6,848 matches
-
potrivit căruia Hristos realizează lucrarea mântuirii, plătind pentru păcatele umane, catolicismul pune accent și pe implicarea omului care "ia parte, în el" la această jertfă ce se prelungește în viața tainică a Ecclesiei. De fapt, aceasta este semnificația sacramentală a Liturghiei la catolici care nu mai reprezintă comemorarea sacrificiului lui Hristos (teza luterană), ci permanenta lui resăvîrșire sacerdotală. În viziunea catolică, "Biserica administrează pe pământ lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt în sânul comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în Euharistie". Astfel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol Pavel, sfătuia comunitatea creștină că: tot ce este de demult, de la Sfinții Părinți predanisit, cinstei este vrednic. Iară adăosăturile cele nouă sunt foarte fără de cale și neputincioase. În situația în care dogmele se interpretau, liturghiile se revizuiau, iar canoanele se cereau revăzute, adăugate, formulate, și chiar anulate, profesiunea de credință a elitei intelectuale creștine era una foarte clară: mărturisirea credinței că Sfântul Duh a grăit prin Sinoadele Ecumenice; că oamenii fie ei episcopi și patriarhi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura lui Hristos rodită în noi, Evanghelia trăită și crescută normal în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în lumea cealaltă. Dumnezeu este mereu prezent în tot ceea ce se întâmplă. Din perspectiva teologică și a credinței adevărate, Dumnezeu este prezent în fiecare dintre noi, în fiecare zi în care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dintre noi, în fiecare zi în care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii. De aceea, nu se poate spune că Dumnezeu este o ființă transcendentă, întrucât El transcende existența. Astfel, transcendența
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
întâmplă acolo 5. Există în tradiția creștină o disociere între timpul istoric și timpul liturgic. Dacă ne referim la Ecclesia, lucrurile se prezintă, într-un fel, marcate de o ruptură de nivel. Astfel, dacă Biserica constituie această ruptură de nivel, liturghia care se desfășoară în incinta ei marchează o ruptură în dimensiunea temporală; adică nu avem de-a face cu un timp istoric actual, timpul trăit, ci cu timpul punctat de existența istorică a lui Hristos, timpul istoric sanctificat prin întruparea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
religioase, p. 131. Canonul 3 al Sinodului al IV-lea Ecumenic spune: "Au venit la Sfântul Sinod (înștiințare) că oarecari din cei numărați în cler, pentru mârșav câștig, se fac năimiți streinelor averi și lucrează lucruri lumești, lenevindu-se despre liturghia lui Dumnezeu și alergând prin casele lumenilor și primind asupră-și încredințări de averi pentru iubirea de argint. Deci, au hotărât sfântul și marele Sinod ca nimic de acum înainte, nici episcop, nici cleric, nici monah, să poată moșii să
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un act, nu este liber". 4 Ibidem, p. 150. 5 Ibidem, p. 151: "Dumnezeu este prezent prin acea trans-subtanțialitate de care le este frică unora dintre teologii noștri bucureșteni... Jertfa aceasta se împlinește în fiecare zi, ori de câte ori se face o liturghie. Va să zică, noi credem, noi știm, în măsura în care credem că Dumnezeu este prezent o dată după trup și sânge și este prezent în tot ceea ce se întâmplă". 6 Ibidem, p. 154: "Dar dacă Dumnezeu este și aici și dincolo, atunci El este deosebit
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de a fi oprită periodic de inserția, prin intermediul riturilor, a unui Timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparține prezentului istoric)... Creștinismul a reînnoit, într-adevăr, experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Hristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un timp istoric sanctificat prin întruparea Fiului Domnului". 7 Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică teologică, anul I, nr. 2/1 martie 1937, p. 1, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
creștini era recunoașterea reciprocă, astfel încât, în cazărmile lor, fiecare soldat își cunoștea proprii camarazi, fapt mărturisit de Tertulian ce ilustrează organizarea timpurie a Bisericii. Cunoașterea reciprocă a militarilor și-a avut originea cu toată probabilitatea în participarea la misterele divine (liturghii, rugăciuni etc.) ale comunității creștine din locul de apartenență ori prin conduita lor caracteristică, precum și din acțiunea de solidaritate existentă între diferiții soldați creștini. În unele acte ale martiriului soldaților întâlnim mărturia de credință a unor soldați creștini care, la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împăratul a încercat să aducă armata imperială în raza Evangheliei depășind așteptările creștinilor, prin obligarea soldaților păgâni - a căror religie era determinată în general de cea a împăratului - să participe în zilele de duminică, la rugăciunea comună a creștinilor (sfânta liturghie) unde, pe durata omiliilor, puteau fi instruiți religios. Prin această atitudine se punea pe același plan, în rațiune inversă, cu împărații păgâni, arătând că toate puterile absolute sunt de aceiași nuanță. Extinderea lăcașelor de cult în castrele romane și prezența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bazilicilor de către autoritățile militare și de cele bisericești nu putea fi ignorată de privirile atente ale soldaților. Implementarea progresivă a voinței imperiale de se a crea o cât mai mare coeziune religioasă între soldați a devenit vizibilă prin celebrarea sfintele liturghii în castre și administrarea botezurile soldaților sau familiarilor lor din taberele militare ori din preajma acestora. Exercitarea decentă a riturilor creștine necesita și un spațiu corespunzător. Este posibil ca în aceste condiții bazilicile să fi primit o destinație religioasă. Rugăciunea duminicală
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și administrarea botezurile soldaților sau familiarilor lor din taberele militare ori din preajma acestora. Exercitarea decentă a riturilor creștine necesita și un spațiu corespunzător. Este posibil ca în aceste condiții bazilicile să fi primit o destinație religioasă. Rugăciunea duminicală a sfintei liturghii și predica adresată soldaților viza cu precădere formarea unei mentalități creștine. Sprijinul imperial adus Bisericii în aceste condiții, pentru creștinarea soldaților (obligația universală de participare la liturghia duminicală și ascultarea omiliei - catehezei), a dus la formarea progresivă a unei armate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceste condiții bazilicile să fi primit o destinație religioasă. Rugăciunea duminicală a sfintei liturghii și predica adresată soldaților viza cu precădere formarea unei mentalități creștine. Sprijinul imperial adus Bisericii în aceste condiții, pentru creștinarea soldaților (obligația universală de participare la liturghia duminicală și ascultarea omiliei - catehezei), a dus la formarea progresivă a unei armate creștine și la reducerea numărului inițial destul de îngrijorător al membrilor mișcărilor pacifiste. Pentru moment nu dispunem de prea multe informații despre bazilicile creștine din castrele romane, deși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
secolul III și începutul secolului IV nu putem vorbi despre armata romană, cu anumite excepții, ca despre instrumentul efectiv al propagării susținute a creștinismului, ca în cazul cultului mithraic. Voința împăratului Constantin de a obliga treptat armata să participe la liturghia duminicală și implicit la omiliile respective, prezența unor capele mobile, a preoților militari și a legislațiilor de orientare creștină, iar mai apoi și a primelor monede cu imaginea lui Cristos (315 p.Chr.), a contribuit la formare creștină a armatei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe" (Vineri 13), cântă "liturghia agoniilor/ despărțirea, vidul, despicătura,/ vocea cu țigle roșii" (Cu cele șase porunci ale despărțirii), bea din Cupa demoniilor sau dansează, sălbatic, samba și tango. Ritualuri menite, bineînțeles, să o vindece; în special de unul dintre demonii nocturni, cel al amintirii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o parte tema secretului, în ambele cazuri apare imaginea unei Organizații ierarhizate, ritualizate, ce supune unei discipline unice pe toți cei pe care îi adună, solidarizîndu-i în urmărirea aceluiași scop, permițîndu-le să se recunoască în jurul acelorași simboluri, într-o aceeași liturghie. De asemenea, în ambele cazuri, în opoziție cu o societate fărrmițată, dezarticulată, în care individul supus lui însuși își poate constata doar neputința și izolarea ("sîntem atît de singuri", suspină Clanricard), este clădit modelul unei comunități puternic integrate, cu o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
împăcării pe care-1 aduce în suflet au în ele ceva emoționant..." Cîțiva ani mai tîrziu, la puțin timp după Rousseau, și tot cu referire la marile modele dispărute ale Spartei și Romei, oamenii Convenției, preocupați să pună bazele unei noi liturghii civice, vor evoca funcția unificatoare, de asimilare a sărbătorii. In Republică, potrivit lui Saint-Just, se cere ca însuși ritmul de viață al cetățenilor să se confunde cu succesiunea memoriilor colective. După cum se știe, tema sărbătorii sărbătoarea pe cale de dispariție, sărbătoarea uitată
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ea poate deveni pentru cetățean mărturia simbolică a adeziunii sale la contractul social. Dar trebuie numaidecît să ținem seama de faptul că pentru orice religie, fie ea și redusă la un catehism subțire, sînt obligatorii un cult, un ritual, o liturghie. Pe de altă parte, se știe ce loc deține sărbătoarea în viziunea rousseauistă asupra vieții comunitare, ea este un moment privilegiat în care, regăsindu-și curățenia, sufletele se descarcă și inimile se alătură. N-am putea uita că în acest
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ascultă-mă: ți-am vorbit mai înainte despre ceea ce este mai mare și mai sfint pe lume, despre Patrie." În mod firesc, la toate nivelurile de învățămînt, pedagogia patriotică a Franței republicane utilizează cuvinte din vechiul vocabular creștin, simbolurile vechii liturghii, termenii de dogmă, sfințenie, mîntuire, moștenire, jertfă. În patria ce trăiește, în istoria ei eroică, în sentimentul Franței, mai spune Michelet, deslușim însuși chipul Domnului". Pornind de la aceste afirmații, e greu, într-adevăr, să te îndoiești de faptul că, în ceea ce privește
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ultimul în dimineața de după înviere se va alege cu monedele și cu oul încondeiat. Femeile iau în traistele lor pască, cozonac și ouă pentru a fi sfințite de preot în dimineața de după Înviere. O dată ajunși în Biserică, aceștia săvârșesc Sfânta Liturghie. La miezul nopții luminile din Biserică sunt stinse, preotul își aprinde lumânarea din Altar, focul reprezentând aflarea de veste că Hristos a înviat. Creștinii deasemenea iau din lumina preotului. Sfânta Evanghelie este scoasă afară pentru a înconjura Biserica de 3
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
și tinerilor în special. [...] Pe ansamblul cultului, dar cu deosebire în cadrul Episcopiei Alba Iulia, educarea religioasă a copiilor și tinerilor are, într-o anumită măsură, aspectul unui sistem de tip școlar. Se folosesc, în principal, următoarele forme și metode: - săvârșirea liturghiei speciale pentru copii; - rolul tradiției și al mediului familial; - catehizarea (orele de religie) - este forma cea mai eficientă de educare religioasă a copiilor și tinerilor în biserică. Se efectuează în toate parohiile romano-catolice din țară sub forma unui sistem educațional
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
zeu». [...] Încă de la începutul acțiunii de unificare a celor două biserici, a desfășurat pe scară largă activitate catolică clandestină, astfel: o serie de credincioși din satul C. au refuzat să treacă la cultul ortodox, fiind influențați de acest preot; organizând liturghii catolice clandestine la locuința lui, a reușit să atragă peste 100 de cetățeni de a trece la cultul ortodox. După 1948, a continuat să țină slujbe clandestine la locuința lui cu ocazia sărbătorilor religioase și în fiecare duminică, la care
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
bunuri culturale reproductibile. "Cultura de masă" sau "arta de masă" sunt mijloacele noii alienări. Critica industriilor culturale "Masele caută distracția, în timp ce arta necesită reculegere în vederea unei opere unice. Există o legătură între această eră a maselor, înmulțirea serbărilor masive, a liturghiilor sportive și modurile lor de reproducere. Procesul depinde strâns de tehnica de reproducere și îndeosebi de înregistrare [...]. Tehnicilor de reproducere masivă par să le fie asociate tehnici de distrugere [...]. Cinematograful interzice contemplarea." Walter Benjamin, 1991, pp. 166, 169 și 171
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
purtătorul de cuvânt al voinței divine, călăuză și justițiar, interpretează (în numele lui Dumnezeu) textele fondatoare uitate sau înlăturate de contemporani, pe care-i cheamă la ordine și-i amenință cu "mânia divină"; • preotul: el este comentatorul textului sacru și animatorul liturghiei rituale care îl însoțește; păzește ortodoxia dogmei și mediază cu sacrul. Reprezentant al lui Dumnezeu, el este în slujba organizației bisericii sale, pe care o adună în jurul evlavioșilor și credincioșilor săi. Rutinizare, cotidianizare, naturalizare Jean-Pierre Grossein, noul traducător în franceză
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]