8,306 matches
-
50. Atmosfera de interior generează o intensă stare poetică: Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,/ S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră,/ Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,/ Să cuget basme mândre, poetice povești 51. Starea de poezie și visare o dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer amorțit -/ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,/ Să văd roze de aur și sărutări aprinse/ În vreascuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pildă, în mod predilect, dar și atmosfera casei în genere, îi "stârnește" poetului noua realiate: Atuncea focu-mi spune povestea a mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să o aud/ (s.n.) Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit./ Și mândru acest amestec gândirea-mi o descoasă,/ O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit (s.n.)60. O gingășie fără margini surprinde Eminescu în interiorul casei atunci când este vorba de nou-născutul care e un martor tăcut a toate câte-l înconjoară: Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Prejmuiește tot pe moașa,/ Pe când spală la un blid,/ Iar bătrâna gată fașa/ Și cumetrele se râd64. Nici arborii de la Ipotești nu sunt uitați, constituind parte integrantă a incintei, părând să protejeze casa însăși: Iar în ușa casei crește/ Teiul mândru ce-o umbrește/ Ca un viu coperământ 65. În jurul casei, întocmai ca-n basm, floarea-i cade fără vânt/ Scuturată la pământ 66, cum cădea o dulce ploaie pe creștetele îndrăgostiților. Și pe prispă, singurea/ Văduvioară tinerea/ Cu-n picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cimitir ce doarme sub coline 105. Translații uluitoare, din care se desprind regrete, dau farmec poemului Tristeță: [...] sufletul ce fuse bisericuța sântă/ Drept preot e un greer, ce gânduri triste cântă/ În el icoane șterse cu fețele pătate/ Sunt visurile mândre ce le-am avut odată 106. În proză, cimitirul apare, întocmai ca-n credința populară, ca fiind al doilea lăcaș firesc de odihnă, după o viață de trudă: unde vom dormi toți... în țintirim 107. Amândouă, cimitirul și biserica, trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toamnei, vei avea privilegiul să-i vezi și pe cei de argint. Însă acolo se întâmplă un lucru cu totul misterios: Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă./ Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint/ Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind 127, așa încât, ecourile terestre se sublimează într-un peisaj transmundan. Poate că rangul cel mai înalt pe care l-a acordat vreodată cineva codrului a fost acela de împărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tuturor celorlalte viețuitoare ale sale ? O fac, adâncindu-se în vraja-i învăluitor-odihnitoare: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi130. În vraja amintită se adună împrejur Ale Curții mândre neamuri,/ [...] Iară gazda (s.n.) noastră zice,/ Dându-și ramurile-n laturi:// "O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi!/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi!131". Este una dintre cele mai profunde imagini poetice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lac mare și limpede, ca seninul cerului. În fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat 193... De-aici înainte funcția de oglindă a lacului o preiau zidurile castelului, construite dintr-o marmură lucie și albă, atât de lucie, încât în ziduri se răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Îmbla cu acea superbă maiestate în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratâta încât să nu ramâie mândră și niciodată atât de mândră încât în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru ai fi gândit că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întratâta încât să nu ramâie mândră și niciodată atât de mândră încât în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea un fel de spirit de o înălțime religioasă, el cugeta mirenește, ea avea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos 259. Mai mult, poetul se obiectivează într-atât, încât descrie mecanismul întreg al stării: Atuncea focu-mi spune povestea a mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
română. Așa că tricolorul ne reprezintă țara Și pe pământul țării, pe toate instituții Tricolorul înălțat, el fâlfâie în vânt, Și este admirat. Deci, tu românul nostru, Oriunde te vei duce Tu ia-ți și ticolorul, Și să fii atât de mândru Cu tricoloru-n mână, Că tu ne reprezinți și nația română. După care nu lipsea Limba noastră a lui Alexe Mateevici și terminată cu ceva din Adriana Andreiaș Micu : Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lipsei lui de mângâiere, de dragoste față de mamă - ea fiind olteancă, singură, fără soț, explica nouă cum l-a crescut singură, el fiind un copil cuminte, ascultător, din care a ieșit un om cu care mama și societatea puteau fi mândri. Era credința ei sau poate fața ascunsă a situației sale. Adevărul era că mamei sale nu-i ducea grija, ba și profita de micile ei venituri, el vedea că mama o duce bine aici, deci viața lui și fără de mama
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
îi spuneam, era o comoară de fată, cum o dezmierdam eu deși nu era decât cu vreo zece ani mai tânără. Un măr de-ar fi avut, și pe acela l-ar fi împărțit cu cei de alături. Era tare mândră de cei doi băieți ai ei, ajunși oameni bogați nu numai intelectual, amândoi cu studii superioare, ci și material, că amândoi aveau casele lor, unul chiar vilă într-un cartier nu prea aglomerat, iar celălalt cu vreo două-trei apartamente, fiecare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Când se afla între alte surate, de vârsta ei, stârnea scântei de invidie. Și pentru ea trebuie să fi făcut un artist anonim acele versuri populare: "Femeia fără dușmani / E ca punga fără bani / Și stânca fără ciobani". Bițu era mândru de ea. Simțea că lumea îl privea și cu o anumită admirație și cu invidie; și că îl și compătimea, tocmai fiindcă era altfel decât ea. Tăcut. Rușinos. Introvertit. Modest. Prea obișnuit îmbrăcat. Nu prea umblat. Venit din mediul rural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
erau ale tăticului. Coana Zitta era fericită și ea. Devenea bunică. Avea mai mult de lucru. Mergea mai rar în oraș. Stătea mai rar la taclale cu vecinele. Îl trimitea, în schimb, mai des la cumpărături pe Costel. Dar era mândru c-a devenit bunic și el. Cel de-al doilea eveniment la care Bițu s-a gândit mai puțin s-a întâmplat în vara lui 1964. După Declarația din aprilie, același an, a fost invitat la raion, lămurit și primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
populare bucovinene de la Rădăuți și cel etnografic de la Gura Humorului, Mănăstirile "Bogdan-Vodă" (Rădăuți), Voroneț, Putna, Sfântul Ilie, Pătrăuți, Părhăuți, Probota, Mănăstirea Humorului, Sucevița, Vatra Moldoviței, Dragomirna, Râșca etc. Despre toate acestea și încă multe alte detalii Bițu știa. Se simțea mândru. Nu vorbea. Dar îi plăcea ceea ce făcea! Și fiindcă-i plăcea, nu i se părea greu. Dimpotrivă. Avea spor la lucru. Și timpul trecea cu folos. Ba, la un moment dat, lui Bițu i s-a propus o funcție de conducere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de proporții. Văd prin aceasta, spunându-mi-se "Mulțumesc frumos", deschis pentru munca mea dedicată Bucovinei. Cred că este și o răsplată pentru ajutorul pe care l-am dat în anii 60-70 multor persoane din Bucovina... Sunt pur și simplu mândru că Bucovina, prin Universitatea suceveană, m-a răsplătit pentru munca mea". În același sens, într-o scrisoare din 28 noiembrie 2005, trimisă unui prieten, la Suceava rememorând clipele decernării titlului de Doctor Honoris Causa, zilele în care a fost oaspetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Drept urmare, la început de noiembrie 2009, mi-a produs o nouă și mare bucurie: o altă carte - „De-ar fi Moldova’n deal la cruce” (Ed. PIM). Deși ușor derutant - el face trimitere la cunoscutul cântec popular „De-ar fi mândra’n deal la cruce” - titlul numește un roman istoric de o reală consistență faptică și cu o ușor sesizabilă semnificație pentru destinele unor oameni, dar, mai ales, al unei țări întregi. Pasionat de istorie (doar a fost elevul celebrului profesor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
știu în mai mică măsură să se bucure de tot ceea ce le oferă viața. Cealaltă dimensiune, mai puțin studiată, indică, la un pol, cum monumentalismul descrie maniera în care societățile recompensează indivizii care sînt, metaforic vorbind, tratați ca "monumentele", adică "mîndri și neschimbători", spre deosebire de polul celălalt, al renunțării de sine, în care oamenii care le compun sînt precumpănitor umili și schimbători. întregul set de date colectat în ultimele decenii a alcătuit una dintre cele mai complexe baze de date de factură
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Feministe din diferite centre ale universităților finlandeze au fost invitați la Minister la ora opt dimineața. Nu am fost niciodată o persoană matinală. Din câte îmi aduc aminte ministrul a discutat cu noi feminismul secolului al XVIII-lea. Încă sunt mândră că am fost capabilă să spun ceva inteligent la acea oră a zilei. Poate am discutat despre Mary Wollstonecraft. Ca urmare, ne-a oferit finanțare pentru universități pentru cinci posturi de profesor. Universitatea Åbo Akademi a depus cerere și a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
sau să aibă expresii de nemulțumire pe chip atunci când o ajuta pe mama în bucătărie, la cumpărături sau la spălat. În afară de călcat sau curățenie, tot ce făcea mama putea face și el, cel puțin la fel de bine, și cred că era mândru de priceperile și simțul său practic. De fapt, când venea de la serviciu, după ce mânca și se odihnea puțin citind, o întreba pe mama dacă are nevoie de ajutor. Dacă nu era solicitat, tata își petrecea timpul citind, developând filme sau
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
evaluare a performanței? Am început să mă întreb dacă e corect ca performanțele unei femei să fie comparate cu cele ale unui coleg, care nu e tată decât două ore pe săptămână. Când am publicat prima carte, am fost foarte mândră de realizarea mea, cu-atât mai mult cu cât, la diverse manifestări științifice, lumea părea să mă repereze după calitatea mea de autor. Cartea părea să-mi legitimeze statutul și să-mi confirme că efortul a meritat orice sacrificiu. Cea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Mama mea era și este o persoană autoritară, provenită dintr-o familie a cărei mamă era și ea autoritară. Pe bunica mea am cunoscut-o prea puțin - a murit când eu eram foarte mic - dar mama mea a fost permanent mândră că ea seamănă cu mama și nu cu tatăl, care a trăit mult și pe care l-am cunoscut mult mai bine. Toți frații și surorile - adică mama mea și frații ei - îl considerau molâu și cam stupid și așa
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de gen în societățile actuale, nu m-am mai putut uita doar în ograda mea. Așa am devenit activistă. Rezultatele bune avute la ASE îmi dăduseră o oarecare încredere în mine. Acasă, mama îmi spunea că și tatăl meu este mândru de mine, numai că nu vrea să îmi spună. Acesta continua să mă ironizeze, să mă tachizeze ori de câte ori ne întâlneam și să îmi spună că fără el nu aș fi făcut nimic. Sunt convinsă că nu își exercita această formă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și casa mea de la Breaza unde aveam grijă de sora mea mai mică. În aceste condiții dificile nu am putut să da randament maxim, dar am terminat anul III foarte bine, au fost niște rezultate muncite, de care eram foarte mândră. Am terminat facultatea între primii 10 și am dovedit că niciodată nu trebuie să subestimezi "provincialii". Am simțit că am ajuns la facultatea cea mai potrivită de Științe Politice pentru că am avut șansa de a cunoaște direct feminismul teoretic, dacă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]