redactor (1959-1961), șef de rubrică (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul „Pro
Ioan Chirilă () [Corola-website/Science/308068_a_309397]
-
parcurs un nou traseu. Românul Henri Rang s-a clasat pe locul al II-lea, aducând României prima medalie olimpică de argint. Regretatul profesor Camil Morțun, primul trimis special al unul ziar român la o ediție a Jocurilor Olimpice, relata pentru Gazeta Sporturilor din anul 1936: “... Mărturisesc că în acea clipă am avut o senzație cu totul inedită. Am privit în jurul meu și am avut impresia că fiecare e pătruns de aceeași emoție și căldură care m-a învăluit și pe mine
Henri Rang () [Corola-website/Science/308079_a_309408]
-
primele zile din iunie 1939 dar programul zilnic era redus la 2 ore, între 21 00 și 23 00. Primul post de radio din Chișinău era "de două ori mai puternic decât cel din București sau cel din Tiraspol", scria "Gazeta Basarabiei" în iulie 1939. Emițătorul de 20 kw. instalat la Chișinău de firma Marconi era cel mai bun din România datorită antenei moderne anti-fading care reduce radiația și favorizează propagarea undelor ce călătoresc aproape de suprafața solului. Măsurătorile efectuate după montarea
TeleRadio Moldova () [Corola-website/Science/308193_a_309522]
-
și a reușit să mărească numărul parohiilor de la 2 la 22. La Carei, Satu Mare, a înființat un vicariat. În dioceza pe care o conducea, a clădit și reparat 50 de biserici. A recomandat preoților și credincioșilor să se aboneze la „Gazeta de Transilvania” care apărea la Brașov. A introdus limba română ca limbă de predare, începând cu 4 martie 1849, în locul limbii latine, la gimnaziul de băieți din Beiuș, ridicat în rang de liceu cu 8 clase. L-a numit pe
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
în 1937, a cotidianelor Dimineața și Adevărul, de către guvernul Octavian Goga-A.C. Cuza, activitatea lui Brunea-Fox s-a diminuat, el colaborând doar la publicații periodice.. La „Dimineața” și „Adevărul” și-a făcut primii pași sub îndrumarea directorului Constantin Mille. Printre gazetele și revistele la care a mai colaborat se pot aminti „Cuvântul liber”, „Lupta”, „Jurnalul”,„Reporter”, „Izbânda”, de asemenea pubicațiile evreiești „Adam”, „Mântuirea”, „Puntea de Fildeș”, „Curierul israelit”. După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]
-
birocrației). A fost redactor-șef al revistei științifice "Izvestia Vuzov. Radiofizica", membru al colegiului de redacție al revistelor "Fizica nizkih temperatur" și "Pisima v Astronomicheskii Jurnal", "Nauka i Jizni", bibliotecii "Kvant" (editura "Nauka"), membru al Consiliului obștesc al săptămânalului "Literaturnaia gazeta". Ghinzburg este un renumit popularizator al științei, a susținut folosirea formulelor în lucrările de popularizare la nivelul formulelor din cursul elementar de fizică școlară. La sfârșitul anilor 80 afirma, că "actualmente poate fi considerat educat doar acea persoană, care a
Vitali Ghinzburg () [Corola-website/Science/307530_a_308859]
-
să trieze materialul în vederea publicării, dar cea mai mare parte va ramâne inedită. A fost redactor la publicațiile: „Cărțile săteanului român” (Blaj, 1886), „Dreptatea” (Timișoara, 1893-1894), „Deșteptarea” (Cernăuți, 1897) „Revista ilustrată” (Reteag, Șoimuș, 1898-1899), „Tribuna” și „Foaia poporului” (Sibiu, 1899-1901), „Gazeta de duminecă” (Șimleu, 1904-1905), tipărind și o parte din textele sale folclorice. A desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului în paginile revistei ieșene „Contemporanul”, în „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Gutinul” (Rodna) ș.a.; a scris
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
1898-1899), „Tribuna” și „Foaia poporului” (Sibiu, 1899-1901), „Gazeta de duminecă” (Șimleu, 1904-1905), tipărind și o parte din textele sale folclorice. A desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului în paginile revistei ieșene „Contemporanul”, în „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Gutinul” (Rodna) ș.a.; a scris și articole legate de istoria învățământului. La Sâncel, împreună cu publicistul Petre Stoica, a editat revista „Convorbiri pedagogice” (1886-1887). Secretar secund al „Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (ASTRA) la Sibiu
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
promoția 1979). A avut funcții dintre cele mai diverse: pictor la Întreprinderea de confecții Dorohoi, profesor la Liceul « Grigore Ghica Voievod) din Dorohoi (1979-1988), director al Casei de Cultură din aceeași localitate (1988), redactor, redactor-șef și director al cotidianului « Gazeta de Botoșani »(1988-1997),director editor al publicației proprii “Fotoreporter “(1990), redactor-șef, director și inițiator al revistei de cultură botoșănene “Colloquium” (1997-1998). Din septembrie 1998 este profesor-expert la Casa Corpului Didactic și profesor de științe socio-umane la Seminarul Teologic « Sf.
Augustin Eden () [Corola-website/Science/307681_a_309010]
-
Iași unde prezintă compoziția "Lucrătorul". În decembrie 1925 a deschis în sala Ileana din București o expoziție cu șaizeci și șapte de tablouri. Dintre ele s-a remarcat pictura "Muncitorul și țăranul", cunoscută și sub denumirea " Ce mai scrie la gazetă?". Lucrarea a vrut să simbolizeze legătura strânsă dintre muncitori și oamenii de la țară. Băncilă a reprezentat amândouă personajele în ținută de lucru. Tot cu această ocazie a fost expusă și lucrarea "", cunoscută și ca "Invalizii". Fundalul compoziției prezintă o îmbinare
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
la Paris Urechia frecventează cercurile românilor exilați din ambele principate, Țara Românească și Moldova, unde se împrietenește cu C. A. Rosetti. și devine unul dintre cei trei secretari ai cancelariei de propagandă unionistă sub președinția lui Iosafat Snagoveanul. Începe redactarea gazetei "Opiniunea", alături de C. A. Rosetti, susținând aici și în publicații de limbă franceză legimitatea emancipării sociale și politice ale românilor, necesitatea Unirii. La 23 de ani nota în articolul " Situațiunea", publicat în revista "Opiniunea", redactată de el la Paris în
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
a intereselor românilor, în timpul Congresului de la Paris din 1856, Urechia era la curent cu tendințele țărilor participante, acționa preocupat de soarta Principatelor Române, făcea în acest scop, cum îi va scrie lui Gheorghe Sion, „antecameră pe la toate persoanele influente.” În gazeta "Opiniunea" își exprimă convingerea unității latinității occidentale și orientale europene, notând cu privire la condițiile prevăzute de "Convenția de la Paris" pentru viitorul Domn al Principatelor: „...un principe de origină latină ne place să credem că nu este un principe străin, el fiind
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
politici ai Primei Republici Spaniole, Emilio Castelar y Ripoll și Francisco Pi y Margall, și dramaturgul Manuel Tamayo y Baus. În deceniul următor călătorește în Grecia, Elveția, Italia și Imperiul German. În anul 1858, la Madrid, Urechia încerca, în paginele gazetei La Discusion, să argumenteze necesitatea unității popoarelor neolatine din orientul și occidentul Europei, formarea unui curent panlatin, în contrapondere cu cel pangerman și panslav, concurente pentru dominația Europei. Se întoarce la Iași la începutul anului 1858 unde este numit asesor
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
-i mulțumim pentru nobila osteneală"” (Radu Beligan). „"Ionuț Niculescu este, astăzi, posesorul unic al cheii care deschide fascinanta ladă de zestre a Naționalului bucureștean. Împătimit de istoria teatrului cel Mare, dăruit ei, îmbătat fericit de parfumurile ei ascunse în cărți, gazete, afișe, scrisori, jurnale intime, albume, fotografii, vrafuri de role răsfoite de mâinile celebrilor magicieni ai primei scene, tablouri și busturi semnate de nume ilustre, suveniruri fără număr, dintre acestea nelipsind nici ochelarii lui Caragiale, Ionuț Niculescu mai este și un
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
din motive financiare cluburile bucureștene Romcomit și Triumf au fuzionat născându-se astfel una dintre cele mai bune echipe ale fotbalului românesc din perioada interbelică - Juventus București. Evenimentul fuziunii apare menționat într-un material apărut duminică, 4 ianuarie 1925, în Gazeta Sporturilor, sub titlul: "„Juventus - O fuziune senzațională”". Documentul a fost semnat de conducătorii Triumfului, Csillag Blank și S. Petrovici, urmând ca noua conducere a clubului Juventus să fie compusă din: Etore Brunelli, președintele Băncii Româno-Italiene, fondatorul clubului și primul său
FC Juventus București (1924) () [Corola-website/Science/306541_a_307870]
-
La 8 iunie 1930 pe Stadionul Romcomit are loc finala Campionatului dintre Juventus și Gloria CFR Arad care se încheie cu scorul de 3-0 (2-0). Au marcat Raffinski,Maior II și Melchior. Astfel juventinii bucureșteni devin campioni în Regatul României. Gazeta Sporturilor titra "Noul campion național". Îmi aduc aminte că în ziua aceea, cerberul arenei (n.r. stadionul Romcomit), "nea Iancu" garderobierul, s-a îmbătat de bucurie. Noi, copii, după meci, am reușit să ne strecurăm în vestiarul jucătorilor, unde am vazut
FC Juventus București (1924) () [Corola-website/Science/306541_a_307870]
-
muzeu anatomo-patologic. Pentru toate acestea Societatea a primit medalia de aur și diploma de colaborator. În anul 1906, invitată să participe la Expoziția Națională, Societății i-a fost decernată, pentru a doua oară, diploma de colaborator și medalia de aur. Gazetele perioadei scriau: Societatea cunoaște un progress extraordinar: dacă în 1906 ea număra 395 de membri, 19.000 de volume în bibliotecă și un capital de 23.000 lei, în 1915 a ajuns la 30.000 de volume științifice, 70.000
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
Petru de Petrino-Armis, mama poetului Dimitrie Petrino precum Eliza (n. 1821 - d. 25 aprilie 1895) care sa măritat cu Gheorghe Sturdza (d. 1860), mare vornic (după alții logofăt) al Moldovei. La inițiativa fraților Hurmuzachi a luat ființă ziarul "Bucovina", prima gazetă care se tipărea în două limbi (germană și română). De asemenea, nu putem uita rolul acestei familii în timpul revoluției de la 1848. La moșia Cernăuca s-au adunat cei mai destoinici bărbați pe care i-a avut Moldova (amintim pe Al.
Familia Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306607_a_307936]