7,857 matches
-
Carp la care m-am referit mai sus : „P.P. Carp, șeful partidului [conservator] din care Eminescu făcea parte, era fără Îndoială unul dintre românii cei mai lucizi ai tuturor timpurilor. (De asta Eminescu polemiza cu el constant.) La protes tele liberalilor că evreii trebuie frânați În libera Întreprindere fiindcă altfel vor lua cu totul locul românilor, P.P. Carp răspundea : Pretindeți că evreii sunt bogați (unii erau Într-adevăr). Vreți să fiți ca ei ? Faceți ca ei ! Ceea ce voia să spună era
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acțiuni, montate În spiritul epocii : arderea evreilor, Îngroparea lor de vii, stropirea câmpiilor cu sânge evreiesc, precum și procedee moderne ca «evacuări», «curățire de elemente suspecte» etc., etc.”. La aceste „ședințe solemne” cu „intrarea gratuită” sunt invitați diverși antisemiți, printre care „liberalii ruși”, alături de „cardinalii, episcopii, arhimandriții, lorzii englezi, boierii români, ziariștii francezi, membrii familiei Hohenzollern, grecii fără deosebire de titlu” <endnote id="(732, p. 135)"/>. A.S. Pușkin a ironizat obiceiurile „liberalilor ruși” din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
solemne” cu „intrarea gratuită” sunt invitați diverși antisemiți, printre care „liberalii ruși”, alături de „cardinalii, episcopii, arhimandriții, lorzii englezi, boierii români, ziariștii francezi, membrii familiei Hohenzollern, grecii fără deosebire de titlu” <endnote id="(732, p. 135)"/>. A.S. Pușkin a ironizat obiceiurile „liberalilor ruși” din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Într-un roman istoric (Fata căpitanului, 1836). „Biliardul e foarte necesar pentru frații noștri militari”, spune un ofițer din armata țaristă. „Când, de pildă, În timpul manevrelor, ajungi Într-un biet
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Senat. În februarie 1920, se comunică rezultatele alegerilor pentru Cameră și Senat: în județ total înscriși 14532, votanți 10933, anulate 1609. Numărul de voturi obținute: 4527 Matei Cantacuzino de la Liga Poporului; 2529 Partidul Naționalist prin Grigore Delibas; 987 Ioan Trufin liberal disident; 639 Stavri Artur de la PNL. Pentru alegerile din 25 mai 1920, la secția de votare Dorohoi au fost înscriși 11679 alegători, din care doar 9659 votanți 92; pentru alegerilor din 30 mai 1920, pentru Senat, la secția Dorohoi au
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de a impune respectarea ideologiei și programul PNL. 88 Regele Carol al II-lea s-a dovedit un om politic abil, reușind să-i manevreze pe toți adversarii săi politici, pe unii marginalizându-i, iar pe fruntașii politici țărăniști sau liberali reușind să-i domine. Regele a știut să speculeze slăbiciunile liderilor politici români, oportunismul unora, oferindu-le perspectiva unei ascensiuni politice. Nu au lipsit nici oameni politici care să-și facă din elogierea lui Carol o adevărată profesiune și care
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
trăiau în realitate viața în afara frontului.. Primele luni ale anului 1940 s-au caracterizat prin mutații fundamentale în viața politică a României. Șefii principalelor partide politice resping politica de reconciliere lansată de Gh.Tătărescu, însă, unii fruntași național țărăniști și liberali primesc propunerile, comunicând regelui că nu-i vor face dificultăți. Mișcarea legionară s-a arătat foarte receptivă la propunerile de reconciliere. În urma tratativelor purtate de împuterniciții guvernului și reprezentanți ai Palatului cu Vasile Noveanu, un număr mare de legionari au
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
lămurire”, cel mai sigur. m. Intelectuali versus „centraliști” Așa sărac cum era În membri și simpatizanți, comitetul hușean mai fusese infestat (din oportunism) și cu unele elemente considerate de Terdiman a fi „nedemne” aici intrând, la grămadă, foști țărăniști sau liberali ori chiar anticomuniști, care Începuseră să ia atitudine față de tendințele dictatoriale și exclusiviste ale conducerii. Limbajul dualist terdimanian sărise cu viclenie peste adevăratele probleme oprindu-se asupra unui Închipuit conflict dintre intelectualii evrei și plebea proletară de aceeași etnie, scriind
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fraudă electorală a comuniștilor, aceștia s-au mai și lăudat cu gura deschisă până peste urechi cu câștigarea a 84,10% din sufragii, țărăniștilor lui Maniu rezervându-le din birourile lor somptuoase de nababi ai „noii ordini” 7,70% iar liberalilor - Brătianu - abia 0,72%, imediat după Uniunea Populară Maghiară cu 7%. Potrivit istoricului postdecembrist Petre Țurlea, care a cercetat În amănunțime arhivele, BPD a câștigat, realmente, Între 44,98% și 47% din voturi iar maniștii, brătieniștii, titeliștii (PSD) și maghiarii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
adeseori că aliați pe "porumbeii pacifismului", vulturilor "revoluției proletare". Departe de a dispare odată cu Kominternul, dizolvat oficial în 1943, marile manevre ale propagandei sovietice au câștigat chiar în amplitudine în momentul izbucnirii Războiului Rece, mai ales din 1947. Intelectualii, democrați, liberali, pacifiștii au devenit un obiectiv al mașinăriei de "seducție" comuniste. Dar mai existau și alte grupuri, mai ales de tineri, care făceau obiectul unor multiple solicitări (sovietice, n.n). Dacă comunismul era "tinerețea lumii", după formularea militantului francez Gabriel Pen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
arestează, cot la cot cu poliția, devastează Institutul de Arhitectură și Facultatea de Geologie. Li se spuseseră că acolo studenții ascundeau droguri. Scop în care minerilor li se arătase o pungă cu făină (după modelul xeroxului, care fabrică dolari la liberali). Este arestat de către mineri liderul Pieței Universității, Marian Munteanu, despre care minerilor li se spuseseră că e legionar, iar un miner a încercat chiar să-l decapiteze. Sunt devastate, din nou, sediile partidelor istorice, locuința lui Ion Rațiu și este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
4 ianuarie 1926, prințul Carol a declarat că renunță la drepturile de moștenitor al tronului. A urmat interzicerea să mai intre în țară, apoi la cârma guvernului a ajuns Partidul Național țărănesc, care a practicat o politică opusă celei a liberalilor, numită „a porților deschise”. Au luat ființă și alte grupări politice mai mici, cu programe contradictorii, de care se folosea în diverse împrejurări monarhia. Toate acestea au contribuit ca și țara noastră să intre în criza economică mondială, care a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tanti”) pentru a se perfecționa în meseria de croitorie iar Mihăiță s-a mutat la Constanța fiind admis ca voluntar în Marina Militară. Costache, ca țăran cu gospodărie mijlocie, a încercat să se apropie și de politică; a simpatizat pe liberali ale căror păreri politice îi erau oarecum apropiate, dar s-a dezgustat de manevrele lor când dețineau puterea și erau la guvernare. Nici alte grupări politice nu i-au fost pe plac, și-a dat seama că mai toți acei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu bine dar Costache privi îngrijorat la apa tulbure ce curgea, învolburată aproape atingând dulapii podului. Nici șoseaua nu era mai bună, Costache care umbla de ani de zile pe acolo, înjura de mama focului pe cei de la putere, fie liberali, țărăniști sau cuziști. Toți promiteau pînă la alegeri că vor repara drumurile și șoselele dar odată ajunși la guvernare, uitau făgăduielile. Acum nu-i mai ardea de înjurături, mâna caii cu atenție, cunoștea gropile șoselei care acum erau pline cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
enormitate. Noutatea este această divinitate care ia naștere în spațiul mediatic, iar criza devine motorul discuției, climatul ei. Criza este „oribilă”, gândindu-te la ea „te-apucă groaza”, este în primul rând politică, „numa intrigi și la conservatori și la liberali”, situațiunea este deplorabilă, adică „foarte tristă”, fotografiată în unicat, un excepționalism à la rou‑ maine, „în nicio țară nu s-a mai întâmplat”, falimentul inevitabil al economiei „bate la ușă”, situația internațională este în curs de deteriorare vertiginoasă prin apariția
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
30 de membri plus unu, vicepreședintele Republicii, care îndeplinește și rolul de președinte al Senatului, și Camera Reprezentanților (Camera Deputaților), compusă din 99 membri. În urma ultimelor alegeri, din Parlament făceau parte reprezentanți ai patru partide: Partidul Blanco (conservator), Partidul Colorado (liberal), Întâlnirea Progresistă-Frontul Amplu (de stânga) și Noul Spațiu (centru-stânga). Dacă după crearea sa Parlamentul avea să fie dominat de cele două partide istorice, Blanco și Colorado, la ultimele două alegeri legislative avea să se impună tot mai pregnant alianța de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ei exploateaz) cu mare pl)cere pericolul la care este expus Israelul, susținând c) numai spiritul r)zboinic și puterea militar) ale americanilor pot salva Israelul de genocidul sprijinit de ruși. Aceast) campanie a dat roade, câștigând chiar și susținerea liberalilor de stânga”. Lozinca bolșevicilor de acum vreo șaizeci de ani, „Principalul dușman se afl) În interior”, nu și-a pierdut deloc valabilitatea. Pentru radicalii americani, principalul inamic Își are baza la Washington, de unde vin toate relele. Dar poate fi Învinuit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a fost „le comble“. Deși Îl venera pe tata, Lenski nu putea Înghiți anumite aspecte ale gospodăriei noastre, ca de pildă valeții și limba franceză, pe aceasta din urmă considerând-o o convenție aristocratică de nici un folos În casa unui liberal. Pe de altă parte, Mademoiselle decretase că Lenski Îi răspundea la Întrebările ei directe cu scurte bombăneli (pe care Încerca să le germanizeze, În lipsa unei limbi mai potrivite) nu pentru că nu Înțelegea franceza, ci pentru că voia s-o insulte În fața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țarului, pe care o Îmbrățișaseră strămoșii lui. I se părea În mod special greu de Înțeles cum de putea tata, despre care știa că apreciază pe deplin toate plăcerile oferite de o mare avere, să-și pericliteze această bucurie devenind liberal și contribuind astfel la izbucnirea unei revoluții care, până la urmă - după cum a prevăzut ea În mod corect - l-a lăsat cerșetor. 2 Profesorul nostru de ortografie era fiul unui dulgher. În următoarea secvență a lanternei magice, primul cadru Înfățișează un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fost tradusă de un anume R. Nesbit Bain, dar și pentru că „Nesbit“ are avantajul de a intra Într-o asociere palindromică voluptuoasă cu „Ibsen“, nume pe care-l voi evoca imediat. Este probabil adevărat - după cum au susținut unii - că simpatia liberalilor englezi și americani din anii douăzeci față de leninism a fost determinată de considerente de politică internă. Dar În același timp s-a datorat pur și simplu dezinformării. Prietenul meu știa câte ceva despre trecutul Rusiei și acest ceva Îi parvenise prin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ca să iasă sau să reintre, după împrejurări. Omul de marmeladă reprezintă cea mai odioasă lăbărțare - ideatică și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care vor să fie, în același timp (sau succesiv) și monarhiști, și naționaliști, și liberali, și stângiști. Într-un fanatic poți lovi ca într-un sac de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Basarabia ocupată oamenii erau arestați, ridicați, deportați. O rudă destul de apropiată, un respectabil profesor de liceu, a fost dus tocmai în Karaganda (unde de altfel a și murit) pentru „vina” de a se fi (sau a fi fost) înscris la liberali. Privit cu suspiciune, încă de la graniță, de sovietici (ca unul ce venea dintr-o țară „burgheză”), tata a fost apoi pedepsit un pic de autoritățile române, instalate imediat după declanșarea războiului. Lăsat fără serviciu câteva luni bune, i s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului de atunci, ștefan Constantinov. Acum stă la hodină pe Dealul Florilor, la Dej. La șir, după Cezar Stratula a urmat Traian Constantinescu, apoi Nicolae Stoicev - țărănist, Amelin - liberal ... Dintre subrevizorii de cancelarie, D.N.Cherciu a rămas de pomină. Muncitor, muncitor dar de o slugărnicie neîntrecută. Voia să nu aibă complicații complicându-i pe cei din jur cu o atitudine mereu afirmativă. și iată un desant de învățători puși
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sacrificii pe care le-am făcut atunci, când nici vorbă nu era de industrie națională În țară la noi, cred că pot cădea În cumpănă cu marile foloase trase de țară prin convențiunea din 1875”, amintind că prima grijă a liberalilor, după ce au venit la putere, a fost să sancționeze convenția și să Încheie altele cu alte țări. Așa cum s-a Întâmplat de atâtea ori când era vorba de luarea unei decizii, Carp a rămas consecvent convingerilor sale, chiar dacă, s-a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
rezultat, astfel că, În aprilie 1877, Rusia a declarat război Imperiului otoman. În toată această perioadă, România a păstrat o atitudine pasivă, acest lucru datorându-se faptului că țara era Împărțită În două tabere: Împotriva războiului era toată lumea politică: conservatori, liberali și independenți (M. Kogălniceanu, I.C. Brătianu, Dumitru Sturdza, etc. erau pentru neutralitate), iar pentru război era o singură persoană - prințul Carol, care avea tot de câștigat și foarte puțin de pierdut, avea de câștigat independența și coroana de rege, și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
conservatori prin glasul lui Alexandru Lahovari, care declarase În Cameră „această Dunăre e a noastră; am plătit-o Îndestul În trecut, căci au fost secole În care ea a dus la mare mai mult sânge românesc decât apă...”, până la liberali, care, prin glasul lui Dumitru Brătianu, declarase În mai 1881, În calitate de prim-ministru că „poartă În sânge dragostea pentru România” și că va apăra Dunărea „cum Își apără tigresa fii” - declarație care nu dădea bine În exterior. La 3 decembrie
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]