8,656 matches
-
bună dreptate de deturnare de fonduri. Cu toate acestea, i se dă comanda unei armate din Elveția și câștigă o victorie strălucită în cadrul celei de-a doua bătălii de la Zürich (1799), împotriva rușilor și austriecilor lui Korsakov, salvând Franța de la invazie. Victoria lui Masséna a avut consecințe strategice dezastruase pentru armatele ruse, care s-au văzut nevoite să se retragă atât din Elveția, cât și din nordul Italiei, silindu-l pe Suvorov să execute o dezastruasă retragere. În 1800, la asediul
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
haos. Între timp a fost răspândită în Anglia o declarație semnată de William de Orania, prin care acesta avertiza populația despre "invitația" pe care o primise pentru a menține țara liberă și a reconfirma religia oficială. Totul era pregătit pentru invazie: William dispunea de douăzeci de mii de soldați, cinci mii de cai și tot atâtea tunuri. Crezând că propria sa armată este suficientă, Iacob refuzase oferta verișorului său Ludovic al XIV-lea, temându-se și că englezii s-ar opune
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
cavaleri francezi aliați, în timp ce trupe și generali englezi au luptat de partea lui Ioan (vezi Războiul de o sută de ani). Ioan l-a numit atunci pe Nuno Alvares Pereira, susținătorul său loial și talentat, general și protector al Regatului. Invazia a fost respinsă în timpul verii, după Bătălia de la Atoleiros, dar în special în urma bătăliei decisive de la Aljubarrota, din 14 august 1385, în care armata castiliană a fost practic anihilată. Ioan I al Castiliei s-a retras definitiv, și poziția lui
Ioan I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310401_a_311730]
-
afla sub ascultarea rectorului Ioan și aparținea de ordinul cistercian, Paul Binder și alți cercetători sunt de părere că există o identitate între aceasta și mănăstirea premonstratensă de călugărițe, menționată în 1235 în „Catalogus Ninivensis”. Lăcașul a fost distrus în timpul invaziei tătare din 1241, iar mai apoi refăcut. Paul Binder este de părere, în continuare, că mănăstirea a fost preluată de către ordinul cistercian în intervalul 1280 - 1290. Totuși, alți cercetători sunt de părere că mănăstirea a aparținut dintru început cistercienilor fiind
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
asigurat Germania că Armata Roșie va intra în Polonia în scurtă vreme sub pretextul "ajutorării ucrainienilor și bielorușilor amenințați de agresiunea germană". Pe 17 septembrie, Armata Roșie a început să ocupe teritoriile poloneze pe care Molotov le negociase cu Ribbentrop. Invazia era justificată și de dorința sovieticilor de a-și asigura o zonă tampon, care să-i apere de o viitoare agresiune germană. Înaintarea Armatei Roșii era coordoanată atent cu mișcările forțelor germane și a avut parte de o rezistență nesemnificativă
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
acum nu numai recunoașterea liniei Curzon ca viitoare frontieră, dar cerând și demisia din guvernul lui Mikołajczyk a tuturor persoanelor ostile Uniunii Sovietice, inclusiv a președintelui Władysław Raczkiewicz. Rezistența poloneză fața de ocupația germană a început aproape imediat după declanșarea invaziei, deși relieful țării oferea puține posibilități pentru ducerea cu succes a luptelor de guerilă. Armia Krajowa (Armata Teritorială), loială guvernului polonez în exil la Londra, constituită în brațul înarmat al Statului Secret Polonez, a fost formată dintr-un număr de
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Libia lansă proiecte de opere publice și de construcție de străzi, în particular strada care urmează linia Mediteranei pentru sute de kilometri. Încercă să atragă colonizatori italieni și urmă o politică de integrare și de pacificare cu populațiile musulmane. După invazia germană a Poloniei în septembrie 1939, Balbo, în vizită la Roma, își exprimă nemulțumirea și preocuparea pentru alianța cu Germania și pentru politica urmată de Mussolini atât pe plan intern, cât și internațional. În 28 iunie 1940 fu ucis în timp ce
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
la Târgoviște pentru a-l zori pe Vlad să plătească tributul întârziat. Vlad l-a înfuriat pe sultan prin uciderea emisarilor, și într-o scrisoare datată 10 septembrie 1460, adresată sașilor din Brașov, îi previne pe aceștia despre planurile de invazie ale lui Mehmed și le cere ajutorul. Vlad nu plătise tributul anual de 10.000 de ducați din 1459. Pe lângă această sumă, Mehmed i-a mai cerut și 1000 de băieți, care urmau să devină ieniceri. După ce cererea le-a
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
românești, precum și asupra celor din țările din zonă, la vremea respectivă. Celebrul scriitor francez Victor Hugo a scris despre bătălie în poemul său "Legendele secolelor". Filmul american Bram Stoker's Dracula, distins cu premiul Oscar, începe în anul 1462 cu invazia otomană a Valahiei; o bătălie nocturnă are loc (atacul de noapte), având ca rezultat victoria lui Dracula.
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
al ministrului apărării naționale (1966-1974) și secretar al Consiliului Apărării (1969-1974). În anul 1970 a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele). Printre realizările mandatului său de șef al Marelui Stat Major, menționăm : Referitor la situația României în timpul invaziei Cehoslovaciei de către URSS, generalul Gheorghe Ion a afirmat următoarele: "“Poziția României față de invazia din Cehoslovacia a creat o tensiune politică deosebită în relațiile cu cei ce participaseră la invazie și exista pericolul real ca și țara noastră să fie invadată
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
1970 a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele). Printre realizările mandatului său de șef al Marelui Stat Major, menționăm : Referitor la situația României în timpul invaziei Cehoslovaciei de către URSS, generalul Gheorghe Ion a afirmat următoarele: "“Poziția României față de invazia din Cehoslovacia a creat o tensiune politică deosebită în relațiile cu cei ce participaseră la invazie și exista pericolul real ca și țara noastră să fie invadată”". În paralel cu activitatea militară, generalul Gheorghe Ion a îndeplinit și diverse sarcini
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
șef al Marelui Stat Major, menționăm : Referitor la situația României în timpul invaziei Cehoslovaciei de către URSS, generalul Gheorghe Ion a afirmat următoarele: "“Poziția României față de invazia din Cehoslovacia a creat o tensiune politică deosebită în relațiile cu cei ce participaseră la invazie și exista pericolul real ca și țara noastră să fie invadată”". În paralel cu activitatea militară, generalul Gheorghe Ion a îndeplinit și diverse sarcini pe plan politic. A fost ales ca membru supleant în Comitetul Central al PCR (1955-1960), apoi
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor". În "Prefața" traducerii sale, Paul Lazăr Tonciulescu susține că autorul "Cronicii" ar fi notarul regelui "Béla I al Ungariei" (1061 - 1063). Între altele, Paul Lazăr Tonciulescu arată că în cronică nu se vorbește nimic despre marea invazie a pecenegilor, din anul 1068, terminată cu victoria categorică a ungurilor, la Chiraleș. Această victorie strălucitoare nu putea să lipsească din "cronică", cunoscut fiind faptul că pecenegii erau cei mai mari dușmani ai ungurilor. Un alt argument îl constituie faptul
Béla al III-lea () [Corola-website/Science/305021_a_306350]
-
Havant, Waterlooville, Eastleigh, Fareham, si Gosport. Istoria orașului poate fi urmărită în epoca română. Un port naval semnificativ timp de secole, Portsmouth are cel mai vechi doc uscat din lume și a fost prima linie de apărare a Angliei în timpul invaziei franceze din 1545. speciale Palmerston forturi au fost construite în 1859, în anticiparea unei alte invazia din Europa continentală. Până la începutul secolului al 19-lea, Portsmouth a fost orașul cel mai puternic fortificate din lume, si a fost considerat "cel
Portsmouth () [Corola-website/Science/305027_a_306356]
-
naval semnificativ timp de secole, Portsmouth are cel mai vechi doc uscat din lume și a fost prima linie de apărare a Angliei în timpul invaziei franceze din 1545. speciale Palmerston forturi au fost construite în 1859, în anticiparea unei alte invazia din Europa continentală. Până la începutul secolului al 19-lea, Portsmouth a fost orașul cel mai puternic fortificate din lume, si a fost considerat "cel mai mare port naval din lume" la apogeul Imperiului Britanic de-a lungul Pax Britannica. prima
Portsmouth () [Corola-website/Science/305027_a_306356]
-
, cunoscută și că "invaziile barbare" ("Völkerwanderung", migrația populațiilor germanice) a fost un fenomen istoric ce a constat dintr-o perioadă intensă de migrații masive ale unor populații de origine germanica, slavă sau asiatică în Europa între secolele III-XI, în tranziția de la Antichitatea Târzie la
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
avarii, slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază au fost migrațiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii, turcii și mongolii, ce au lăsat urme semnificative în Nordul Africii, în Peninsula Iberica, Asia Mică și Europa centrală și răsăriteana. Dintre toate invaziile migratorilor cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul istoriei, cele din secolele III-VIII din Europa Occidentală au rămas în conștiința colectivă ca reprezentând “marile invazii barbare”, model prin excelență al distrugerii în toate planurile și mai ales al
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Africii, în Peninsula Iberica, Asia Mică și Europa centrală și răsăriteana. Dintre toate invaziile migratorilor cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul istoriei, cele din secolele III-VIII din Europa Occidentală au rămas în conștiința colectivă ca reprezentând “marile invazii barbare”, model prin excelență al distrugerii în toate planurile și mai ales al bulversărilor axiologice. Pentru istoriografie problema nu se poate pune, însă, în termeni atât de generali. Migrațiile acestei perioade pot fi privite din multiple puncte de vedere, de la
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
XVIII-XIX considerau că venirea migratorilor a fost sursa dezastrelor abătute asupra civilizației române. Dar sursele au fost reinterpretate de curând în secolul XX. În istoriografia germană, migrația popoarelor a fost denumită ""Volkerwanderung"", fiind preferat conceptul de "migrație" decât cel de "invazie". Migrațiile sunt văzute ca mișcări pe distanțe a unor grupuri de indivizi, care se întorceau periodic în locul de origine, având ca scop deplasarea unor cirezi de animale în căutarea unor noi pășuni, spații de locuit sau pentru desfășurarea ocupațiilor. Migrațiile
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Aristocrația română din regiunile periferice ale statului român s-au orientat către colaborare cu noii stăpânitori. Imperiul Bizantin a încheiat pace cu vandalii din Africa, trimițând semnal Imperiului Român de Apus că Constantinopolul nu mai putea furniza ajutor. Afectat de invazii și nesiguranță, peturbat economic, cu o conducere lipsită de autoritate și fără armata, Imperiul Român nu mai funcționa, instituția imperiala nemaifiind relevanță. Drepturile împăratului român [[Iulius Nepos]] au fost contestate de Orestes, comandantul armatei din Italia, ce și-a proclamat
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
drame” a avut geniul și scăderile sale. Meritul unora este de a fi știut să păstreze și să perpetueze o moștenire, pe când meritul celorlalți este de a fi adus un suflu nou în acest “corp” ostenit. În fond, cum această invazie nu a fost prima și, probabil, nici cea mai puternică, ne putem gândi că barbarii au fost “primiți” atunci când totul era deja copt pentru marea schimbare. [[Categorie:]] [[Categorie:Popoare germanice]]
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
o admirabilă epopee eroică anonimă despre lupta cneazului Igor Sviatoslavici împotriva nomazilor polovțieni. Recent s-a demonstrat că acest cântec este un fals făcut în secolul XIX, într-o perioadă de afirmare a naționalismului (vezi Mugur Vasiliu la Bibliografie) După invazia tătarilor, la începutul secolului al XIII-lea, centrul cultural se deplasează la Novgorod. Din jurul anului 1300 datează povestea vieții lui Aleksandr Nevski cu tema luptelor împotriva cavalerilor teutoni. La mijlocul secolului al XIII-lea cea mai mare parte a teritoriilor rusești
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Mandelștam, care mor în lagărele de concentrare. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial intervine o relativă liberalizare în politica culturală, în prim plan situându-se evenimentele războiului cu pronunțat accent patriotic: "Zile și nopți" (1944) de Konstantin Simonov, drama "Invazia" (1942) de Leonid Leonov. Anul 1946 marchează sfârșitul acestei liberalități artistice, Andrei Jdanov, în Raportul asupra revistelor ""Zvezda"" și ""Leningrad"", înăsprește mai mult doctrina realismului socialist după criteriul "partinității" ("partiinost"): o operă artistică sau literară este "valoroasă" doar în măsura în care corespunde
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Tot în perioada interbelică a fost construită calea ferată Revaca-Căinari, menită să lege feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a fi necesară străbaterea orașului Tighina, aflat la vremea aceea la frontiera cu Uniunea Sovietică și aflat permanent sub amenințarea unei invazii ale acesteia având în vedere că URSS pretindea Basarabia de la România. O invazie sovietică în orașul Tighina ar fi paralizat întreaga infrastructură din Basarabia și ar fi înlesnit avansarea trupelor sovietice către Prut. Această cale ferată și-a demonstrat însă
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a fi necesară străbaterea orașului Tighina, aflat la vremea aceea la frontiera cu Uniunea Sovietică și aflat permanent sub amenințarea unei invazii ale acesteia având în vedere că URSS pretindea Basarabia de la România. O invazie sovietică în orașul Tighina ar fi paralizat întreaga infrastructură din Basarabia și ar fi înlesnit avansarea trupelor sovietice către Prut. Această cale ferată și-a demonstrat însă eficacitatea mai ales în anul 1992 (pe timpul conflictului armat din Transnistria, când separatiștii
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]