7,834 matches
-
de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să iasă marile sale volume, cel de-al doilea, citat mai sus, apoi Dreptul la timp, 11 Elegii și Laus Ptolemaei! Un Nichita ponderat, echilibrat, venind corect la Întâlniri și continuând să fie nu numai „corifeul”, dar și „servitorul” afectuos, generos și extrem disponibil pentru fiecare În parte dintre cei patru sau cinci amici ai săi, Matei, Grigore, Cezar și subsemnatul, vorbindu-ne de bine În fața „străinilor” sceptici, cu o exaltare și complicitate fraternelă rară! (El l-a convins pe „scepticul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prietenul meu, brusc, aproape cu brutalitate, pe Nichita În acea orgie gesticulatorie și afectivă a lui Mitia, de fapt am „presimțit”, cu o ciudată limpezime și acuitate a „vederii vitoare”, un alt Nichita, care, ca și acel ofițer nesocotit și generos, avea să-și transforme uriașele-i calități intelectuale și sufletești În tot atâtea arme contra sa, de care, În roman, aveau În mod firesc să se folosească „cerberii” și „reprezentanții” justiției convenționale, ai bunului-simț și ai pudorii cetățenești. Magistral În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi fost mai puțin stăpân și mai puțin exersat În reflexele mele fizice, aș fi vomat. Trăind cu atâta intensitate nu o performanță genială, nouă, absolut nouă, tipologică, În istoria romanului, ci „crezând” a-i substitui figurii ofițerului rus, dezordonat, generos și naiv până la imbecilitate, „schița viitoare de reflexivitate morală și caracterială” a prietenului meu. „Iluzia” a fost atât de „prezentă” și de șocantă, Încât, apărându-mă pe mine, dar și pe el, am dat-o iute la o parte. La
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și libertăți ne-a și luat ceva: credința și tenacitatea de a-și continua vocația a unor tineri care reușiseră, printr-o voință și ambiție admirate de toată lumea, de a publlica câteva opuri de valoare. Să fie oare tirania mai generoasă cu talentele ce se nasc, in statu nascendi, cu tinerii debutanți În artele majore, precum romanul sau filosofia?! A, nu, bineînțeles că nu, și cu toții am urât-o tocmai pentru că Înăbușea orice tentație de individualizare, de exprimare majoră Într-un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meu literar și apoi, Încă o dată, după succesul fulgurant, literar și politic, după „demisie”, „cealaltă” singurătate, cea politică și socială, de data aceasta provocată de mine. O singurătate și o regăsire a demnității morale care m-au răsplătit neîntârziat și generos prin capodoperele mele - Îngerul de gips, ’73, Bunavestire, ’77, Don Juan, ’ 81, și Drumul la zid, ’84. Singurătatea autorului, a omului, a mea, după Întoarcerea post-decembristă am interpretat-o ca pe o formă pozitivă a marii surpări sociale și politice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, doi, că nu sunt ahtiat după gloria europeană cu orice preț. De altfel, reîntoarcerea În România liberă de comunism, imediat după ’89 - Întoarcere ce mi-a atras nu puține critici din partea unor apropiați, Români și Francezi! -, s-a dovedit generoasă la extrem, forța mea de creație s-a redeșteptat cu o fervoare și o prolificitate care mi se par marele cadou al senectuții și o „confirmare” a „sensului vieții”! Așa cum, după ieșirea mea, cu „scandal” și multe neajunsuri și umilințe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-l mai domolească pe Clemenceau, supărat pe români pentru pacea lor separată, și a putut contribui astfel (greu de spus În ce măsură) la obținerea maximului posibil pentru România (mai puțin decât ceruseră românii, dar, până la urmă, o frontieră trasată totuși destul de generos În favoarea lor). Apoi, an după an, rolul ei efectiv a scăzut, mai ales după moartea regelui Ferdinand (nu a făcut parte din regență) și Încă și mai mult după 1930, odată cu instalarea ca rege a lui Carol II, fiul său
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cărții și în special de stilul ei: scene foarte scurte scrise într-o manieră controlată, un haiku cinematic. Era un roman scurt, ușor de citit (puteți devora această „delicatesă dulce și neagră“ - New York Magazine - în vreo două ore) din cauza tiparului generos (și nici un capitol nu avea mai mult de una sau două pagini), devenind cunoscut drept „romanul generației MTV“ (grație celor de la USA Today), astfel încât m-am pomenit etichetat aproape de toată lumea ca vocea acestei noi generații. Faptul că aveam doar douăzeci și unu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cameramedia a cărei televizor cu plasmă era de mărimea unui mic perete, cu sistem audio surround și sute de DVD-uri clasate alfabetic, ca de altfel și o antică masă de biliard cu fetru roșu. Și întreaga casă se întindea generos: spații largi, proiectate astfel încât să se contopească perfect pentru a crea iluzia unei case mult mai somptuoase decât era cu adevărat. Stafia pluti către bucătărie, sau „statul major al familiei“, care era cu adevărat o minunăție - numai inox și polițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcu o pauză. „Mi-a spus că ai făcut-o lată de tot astă-noapte. - Chef de zile mari. Am făcut și eu o pauză, dându-mi seama de ceva. Și nu crede tot ce-ți spune Jay. - Niciodată, zise ea, generoasă. Apropo, ai primit cecul gras al englezilor pentru drepturile de autor de la American Psycho? L-am transferat în contul tău din New York. - Da, am primit raportul de la bancă. Excelent. Îi făceam jocul. - Cum e Jayne? Copiii? Făcu o pauză, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe frunte niște perne lunguiețe până când adulții au început să aplaude. „Ce drăguț“, am murmurat chiar în urechea lui Nadine Allen, fără să fi realizat până atunci că stătea lângă mine, cu o mână pe spatele meu. Mi-a zâmbit generos (un rictus de la Klonopin), după care a încercat să-l îmbrățișeze pe Ashton, care s-a întors brusc și a zbughit-o din cameră. Fața lui Nadine tresări aprinsă de îngrijorare - însă numai o secundă - după care redeveni masca zâmbitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o să se întâmple din nou. Își coborî capul și nu-și ridică privirea vreme îndelungată. - Te porți de parcă ar veni sfârșitul lumii, am zis încet. Ospătarul ne aduse băuturile. Pretinse că o recunoștea doar acum pe Jayne și îi zâmbi generos. Ea încuviință și îi întoarse un zâmbet trist. Ne-a avertizat că bucătăria se va închide curând, dar nu l-am băgat în seamă. Am observat că oamenii plecau de la bar. Se crease un fel de vârtej în mijlocul restaurantului. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atât de mare de femei și bărbați erau total lipsiți de expresivitate din cauza chirurgiei plastice, o actriță ștergându-se în continuu la gură cu un șervețel ca să-și tamponeze excesul de salivă cauzat de un implant de grăsime mult prea generos pentru buzele ei. Un cactus gigantic bloca holul de la parter având cuvintele „crede-i pe sceptici“ scrijelite cu negru pe coaja verde, iar când am revenit la subiectul povestirii m-am întrebat cum se putea trece de cactusul respectiv. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Îmi Închipui, după cum și despre mine pot zice „idem”. În orice caz, săptămânile, zilele și ceasurile nu mai sunt lungi ca În vremurile, tot ale noastre, dar de altă dată. Înainte chiar cu câțiva ani - să zic zece - timpul era generos. Trăgeai de el și se lăsa Întins. Acum a devenit atât de rigid și neîncăpător că mă sperii. Mi s-o fi năzărind numai mie? Cu mult drag, Melanica </citation> <citation author=”PAPADIMA Ovidiu ” loc=”București” data =”26.XI.1972
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
8.I.1976”> La mulți ani! Anul nou 1976 să vă fie, Dumneavoastră și celor ce vă sunt dragi, cu sănătate, voie bună În casă, belșug pe masă și Împlinirea tuturor realizărilor plănuite În activitatea Dvoastră atât de pasionată și generoasă. Ne-a rămas vie În amintire amabilitatea și erudiția cu care ne-ați Îndreptat pașii spre trecutul literar fascinant al Fălticenilor . Ștefania și Ovidiu Papadima </citation> <citation author=”PASCU George” loc=”Iași” data =”(17.6.1971)”> Stimate tov. Dimitriu, La
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
gir fiind cuvântul prof. Tempeanu, patriarhul de la Buftea. Îl voi Înrăma cum se cuvine și de fiecare dată când Îmi voi opri privirea pe el, Îmi voi aminti de Dl. Eugen Dimitriu, prieten al tatii, om de cultură, cu suflet generos și interesat de tot ce a fost, este și va fi românesc. Transmiteți Doamnei Dimitriu cuvenitele sărutări de mâini, iar Dvoastră, primiți pe lângă mulțumirile mele, cele mai sincere urări de sănătate. Cu toată stima, V. Popa </citation> <citation author=”RACOVIȚĂ
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la Fălticeni? </citation> <citation author=”STINO Aurel George” loc=”(Fălticeni)” data =”(31.12.1969)” desc=”Cărți de vizită”> Cu cele mai călduroase mulțumiri pentru buna aducere aminte, urându-vă deasemenea Ani mulți fericiți cu sănătate și satisfacții. Felicitări și pentru generoasa idee de a aduna câte ceva din trecutul locurilor noastre . Virginia și A. G. Stino Cele mai bune urări de sănătate doamnei Varvara Dimitriu . Virginia și A.G. Stino </citation> <citation author=”STINO Virginia ” loc=”(Fălticeni)” data =”(30.12.1973)”> Stimate Domnule Dimitriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
prof. Popa de ex.), care să se ocupe de această chestiune. Îmi pare rău, că n-am putut și eu asista la inaugurarea noului Muzeu . M-ar fi interesat și m aș fi simțit bucuros. Știam, că doamna Stino e generoasă. Așa am cunoscut-o totdeauna. Păcat că d. Gafița nu ne servește, ca să apară odată și Monografia Dragoslav, la care soțul ei a muncit serios alături de mine. Și când te gândești, că G. e folticenean, ba și mai mult: i-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că pe Pop l-am cunoscut prea bine și a fost vrednic director al Școalei . Nu știam, că fiica sa e pictoriță . 4) Și Ionel Șiadbei, ca și frații săi mi-au fost elevi la „Gane”. 5) I. Irimescu e generos. Bravo lui! (63 sculpturi!). 6) D-na Ungureanu se plânge, că folticenenii sunt cam indiferenți față de munca sa la „Mărturii” și n-o ajută Îndeajuns. Are dreptate. 7) Mi-ar fi făcut plăcere vizita d nei și d-lui Moscaliuc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
duce la Înflorirea patriei noastre. Cu toată stima, V.N. Tomegea </citation> <citation author=”TOMOZEI Gh.” loc=”A R G E Ș Revistă de Cultură Pitești” data=”29.12.1972”> Stimate domnule Dimitriu, Vă mulțumesc pentru Scrisorile iluștrilor elegant comentate și generos oferite revistei noastre. Ele urmează să apară În numărul 3 (martie) și nădăjduiesc Într-o colaborare viitoare la fel de caldă. Îl rog prin dvs. pe domnul Vasile Popa despre care aud numai lucruri frumoase să aibe amabilitatea de a-mi oferi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
civilizație: romană, maură și cea portugheză propriu-zisă, pe care le poți contempla traversând podețele atârnate deasupra excavației. Coloane subțiri ce susțin o boltă de mult dispărută, fragmente de statui antice risipite în neorânduială. E ușor să exulți în fața unei asemenea generoase intimități cu istoria, o relație imposibilă în țara fără identitate de unde ai venit, dar gândul că aceste pietre îți vor supraviețui și ție îți surpă, implacabil, entuziasmul. VITALIE CIOBANU: Târg de carte în Piața Pombal, sub cerul liber, după-amiaza. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înțeles. Alte puncte de atracție ale Parisului aflate în preajma bulevardului Montmartre-Moulin Rouge și Place Pigale. Un cartier întreg plin de sex-shopuri și localuri deocheate. Îmi imaginasem totuși altfel zona: mai șic, mai elegantă - or, atmosfera generală este de lupanare populare, generos accesibile... 13 iunie, marți VASILE GÂRNEȚ: Schimbăm bani la un birou de lângă Tour Eiffel. O rată destul de dezavantajoasă - pierdem aproximativ cât pentru două beri și va fi, se vede de dimineață, o căldură teribilă... Un bilet de urcat pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca individul întâlnit în piață ajung bine-mersi în Franța, obțin ușor cetățenia franceză și îngroașă peisajul, destul de colorat, din Hexagon. Și manifestă un naționalism de genul celui afișat adineauri, un soi de rasism à rebour. Se pare că asimilarea aceasta generoasă pe filieră africană e o politică a statului francez. Esticii, care au experimentat iluzia comunistă pe pielea lor, sunt niște damnați în ochii francezilor, ai occidentalilor în general, fiind obligați să aștepte luni întregi până obțin o viză turistică. 14
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde suntem primiți cu entuziasm și găsim o excelentă organizare. Orgoliul gazdelor de a se face remarcate pe traseul lui Literatur Express ne fortifică și nouă moralul, mai ales că la Paris, cum spuneam, ne cam „topiserăm” uneori într-un generos anonimat. Nu lipsește concertul de salut al gazdelor - un ansamblu folcloric multietnic de copii, care cântă în mai multe limbi. Observ cum scriitorii gruzini tresaltă la ritmuri caucaziene. Urmează „Kalinka”: scriitoarea din Kaliningrad, Valentina Soloviova, întotdeauna binedispusă, exultă; balticii privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]