6,703 matches
-
Convorbiri literare”, „Peleșul”, „Ateneul român”, „România liberă”, „Epoca”, „Revista idealista” ș.a. A. e un analist, prozele lui din volumele Foc de paie (1896) și Marieta și alte nuvele (1912) vădind o nuanțata pătrundere psihologică. El are, de pildă, o bună intuiție a sufletului infantil. Umorul, în aceste povestiri, e mai mult subînțeles, impulsurile satirice fiind dozate cu oarecare subtilitate. Fiica lui Radu cel Frumos (1905) este un roman de aventuri, plasat într-un cadru istoric real, populat de personaje care, cele mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285469_a_286798]
-
este una mai puțin bună, cu tendința de comparare și ierarhizare, dar e posibil ca viitorul să descopere o altă imagine: „Prezentul nu este pregătit să accepte nici chiar acele lucruri de care are mai multă nevoie. De aceea, relevanța intuițiilor artistului rămâne să fie confirmată de viitor.” Putem lua ca exemplu „criza romanului” din prima jumătate a secolului al XX-lea, când atât teoreticienii cât și romancierii s-au îndoit de puterea romanului. Paradoxal este că în această perioadă se
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
dăruit mie. Chipul persoanei este revelație, manifestare, epifanie care mi se propune. Lucrurile au nevoie să fie dezvăluite de către subiect, celălalt, omul, în schimb, se impune de la sine cu chipul său gol, ca o nuditate demnă. Este vorba de o intuiție nu doar originală, ci într-un fel chiar genială. Sensibilitatea interioară a omului se evidențiază în nuditatea chipului, în care există o sărăcie esențială. Proba acestei situații o constituie faptul că se încearcă mascarea acestei sărăcii asumând diferite poze. Sunt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
unei „comunități universale infinite de natură spirituală” și autoconștiința individuală a unei „tensiuni spirituale nelimitate” spre o comunitate tot mai bogată, mai vastă și completă, care ajunge la „comunitatea supremă și definitivă a rațiunii și a iubirii față de Dumnezeu”, potrivit intuiției lui Augustin despre „inquietum cordis”. Al treilea principiu, pe care el îl numește „reciprocitatea religioasă morală, sau a solidarității etice”, se propune aproape ca o alternativă la „doctrinele liberale despre comunitate”. El afirmă ideea că: „lumina naturală a spiritului ne
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
are în acest context moral? P. Valori propune câteva accepții ale termenului: experiența ca o obișnuință prelungită de a împlini cu ușurință anumite lucrări (medic, muncitor); experiența ca sinteză inductivă a realității empirice - sensul folosit de științele naturale; experiența ca intuiție ezoterică a unei realități inefabile și supraumane (experiența ocultă, mistică); experiența harului, de ordin supranatural, cognoscibilă doar pentru credința ca o experiență creștină. Aceste tipuri de experiență ne ajută să identificăm elementele ce caracterizează experiența: faptul de a fi imediat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care sunt eu, se experimentează interioritatea (experiența interioară) care nu are loc în relația cu un alt om în afara mea. Toți ceilalți oameni sunt incluși în experiență din exterior (experiența exterioară). Experiența este unită cu înțelegerea, care are la bază intuiția intelectuală a faptului că „omul acționează”. În felul acesta, actul său este perceput ca un act al persoanei care îi indică o capacitate esențială, aceea de a se revela sau de a se manifesta. Așadar, actul este cel care revelează
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
noutatea materială care urmează să fie supusă evaluării criteriilor sale normative. Experiența ca „reflecție transcendentală” presupune o dublă capacitate în subiect: receptivitatea ca facultate de a surprinde datul de cunoscut și spontaneitatea care caracterizează receptivitatea și care se identifică cu intuiția. Momentul inițial și fondant al experienței transcendentale, în experiența obiectelor și în experiența ființei, îl constituie auto-experiența. În cadrul acestei auto-experiențe se desprinde posibilitatea experienței transcendentale ca întâlnire cognitivă directă a acelei ființe care trebuie să fie cunoscută. După ce am analizat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
El indică, în sens mai amplu, conștiința colectivă a credinței, de aceea semnifică și sensus fidelium. Putem să concludem că nu este doar Magisterul episcopilor, dar și învățătura specializată a teologilor; nu este doar învățătura teologilor, dar și sensus fidei, intuiția sfinților, intuiția poporului lui Dumnezeu. Concluzie Considerăm că referința la experiența umană este fundamentală pentru dezvoltarea continuă a antropologiei și a teologiei morale. Chiar dacă este vorba de o tratare limitată a temei ca extensie și profunzime, am vrut înainte de toate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în sens mai amplu, conștiința colectivă a credinței, de aceea semnifică și sensus fidelium. Putem să concludem că nu este doar Magisterul episcopilor, dar și învățătura specializată a teologilor; nu este doar învățătura teologilor, dar și sensus fidei, intuiția sfinților, intuiția poporului lui Dumnezeu. Concluzie Considerăm că referința la experiența umană este fundamentală pentru dezvoltarea continuă a antropologiei și a teologiei morale. Chiar dacă este vorba de o tratare limitată a temei ca extensie și profunzime, am vrut înainte de toate să oferim
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
reductive a Apocalipsului Cartea Apocalipsului uimește cititorul prin imaginile sale îndrăznețe și complicate până la neverosimil, tulburările cosmice cele mai ciudate, ființele angelice și demonice în formele cele mai variate și impresionante, într-o bătălie fără oprire. La acestea se adaugă intuiții teologice splendide, liturghii cerești, îndemnuri cu un ritm persistent, descrise cu o fantezie fără limite, aproape să provoace un sens de amețeală ușoară. După o primă lectură s-ar putea afirma, împreună cu filosoful Friedrich Nietzsche, că această Carte a Apocalipsului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de două linii de gândire, platonică și aristotelică, divergente între ele în multe privințe, și o a treia care își are rădăcinile în gândirea lui Pitagora. Filosofia platonică Concepția platonică a naturii constă în dualismul care își are originea în intuiția lumii ideilor, pe baza căreia lumea reală nu este perfectă, nici bună, pentru că este ruptă de lumea ideilor. Totuși, tendința este aceea de a face să coincidă lumea reală cu cea ideală și de a se găsi scheme teoretice în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
niște remușcări că m-am putut gîndi,în genere, și la alte lucruri. Un alt exemplu. O idee nouă răsare pe neașteptate în mintea unui gînditor. El vede posibilitatea unei direcții cu totul noi în cercetarea sa. Cu forța unei intuiții, care e cu atît mai mare cu cît i-a premers o lungă perioadă de îndoială, de descurajare și de încercări nefericite, i se deschid acum perspective de o nouă amploare și căi mai înainte împrăștiate se adună în fața ochilor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
îndoială, de descurajare și de încercări nefericite, i se deschid acum perspective de o nouă amploare și căi mai înainte împrăștiate se adună în fața ochilor lui într-un scop comun. A avut loc o concentrare bruscă; s-a format o intuiție sintetică 1 și nu numai viața ideilor, ci întreaga viață psihică se pune într-o puternică mișcare. Nici un alt interes, în afara celui intelectual, nu se mai poate afirma, nici o altă tendință; și cu toate astea, e prezentă cea mai mare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care au apărut adesea într-o corelație nemijlocită se pot coagula într.o singură reprezentare; așa, de exemplu, în cazul tranziției de la o cercetare discursivă la o cunoștință (Wissen) intuitivă. O analogie pentru organizarea unui grup de sentimente o constituie intuiția senzorială în care o varietate de conținuturi sensibile este ordonată în timp și spațiu și același lucru e valabil în cazul imaginilor din amintire și din fantezie. În domeniul vieții volitive, avem o analogie pentru contopire în instinct și imbold
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nici o analiză a unui fenomen de conștiință, susține el, oricît ar fi de complex, dacă unele dintre elementele acestuia n-au suferit o schimbare. În legătură cu asta, aș dori să remarc, mai întîi, că există mai multe forme de tranziție între intuiția imediată și analiza despre care vorbește James. Chiar și cînd are loc o modificare a unei părți dintr-o imagine intuitivă (de exemplu, fiindcă o singură trăsătură e observată mai atent sau este iluminată mai puternic din exterior), imaginea nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu este tocmai ceea ce se găsea la bază, pînă atunci, în interiorul nostru. Dacă ne adîncim într-o asemenea considerație, căpătăm o mică idee despre cît de infinită este acțiunea reciprocă ce se desfășoară în intimitatea ființei noastre. Dacă o simplă intuiție ne-ar ajuta, cu acest prilej, să ajungem la claritate, odată pentru totdeauna, ar fi mai ușor de trăit. În schimb, viața și-ar pierde atunci plinătatea și tensiunea ei. Dacă, după cum ne arată experiența, se află în natura vieții
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
decît cel pe care-l accentua cel mai mult el însuși că a scos în evidență tendința și capacitatea de acțiune coerentă ca fiind proprietatea cea mai intimă a oricărei vieți sufletești. El a găsit această tendință și capacitate în intuiția senzorială și în asociația de reprezentare și mai ales în formele speciale pe care le presupune cercetarea științifică. A aflat totodată în ele explicația înclinării constante a spiritului uman de a năzui dincolo de tărîmul experienței și al științei, acest spirit
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Aici se află locul deschis al artei, prin care ea este legată în modul cel mai intim cu viața. Există în spatele creației poetice și al artelor plastice o artă de a trăi, în care experiențele vieții sînt adunate într-o intuiție practică. Ea nu înseamnă o încheiere științifică a socotelilor, deși cunoașterea științifică, ce s-ar cuveni să-i stea la dispoziție, se poate întrețese în ea. Marele humor ne trimite dincolo de orice experiență limitată și, de asemeni, dincolo de orice imagine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să știe să se afirme nemijlocit și cu toată puterea. Ea trebuie să apară ca o intiuție practică, ca o siguranță izvorîtă din experiența și gîndirea omului. Nu e necesar să existe o conștiință expresă a izvoarelor dincare provine această intuiție. Dacă încercăm să arătăm temeiurile intuiției, vom vedea de regulă că acestea au fost născocite sau construite ulterior și nu au nimic de-a face cu cauzele pe care le dezvăluie o cercetare pur obiectivă. Oricum ar sta însă lucrurile
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și cu toată puterea. Ea trebuie să apară ca o intiuție practică, ca o siguranță izvorîtă din experiența și gîndirea omului. Nu e necesar să existe o conștiință expresă a izvoarelor dincare provine această intuiție. Dacă încercăm să arătăm temeiurile intuiției, vom vedea de regulă că acestea au fost născocite sau construite ulterior și nu au nimic de-a face cu cauzele pe care le dezvăluie o cercetare pur obiectivă. Oricum ar sta însă lucrurile, dacă înțelegerea se cuvine să fie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre care vorbim aici. Ea își poate avea sursa cînd mai mult în cap, cînd mai mult în inimă. Ceea ce alcătuiește într-o măsură esențială fundalul intelectual poate fi știința sau poate fi un cerc de reprezentări, niște speculații sau intuiții și imagini poetice, ori poate numai o viziune de ansamblu involuntară a minții omenești sănătoase asupra lucrurilor. Hotărîtor este faptul că s-a format o coerență solidă a ideilor. Spinoza spune, pe bună dreptate, că sentimentele ce sînt legate strîns
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care încearcă să cunoască că relația fundamentală dintre existență și gîndire și celălalt care studiază particularitățile experienței nu se îmbină în una și aceeași serie de trăiri, așa încît să poată determina sentimentul total. Culmea vieții o reprezenta, pentru Spinoza, intuiția, care cuprindea cu mintea și pătrunderea dintr-o singură privire marea coerență în care se reunea totul. În admirația sa pentru forța infinită și belșugul naturii, care nu e capabilă să producă pentru ochii noștri numai perfecțiunea, ci și imperfecțiunea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nedemnă" să-și poarte singură de grijă. Acolo unde energia este utilizată precumpănitor pentru viața ideilor sau fantezie, va lipsi cea necesară contopirii sau organizării sentimentelor stîrnite de mersul vieții. Astfel, deseori, în regiunile situate dedesubtul lumii de idei și intuiții, pot zbura în mod haotic tot felul de sentimente. Ipohondria sau nechibzuința, flegamantismul sau mînia, meschinăria sau mărinimia, amărăciunea ori sentimentalitatea, senzualitatea sau idealitatea acestea și încă multe alte tendințe pot alcătui o lume trecătoare pe care n-o bănuiește
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la fațete precise ale mediului înconjurător", pe cînd trăsătura este "mai generală (cu un nivel mai înalt de integrare)"123; într-alt plan, deosebirea o reia pe aceea dintre emoție și sentiment. Ceea ce se încercase înaintea lui Harald Höffding, în intuiția elucidării problematicii humorului, avusese de la Addison pînă la Cazamian, un caracter mai mult sau mai puțin eseistic, favorizînd de preferință aspectele estetice ale participării intelectului, spiritului și ironiei, la "macanismul" psihic al apariției fenomenului. Contribuția factorului sentimental, evidențiată mai ales
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și caracterizare. În daneză, 1918. Traducere în germană. Idei directoriale în secolul al XIX-lea. În daneză, 1920. Traducere în suedeză. Observații asupra dialogului platonic Parmenide. În daneză, 1920. Traducere în germană, 1921. 1 Vezi articolul meu despre noțiunea de intuiție (Vid. Selsk.Oversigt, 1914, p. 81). 2 Harald Höffding, Geschichte der neueren Philosophie, 1895, I, p. 232. 3 Cf. despre psihologia deciziei, cartea mea Psychologie in Umrissen auf Grundlage der Erfahrung, 1887, Vii B, 2 (pp. 419 și urm.). 4
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]