9,871 matches
-
-ul. Și volumul de la O la Pârț din Enciclopedic. De preferință de la librăria concurentă, o autoservire de cărți. Cu păpuși Barbie și papetărie. Pioneze, pixuri, acuarele. Hârtie de Împachetat cu Domnul Iisus nu aveți? Asta s-a cerut azi În librăria lui Cătă. Îi Împărtășesc suferința: la rafturile din birtul meu vin mereu actorași ca să exclame: Tracăl! Și: Coelio! Și: Uau, Despre Îngeri! Dar eu le dau și de băut. Și-mi iese câte ceva de aici. Dar, oricum, sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
penibile care ne legau de literatură. Să intrăm proaspeți, curăței, gata de orice porcărie. A ieșit mult mai bine. Cu Leac și Cătălin protagoniști. Merită fiecare, dacă nu o transcriere, măcar o repovestire. Mai Întâi Cătă: Stă și fumează În fața librăriei. Privește În gol, oarecum spre vitrina cu manechine a croitoriei de vizavi. Crede că era după-amiază, primăvară și că aștepta marfă de la Humanitas. Probabil obosit, excedat de clienții care Întrebau de piuneze, agende, foi de xerox și alte miracole ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
era după-amiază, primăvară și că aștepta marfă de la Humanitas. Probabil obosit, excedat de clienții care Întrebau de piuneze, agende, foi de xerox și alte miracole ale papetăriei. (Cătălin a rezistat până În ultima clipă: pixuri și dosare n-a băgat În librărie. Ar fi fost ca și cum le-aș fi băgat În literatură, spunea el. Totuși, o spun eu, a trebuit să cedeze În fața dicționarelor, a ghidurilor de conversație și a Întrebărilor și răspunsurilor pentru școala de șoferi. MAI MULTE ÎNTREBĂRI, MAI PUȚINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
clienții năvală. Strada Îngustă e acum blocată de un autobuz, Icarus cu burduf, prea mare ca să se strecoare printre mașinile care Încalecă degeaba jumătate de trotuar. În spatele autobuzului, șoferi nervoși. Claxoane, fum gros, Cătă aruncă țigara. Rămâne Însă În pragul librăriei, așteptând altceva. Puhoiul de mașini se scurge Încet, de-abia destupat. Un Cielo, parcă bleumarin, trage pe dreapta, cu chiu cu vai, claxonat. Coboară din el trei bărbați, Între două vârste și-n costume de culoare Închisă. Rămân o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Nu ca să prindă un moment potrivit traversării, fiindcă privirile li se Înalță până la primele balcoane, spre etajul Întâi al clădirilor vechi de pe stradă. Poate admirativi, strada e frumușică. În fine, pornesc la pas, cei trei alegând trotuarul care trece prin fața librăriei. Sunt deja destul de aproape ca, recunoscându-i, să nu-i vină să creadă. De fapt, doar pe doi dintre ei Îi recunoaște și doar unul Îl uimește. Nicolae Manolescu! El e uimitorul. Iar recunoscutul e Cornel Ungureanu. Necunoscutul e Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a și scris pe coperta a patra la volum, i-a și dat un premiu. Îi e teamă că s-ar putea să nu se Întâmple așa, că n-o să fie recunoscut: Îi vine să intre Înăuntru, să Închidă ușa librăriei, să-i lase să treacă. Dar Își dă seama c-a fost deja zărit, așa că așteaptă, mai aprinde o țigară. Cei trei sunt la doar zece metri, În șir indian: Ungureanul-Manolescul-Necunoscutul. Ungureanu conduce căci, timișorean fiind, e și un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
doar ca s-o impresioneze pe tipă: - E un joc, asta e. Ce fel de joc? Leac făcuse deja un pas greșit. Ar fi putut spune că de fapt Celebrul animal e o firmă care se lansează, o editură, o librărie - ca să se asorteze cu ceea ce ar fi urmat, dacă Andreea s-ar fi Întâlnit mai târziu cu producțiile noastre. Dar joc? Într-adevăr: ce fel de joc? De-a ce se juca matahala aia cârlionțată, bărbat În toată firea, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să aștepte, studiindu-i, apoi am plecat. Leac, fără nici o concluzie. Dar cu un gând: un club al homosexualilor orbi! Ce chestie! Și Încă un exemplu, datorat lui Cătă, care nu s-a putut abține să nu lovească În concurență (librăria Dorina), cu armele Celebrului animal. LIBRĂRIA DORINA ANGAJEAZĂ FETE CU ACELAȘI NUME Era deja un război personal Între cei doi, dar i-am acceptat fantezia, deși pentru unii părea destul de lipsită de umor și chiar abuzivă. Dar, În definitiv, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
plecat. Leac, fără nici o concluzie. Dar cu un gând: un club al homosexualilor orbi! Ce chestie! Și Încă un exemplu, datorat lui Cătă, care nu s-a putut abține să nu lovească În concurență (librăria Dorina), cu armele Celebrului animal. LIBRĂRIA DORINA ANGAJEAZĂ FETE CU ACELAȘI NUME Era deja un război personal Între cei doi, dar i-am acceptat fantezia, deși pentru unii părea destul de lipsită de umor și chiar abuzivă. Dar, În definitiv, la fel de abuziv era să-ți spui librărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
LIBRĂRIA DORINA ANGAJEAZĂ FETE CU ACELAȘI NUME Era deja un război personal Între cei doi, dar i-am acceptat fantezia, deși pentru unii părea destul de lipsită de umor și chiar abuzivă. Dar, În definitiv, la fel de abuziv era să-ți spui librărie și să ai pe rafturi atâtea pixuri și acuarele, dosare cu șină și jocuri lego. Dorina (librăreasa) nu urmărea Însă astfel de subtilități, așa că, deși n-avea nici o dovadă că autorul e Cătă, i-a făcut un scandal monstru, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un boxer cam tâmpițel, seamănă leit cu primul logo al Celebrului animal. Farmecul discret al burgheziei, ce mai! Nu ne strica s-o avem prin preajmă pe Cristina. Citea mult, cred că mai mult decât Cătă. Lucra și ea În librărie, așa că era la zi. Ne recomanda și nouă câte ceva, din când În când. Au fost câteva titluri care ne-au mișcat, ba chiar au influențat oarecum evoluția C.a. Îmi amintesc acum de două, poate trei: Leviathan de Paul Auster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
obligatoriu să fie hrăniți cu carne? De ce nu-și făcea timp doar pentru ei doi? Ca să fie cu el, trebuia să fie și În C.a. Iar asta nu o interesa foarte tare. Nu avea timp. Copiii mergeau la școală. Librăria nu mergea grozav. Lui nu părea să-i pese. Aveau datorii, stăteau cu chirie. Și așa mai departe. Nimic neobișnuit după zece ani de căsnicie. Nici o altă femeie, nici un alt bărbat. Nici vorbă de probleme la pat. Cătă Îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că și Cristina Înțelegea deja unde bat, ar fi fost greu să nu priceapă, deși gesturi cu mâini furișate nu mai Îndrăznisem. Eram Însă prezent aproape zilnic În viața ei. Mă Înființam seara, În fiecare seară pe la șase, când Închidea librăria, Îi aduceam textele traduse, Întotdeauna Însoțite de un mic cadou, fructe de obicei, uneori, hodoronc-tronc, flori. Îmi dădeam seama că eram jalnic, nu voiam să-mi bat capul cu asta. Îi dădeam bătaie-nainte! Îmi intrase În cap că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-mi iau În seamă gândul care aluneca la Cătă, la Cristina, la ficțiune. Eram gata de acțiune, farmacista Îmi dăduse toate semnalele. Am ajuns, după vreo zece minute de erecție În mers, la ea acasă. Locuia În centru, pe strada librăriei lui Cătă, Într-un imobil vechi, la etaj, trebuia să urcăm o scară Întunecoasă, mă țineam cu o mână de balustradă, cu cealaltă o sprijineam pe fată. Am intrat În apartament, stătea bine farmacista, două camere uriașe, una din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
surprinși? Nu prea. Nici unuia dintre noi nu ne merseseră grozav afacerile peste vară: la cafeneaua mea nu mai venea nimeni, toți se buluceau la ștrand, ăia care aveau terase acolo se umpluseră de bani. Nici lui Cătă nu-i funcționa librăria la parametri normali. Era sezon mort și la carte. Florin avusese multe comenzi de web design, dar Își renovase apartamentul. În plus, cu toții cheltuiserăm destul de mult, eu și cu Leac ați aflat pe ce. E adevărat, estival, nici C.a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În vreme ce eu, În și mai puțină vreme, mi-am convins camarazii din C.a. să se mute acolo, noua coabitare fiind primul pas dintr-un plan mai ambițios, despre care voi vorbi ceva mai Încolo. Cătă n-a renunțat la librăria lui, a continuat să se Îngrijească de ea Împreună cu Cristina. Dar, liniștit deja În privința concurenței, a transformat-o după gustul său destul de exclusivist, aducând pe rafturi doar autori clasici și nici din aceia pe toți, mi se pare că predominau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
personal de afacere. De pildă, nemaifiind obligat să răspundă amabil oricărui client inept, devenise cât se poate de răutăcios și ironic, deși nu știu dacă era cu putință să-l Înțeleagă lumea totdeauna. Acum, dacă intra cineva care-i confunda librăria cu o papetărie, avea răspunsuri pregătite. Cea mai amuzantă scenă pe care o producea era următoarea: când era Întrebat de câte un buimac dacă ține felicitări, se ridica de la birou, Îl lua pe client de mână, i-o strângea scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cristina - care a moștenit partea Andreei -, au devenit tot mai bogați. Afacerea lui Florin extinzându-se, a absorbit o bună parte din forța de muncă pe care o pregătea Sorin la fundația lui. Cătă s-a reapucat de afacerea cu librăria, are În momentul de față un mic lanț extins În tot vestul țării. A rafinat gusturile, librăria Dorina a dat faliment. Eu am reușit s-o cuceresc pe Cristina, ne-am căsătorit. Nu știu cum am reușit, nici de data asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
absorbit o bună parte din forța de muncă pe care o pregătea Sorin la fundația lui. Cătă s-a reapucat de afacerea cu librăria, are În momentul de față un mic lanț extins În tot vestul țării. A rafinat gusturile, librăria Dorina a dat faliment. Eu am reușit s-o cuceresc pe Cristina, ne-am căsătorit. Nu știu cum am reușit, nici de data asta n-am nici o explicație. Editura și-a extins programul editorial, Îmi dă mult de lucru. Am publicat romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
instalațiilor petroliere, a fabricilor de muniții și armament, a gărilor prin care trec trupe către front ... dar de ce Arhitectura?! Ce vină au laboratoarele, sălile de curs? Ce au avut cu Universitatea, un simbol al învățăturii și erudiției? Știi că și librăria Cartea Românească a fost incendiată? Când biblioteca din Alexandria a fost arsă, câte dintre cunoștințele umanității au dispărut pentru totdeauna? Nimeni nu poate să spună, dar pierderile au fost și sunt irecuperabile. Pentru că numai prin cunoaștere și cultură specia umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urca În expresul de Paris, dar cînd trenul Își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorîtă, și În după-amiaza aceea, cînd mă Întorceam de la tribunal, În timp ce adăstam În fața vitrinei unei librării, Închise la ora aceea, un bărbat În vîrstă, cu părul alb, corect Îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu Îngrijire studiată ce-i contrazicea vîrsta ce părea s-o aibă și ușoara, ca de bătrînețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prea schematice pentru a fi numite personaje) intră în teritoriul ficțional în măsura în care posedă o atitudine îndeajuns de în răspăr față de lume. Romanul-cult din care derivă toată această proză este De veghe în lanul de secară, nu întâmplător best seller al librăriilor. Acești prozatori par a fi ieșit din mantaua lui Salinger, după cum personajele lor sunt imagini în oglindă a lui Holden Caulfield. Definitoriu devine deci nu tehnica de a scrie, ci stilul de a trăi, modul de a afișa/mima autenticitatea
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
în genericul sub auspiciile căruia s-a desfășurat întregul program: Sunet- Formă-Culoare. Idei în dialog (I) - să fie ultima sintagmă, o preluare a celei folosite de Horia Roman Patapievici pentru faimoasele lui dialoguri televizate, transferate din 2013 în spațiul noii Librării Humanitas, de la Cișmigiu?! Seara a debutat cu Sincronie (4) pentru clarinet, pian și percuție (Răzvan Gachi, Andrei Podlacha, Georgeta Radu) de Ștefan Niculescu - lucrare în care autorul explorează, ca și în altele partituri ale sale, plurivocalitatea și politempiile ce converg
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
-urile, de pildă cele care înlesnesc învățarea limbilor străine, audiobook-urile. Firește, informarea e completă, cu tot cu posibilitățile de-a procura obiectul recenziei, fie el carte, revistă, CD etc. Tipic, nu-i așa, pentru o țară din care nu lipsesc topurile de librărie, "recenziile" librarului, scrise pe mici tăblițe, în dreptul rafturilor, într-o încercare, adesea reușită, de-a împăca accesul la cultură cu interesele intelectualilor nu neapărat din breaslă. Opera unor oameni care înțeleg că internetul, cu blogurile lui care se opresc, cîteodată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]
-
din America. Cărți adevărate, cu coperte, ilustrații și litere imprimate. E reconfortant, după atâtea însușiri "simbolice" ale muncii altora, să constați că mai sunt oameni care vor să posede obiectul ca atare - acel magic paralelipiped de celuloză. Se fură din librării, din bibloteci (publice și particulare), din târguri de cărți. Se fură cu asemenea frecvență, încât librarii au ajuns să stabilească topuri după acest criteriu, în paralel cu cel al vânzărilor. De pildă, la Târgul de Carte de la Frankfurt din toamna
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]