6,874 matches
-
prea mari - ca să nu mai vorbim despre dificultatea organizării materialului și complexitatea analizei propriu-zise, dată fiind multitudinea elementelor contextuale purtătoare de semnificație, atât cele verbale (cu semnificația lor de natură lexicală, gramaticală sau pragmatică) cât și cele non verbale (practic, infinite ca număr și cu semnificații nu atât de puternic și clar instituite ca În cazul semnelor verbale). Pentru a evita o astfel de situație, am decis să analizez doar factorii contextuali optim pertinenți În situația de comunicare specifică fiecărui enunț
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
dar a lui Dumnezeu și frica morții îl părăsește. Răspunsul credincioșilor la acest dar este nevoia de a-l împodobi cu credință, rugăciune și fapte bune. în fața morții, omul iubitor de Dumnezeu își dă seama că sufletul are o valoare infinită și trebuie curățit cu sângele lui Hristos. în ceasul din urmă creștinul pătrunde mai adânc sensul vieții și al morții. în lumina învățăturilor noastre creștine, în clipa morții, omul se mângâie cu rugăciunea aducătoare de pace și sfârșit creștinesc. Așadar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu.”. Hristos, Dumnezeul nostru, poate să mântuiască pe oameni peste limitele istoriei și ale vieții pământești, dăruindu-le viața veșnică și frumusețea cea dintâi. Iubirea și bunătatea Sa, arătate în jerfa de pe Golgota, sunt infinite și activează etern și pretutindeni, în toate și în toți. Dumnezeu poate să mântuiască pe om și dincolo de moartea fizică. El este piatra din capul unghiului și Adevărul care îndreptățește rugăciunile Bisericii pentru cei adormiți. Ce sunt, de fapt, rugăciunile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
o necesitate trupească. Cerând-o, rugătorul să înțeleagă limpede că grija lui trebuie să se limiteze la o singură zi. Dacă cerem bunuri de ordin spiritual, este de înțeles că cererea are în vedere ceva cu o existență permanentă și infinită. Asupra acestor daruri ne cere Domnul să chibzuim cu înțelepciune. Sf. Chriril al Alexandriei și Sf. Ioan Cassian consideră că această Pâine este trupul și sângele lui Hristos și lucrează asupra „ființei” sufletului. Iar cuvântul astăzi este pus aici în loc de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a fi în comuniune cu Dumnezeu. îl are în rugăciune pe Dumnezeu însuși, este în dialog cu El prin toate lucrurile, îl vede și îl înțelege prin toate. Cel ce se roagă ia cunoștință de rădăcinile sale în realitatea personală infinită a lui Dumnezeu și nu se lasă pradă valurilor superficiale ale vieții, ale unei vieți închise doar în orizontul pământesc. își poate umple viața cu un conținut infinit. Dar cel care se roagă aruncă și spre semenii săi punți mai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Cel ce se roagă ia cunoștință de rădăcinile sale în realitatea personală infinită a lui Dumnezeu și nu se lasă pradă valurilor superficiale ale vieții, ale unei vieți închise doar în orizontul pământesc. își poate umple viața cu un conținut infinit. Dar cel care se roagă aruncă și spre semenii săi punți mai valabile decât punțile fragile și superficiale, ce se găsesc într-o societate secularizată. în fond, toți oamenii doresc astăzi mai mult ca niciodată, o astfel de punte. Dar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu există. Alții pretind contrariul. Adevărul trebuie să fie undeva la mijloc". În acest caz, nu există alternativă la schema exclusivă. Chiar și atunci când acționăm, suntem adesea limitați la două perspective exclusive, lucru care necesită curaj intelectual și moral. În infinita complexitate a vieții private și publice trebuie să știi să decizi, să spui da sau nu, să te implici sau să rupi legăturile. Oricare din opțiuni implică și renunțări. Deși gândirea poate deveni rafinată, caracterul tragic al acțiunii rezidă în
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
nemurire. Je vous aime et vous adore: que pretendezvous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o pozițiune pitorească și mizericordioasă și sufăr peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune, care m-a făcut pentru ca să-ți fac aci anexata poezie: ‘Ești un crin plin de candoare, ești o fragedă zambilă, ‘Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea! ‘Un poet nebun și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu-i așa, să venim cu o altă convingere de cercetător. Putem, precum Lévi-Strauss, să studiem lumile construite de oameni pentru a demonstra că libertatea lor este limitată. Putem postula că facultatea omului de a crea lumi este finită și infinită. Finită pentru că omul este un animal dotat cu un aparat neurofiziologic avînd caracteristici și limite proprii. Poate însă spiritul uman să deducă, în întregime, toate lumile posibile? Nu e, oare, rezonabil să presupui că oamenii pot tot timpul să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
teorii a posibilului din civilizația noastră. Gîndirea sa e simplă și plină de forță. Pentru că el ia drept arheu (origine, principiu generator și explicativ a tot ce există) nu Apa, precum maestrul său, ci Infinitul/ Ilimitatul (apeiron), Thales afirmă pluralitatea infinită a lumilor care coexistă și se succed. El postulează că lumea noastră este una dintre nenumăratele lumi posibile. Iată cum comentează Marcel Conche 138 teza filosofului din Milet: "Din moment ce la originea lucrurilor se află apeiron, de ce această lume și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
al eliberării, refuzînd orice transcendență, respingînd credința în voința divină, Epicur (342-271 î.Hr.) este un alt mare gînditor al posibilului. El neagă finalitatea și necesitatea, acordă o importanță majoră întîmplării, crede că viitorul este cu totul imprevizibil și afirmă pluralitatea infinită și caracterul contingent al lumilor. La Epicur, teoria posibilului și teoria clinamen sunt de nedisociat: "Clinamen este deviația spontană a atomului de la linia dreaptă. În acest fel se produc lumi iar natura, niciodată legată de ceea ce a fost, rupînd cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Noi înșine suntem constrîngerea: sunt poveștile pe care le istorisim și care devin temnița noastră atunci cînd le luăm drept realitate. Libertatea noastră? Putem oricînd inventa, istorisi alte povești, schimba, prin urmare, lumea. Libertatea de care vorbim este finită și infinită. Sporind în mod considerabil libertatea noastră, teoria prezentată ne face extrem de responsabili în plan personal și colectiv: nici vorbă să mai invocăm situația, circumstanțele, contextul, constrîngerile (economice, tehnologice...). A fi responsabil înseamnă a te apleca aupra posibilelor și imposibilelor proprii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
presupune realizarea actelor de vorbire prin crearea de fapte noi, iar nu prin repetarea a ceea ce a fost deja realizat. Această posibilitate a creației face din limbă o activitate liberă, adică o activitate al cărei obiect este în mod necesar infinit, potrivit concepției filozofului Friedrich Wilhelm Joseph S c h e l l i n g129. După Coșeriu, limba "se abstrage" din vorbire, are adică un caracter ideal, dar aceasta nu înseamnă că este lipsită de obiectivitate pentru conștiința care o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
printr-un grafem distinct). Pe baza articulațiilor și a sunetelor distincte în orice poziție, crede Philippide, se poate stabili scrierea unei limbi. Dar, predispozițiile voinței de a integra realitățile în anumite scheme se confruntă permanent cu inovațiile realizate prin variabilitatea infinită a vorbirii, astfel că scrierea ar trebui deseori emendată. În mod similar, Eugen Coșeriu arată că scrierea este un sistem de semne, paralel cu sistemul fonetic (sau fonologic), dar care se deosebește de acesta, fiindcă parlelismul nu este niciodată perfect
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
instanță de discurs. De aceea, pronumele de persoana întîi nu are un conținut la nivelul limbii, acesta fiind atribuit numai de instanța de discurs în vorbire. Așa-dar, la fel ca variabilele individuale din logică, pronumele ia valori din mulțimea infinită a constantelor individuale (care în acest caz sînt vorbitorii) în cadrul actelor de vorbire. Din clasa participanților la actul vorbirii (eu tu el), Benve-niste arată că numai pronumele eu și tu sînt în relație cu instanța de discurs, cel de persoana
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dreptul, autoritatea de a se pronunța într-un domeniu". De aceea, în esență, competența lingvistică este "sistemul de reguli interiorizate de subiecții vorbitori care, datorită științei lor lingvistice, îi face capabili de a realiza și de a înțelege un număr infinit de fraze inedite, conforme spiritului limbii și normelor ei de funcționare". Competența unui subiect vorbitor explică deci posibilitatea sa de a recunoaște și de a înțelege frazele alcătuite după regulile gramaticii, de a interpreta frazele ambigue, de a determina frazele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
virtualităților oferite de sistemul limbii dar nerealizate încă, uneori cu abateri (admisibile) de la norma limbii (prin normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt în tr-adevăr infinite, încît să permită creația permanentă a tuturor vorbitorilor, mai ales că norma limbii (cea cutumiară) restrînge pentru fiecare grup dialectal, profesional și cultural posibilitățile sistemului. Se pune apoi chestiunea dacă sistemul este imuabil, construit într-o limbă pe toată durata
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în virtute, în posibilitatea de a contrapune lumii reale o lume creată și irepetabilă (antropocosmosul), care, prin relația cu o anumită limbă, se particularizează potrivit trăsăturilor ei (prin structurare în glosocosmos). Fiind și o construcție subiectivă, glosocosmosul se realizează în infinite configurații, fără ca vreuna dintre ele să coincidă cu cosmosul. În analizele de acest tip, Blaga pleacă de la premisa că metafora ține indisolubil de existența și de manifestarea umană, omul fiind, prin definiție, o ființă metaforizantă. Pe de altă parte, el
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atașat la decor ca pe o haină în cuier.Am îmbătrănit prăfuită și nedorită.Mi-am pierdut inima în negura tristeții, spune-mi ce drum să apuc să o aduc acasă? Ne-am rătăcit unul de altul într-un labirint infinit.” Gavriel simțea nebunia și disperarea înlănțuindu-l.În cele din urma reuși cu o forță extraordinară să o parcurgă însa finalul îi dădu lovitura de grație: „Am călătorit pe nori ca o zeiță binecuvăntată de dragoste, dar norii mei s-
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
libertate, René Descartes l-a descompus în două etape: una negativă „libertatea de indiferență” (sau puterea de a alege chiar falsul sau răul) și una pozitivă atunci când este dirijată de cunoașterea binelui („libertatea iluminată”). Dar omul, divin prin voința sa infinită, nu poate totuși decât să admită evidența ce-și are sursa în Dumnezeu, singura voință cu adevărat liberă, sau altfel spus, creatoare de valori și de adevăruri. Dimpotrivă, Jean Paul Sartre va atribui omului acest liber arbitru absolut originar și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
sau intelectuale, sunt reglate după legi fixe și naturale, că,așadar, nu există nimic din tot ceea ce s-a numit voință liberă omenească sau dumnezeiască, nici din ceea ce s-a numit întâmplare”. Pragmatismul afirmă că necesitatea implică un lanț cauzal infinit, iar libertatea un act previzibil, nou, nedeterminat cauzal, apare ca fiind principal nesatisfăcătoare. Libertatea umană nu este un dat, ci un rezultat care se cucerește progresiv, prin acțiune umană, ceea ce înseamnă transformarea în fapt a alegerii și a deciziei, cu ajutorul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
acest aspect ne favorizează libertatea. Prin exercitarea liberului arbitru devenim stăpânii faptelor noastre. În viziunea autorului, , deci libertatea poate fi însoțită de responsabilitate în măsura în care alegerile sunt premerse de cunoaștere. Alegând în cunoștință de cauză, alegem cu responsabilitate. Libertatea omului este infinită, fiindcă omul se aseamănă cu divinitatea prin întinderea voinței. Omul este absolut liber și absolut responsabil, întrucât principala sa perfecțiune este aceea de a dispune de liber arbitru. Libertatea este angajată, întrucât este un rezultat al propriei noastre alegeri. Descartes
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
un rezultat al propriei noastre alegeri. Descartes susține că libertatea este manifestă în forma liberului arbitru acceptat cu necesitate pentru evitarea aporiilor la care conduce ideea unui determinism divin absolut. Condiția de exercitare a liberului arbitru o constituie prezența voinței infinite, care generează libertate infinită. Subiectul își poate manifesta capacitatea de deliberare fără nicio restricție, grația divină permițând nu doar manifestarea libertății, ci și consolidarea ei prin cunoaștere. Cauza erorilor este identificată de Descartes în libertatea umană, imperfectă, datorată inadecvării dintre
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
noastre alegeri. Descartes susține că libertatea este manifestă în forma liberului arbitru acceptat cu necesitate pentru evitarea aporiilor la care conduce ideea unui determinism divin absolut. Condiția de exercitare a liberului arbitru o constituie prezența voinței infinite, care generează libertate infinită. Subiectul își poate manifesta capacitatea de deliberare fără nicio restricție, grația divină permițând nu doar manifestarea libertății, ci și consolidarea ei prin cunoaștere. Cauza erorilor este identificată de Descartes în libertatea umană, imperfectă, datorată inadecvării dintre voința infinită și intelectul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
generează libertate infinită. Subiectul își poate manifesta capacitatea de deliberare fără nicio restricție, grația divină permițând nu doar manifestarea libertății, ci și consolidarea ei prin cunoaștere. Cauza erorilor este identificată de Descartes în libertatea umană, imperfectă, datorată inadecvării dintre voința infinită și intelectul limitat, libertatea de alegere determină erori și imperfecțiuni pentru că nu se adecvează permanent facultății de cunoaștere. Libertatea umană justifică inclusiv existența răului, a imperfecțiunii și a erorii. Pentru a nu recădea în aporie și a considera că în virtutea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]