6,868 matches
-
cum să depășească Întreruperile sau schimbările de program atunci când acestea apar. Deși comunică bine cu oamenii și este foarte preocupată de clienți, ar face orice altceva decât să vândă, Întrucât, crede ea, oricine poate să facă așa ceva. Nu e de mirare că Îi place să aibă o viață bine structurată și ordonată. Cealaltă soră este licențiată În retail marketing 1. Lucrează pentru o companie foarte mare de produse cosmetice și stabilește distribuitori pe tot teritoriul Statelor Unite. Spre deosebire de sora ei, Îi place
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
puterea laudelor și Încurajărilor sincere" „Nu are nici un haz să lupți pentru cineva dacă, orice-ai face, nu e destul de bine.” Stephen Crane, The Red Badge of Courage 1 Acum câțiva ani, am luat avionul din Hartford, Connecticut și, spre mirarea mea, domnul care ședea lângă mine purta un chipiu pe care scria „Yale, Promoția ’29”. Am intrat de Îndată În vorbă cu el și am aflat că tocmai fusese la Întâlnirea de 65 de ani de la absolvire. Tot drumul am
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care au loc În afaceri sunt generate de consumatori, care vor ce este mai nou și mai grozav. Ne dorim produse și servicii ieftine, abundente și de bună calitate. A, și mai vrem să avem de unde alege. Nu este de mirare că printre principalele forțe ale schimbării se numără viteza, comoditatea, opțiunile, valoarea, serviciile pentru clienți și calitatea. Pentru a identifica potențialele surse ale schimbării, tot ce are de făcut un manager este să cerceteze categoriile de mai sus și să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
abia așteaptă să vadă ce-i mai trece prin minte! Un astfel de exercițiu creativ, menit să mai smulgă câteva chicoteli, are un efect secundar minunat. Astfel, tânărul inginer exersează căutarea de idei noi În fiecare zi. Nu e de mirare că În companie este considerat cea mai creativă persoană, lucru de care e foarte mândru. Companiile care le solicită angajaților idei creative sunt cele care vor avea cea mai mare abilitate de a se reinventa atunci când presiunile pieței o impun
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
un interviu unui manager de achiziții de la o fabrică mare și am Întrebat-o care credea că este cel mai important criteriu pentru selectarea unui furnizor. Ea a zâmbit și mi-a spus: „Să nu-mi pierd slujba”. Observându-mi mirarea, a adăugat: „E foarte simplu. Dacă fac o comandă la o companie și se depășește termenul de livrare sau produsul respectiv se pierde ori este de proastă calitate, În joc este slujba mea. Dacă managerul de producție Își găsește linia
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de către concurență. De fiecare dată când lucrez individual cu angajații, le pun Întrebarea: „Dacă ai avea o baghetă magică și ai putea să o Îndrepți spre companie pentru a schimba un anumit lucru, care ar fi acela?”. Nu e de mirare că răspunsul implică de obicei un individ. Totuși, surprinzător e cât de des persoana respectivă se dovedește a fi tocmai un muncitor slab. Discutam chiar o astfel de problemă cu o angajată pe care o voi numi Mandy. „Nu Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
răspuns. „Dar știți ce e mai rău?”, m-a Întrebat ea apoi. „Cu toții primim aceleași măriri de salariu.” Continuându-mi dialogul cu Mandy, am aflat cât de Înrădăcinate erau resentimentele ei Ă și ale colegilor ei productivi. Nu e de mirare că nu toate erau Îndreptate spre Kelly, despre care ea recunoștea că este, altfel, o persoană agreabilă. Cele mai multe resentimente erau Îndreptate către manageri, care păreau indiferenți față de chestiunea respectivă. „Ai discutat problema cu șefa ta?”, am Întrebat-o pe Mandy
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
public este varietatea companiilor și domeniilor reprezentate. Drept urmare, Încep cu o Întrebare: „Care credeți că este principalul scop al unei afaceri?”. Răspunsurile primite sunt folositoare pentru a-mi face o impresie În legătură cu poziționarea cursanților În raport cu funcția managementului. Nu este de mirare că majoritatea răspunsurilor sunt influențate de cifre: „Să facă bani!”, „Să facă avere!”, „Să scoată profit!”, „Totul se reduce la verzișori”, a spus odată un participant. Când am pus Întrebarea În cadrul unui program recent, un manager a Întrebat cu sfială
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
clientului. Deși mulți directori executivi sunt de acord că acest lucru este important, un sondaj recent a arătat că mai puțin de 20% dintre companii au fost de părere că fac o treabă bună În acest sens. Nu e de mirare de ce studiile arată că acest lucru este principalul motiv pentru care companiile nu reușesc să-și mențină dezvoltarea organică. Liderii dezvoltării sprijină și stimulează inovațiile. Dezvoltarea organică are loc cel mai intens atunci când companiile Își găsesc clienți noi sau când
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe care o inițiase președintele companiei pentru care lucra. „Președintele nostru avea impresia că se complicau prea mult lucrurile”, a spus doamna, „așa Încât a implementat regula de a face toate aprecierile dintr-un singur cuvânt”. Nu mică mi-a fost mirarea când am auzit o astfel de metodă, așa că am Întrebat-o pe femeie cum funcționa procedeul. „Ei bine”, mi-a spus ea, „o dată pe an mergem Într-o sală mică de conferințe Împreună cu managerul și stăm un timp de vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
alege să investească În angajați, ea le transmite de fapt că sunt importanți și că au locul lor În planurile sale de viitor. Ce altă motivație mai vreți? Instruirea provoacă interesul Date fiind cele de mai sus, nu e de mirare că angajații doresc să fie instruiți. Ei urmăresc atât satisfacția unei munci bine făcute, cât și oportunitățile financiare care Însoțesc deprinderile și performanțele Îmbunătățite. Fiindcă instruirea este un simbol al viitorului lor În companie, angajații râvnesc la respectul de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
PowerPoint se potrivea cu informațiile, la fel ca și graficele pe care le făcusem noaptea trecută. Când am plecat de la ședință, eram aproape sigur că voi face afaceri cu acea companie. Vă puteți Închipui cât de mare mi-a fost mirarea când mi s-a transmis prin telefon că respectivul consiliu Îmi respinsese oferta. „Au spus care au fost motivele deciziei lor?”, l-am Întrebat pe cel care mă sunase. „Sincer să fiu”, a spus omul, „ni s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care a apărut cinismul includ o scădere a valorilor de familie, exemplele proaste date de conducători, lipsa eroilor și eroinelor, un sistem judiciar care numai dreptate nu face și mijloacele media care ne bombardează cu știri negative. Nu este de mirare că cinismul și-a făcut apariția și la locul de muncă. Cum să ucidem balaurul Obiectivul nu este să concediem orice persoană care ni se pare a fi cinică, ci de a restaura legăturile de Încredere și de a crea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mărime și Înălțime urieșească, ruinile unei zidiri Însemnate sau ale unei cetăți ce ne aduc aminte veacurile care au trecut peste dînsele și care vor mai trece; tot ce poate contribui să Înfățișeze o sărbătoare sau o mare cuviință, o mirare sau o groază, precum Întunerecul cel adînc, singurătatea, tăcerea, o pădure bătrînă și deasă, sunetul cel prelungit al unui clopot grozav sau baterea cea cadențată a unui ceasornic În mijlocul unei nopți pline de liniște, un cimitir În care vedem Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a universului. Față de obiectul liric, Heliade arată o impetuozitate, un nesapu care se potolește Îndată ce obiectul este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi se pare a fi (spre a-i folosi o imagine) hrăpirea, provocată de o stare de mirare, Înfiorare În fața lucrurilor sublime „din afară”. Heliade caută mereu compania elementelor sublime, „hrăpirea” este starea ce deschide drumul spre marile viziuni. „Nu este om - zice el Într-un loc - care, văzînd sau Închipuindu-și aceste objecte despre care vorbirăm sau
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
compania elementelor sublime, „hrăpirea” este starea ce deschide drumul spre marile viziuni. „Nu este om - zice el Într-un loc - care, văzînd sau Închipuindu-și aceste objecte despre care vorbirăm sau alte asemenea, să nu vie Într-o stare de mirare, de Înfiorare sau să nu se vază Într-o stare oarecum de hrăpire, adică să nu se simtă sublimul ce se pricinuiește sau din Înfățișarea lor sau din descrierea ce i se face despre dînsele” (Pentru stil). CÎteva pagini mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o astfel de stare de hrăpire a sufletului, aceea este sublimul.” Las necomentate ideile estetice din aceste pasaje, mă interesează doar acțiunea (imaginară) care decurge din starea de hrăpire a poetului În prezența obiectului său liric. Acțiunea presupune, Întîi, surescitarea (mirarea, Înfiorarea) subiectului, urmată de agresiunea față de obiect. O exaltare, totuși, care nu duce la pierderea rațiunii, o agresiune care se ferește să „desfigureze” obiectul. Surescitarea este totdeauna controlată la Heliade, agresivitatea este luată În primire de retorica abundentă a poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de regulă, În pragul acestor petreceri cu vorbe indignate, smălțuite uneori cu culori țigănești. VII Grigore Alexandrescu. Cultul „stilului deslușit”. Migăloasa scenografie a grandorii Și Grigore Alexandrescu se plînge de lipsa modelelor și de sărăcia limbajului („nu este, zic, de mirare dacă literatura noastră n-a produs Încă nici un cap d-operă care să poată sluji de model netăgăduit: acelea nu ies decît În literaturile formate și În limbile statornicite, după cum o știm mai cu osebire toți aceia care scriu, și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mîhnire Te privește și suspină”. O privire mîhnită, menită nu să seducă „obiectul de iubit” (nu există o strategie a seducției În poemele lui Grigore Alexandrescu pentru că faptele sînt dinainte hotărîte, poemul vine În urma evenimentelor), ci să exprime doar o „mirare”, o emoție discretă, un chin care rareori se dă pe față. Figura liricii erotice a lui Alexandrescu este așteptarea.* Există o Întreagă „scenografie a așteptării” (Barthes) și ea cuprinde toate fazele: de la starea mîniei virile la resemnarea În prieteșug. „Obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vieții". Așadar, "thanatofilia" eroului lovinescian se vădește a fi o predispoziție temperamentală (i.e. înnăscută), față de care împrejurările concrete ale existenței nu joacă decât un rol secundar, fără a modifica esențial determinantele psihice ale personalității. De aceea, nici nu-i de mirare că peste câtva timp Bizu vrea din nou să se sinucidă, tentativa sa eșuând și de data aceasta, și tot din motive... estetice (e vorba de o estetică a privirii, tributară memoriei voluntare): nefericitul băiat vede o femeie frumoasă culegând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
străbătut din vremea când umbla nopțile după fete". Iar prima treaptă în ascensiunea de neoprit a acestui erou debordând de vitalitate (altă caracteristică menită a-l plasa în contrast absolut cu apaticul Bizu) a constituit-o, nici nu-i de mirare pentru un individ de condiția sa, căsătoria convenabilă cu o femeie din lumea bună. Să nu uităm că Lică făcuse o partidă excelentă însurându-se cu Emilia (la nuntă participă, am văzut, și băiatul armurierului), fiica unui latifundiar și om
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
colective, într-o formă artistică exemplară, racordată la cerințele artei și sensibilității moderne. Dar cum opera, tot Lovinescu zicea, nu-i decât expresia nemijlocită a unei personalități, explicația puterii de fascinație a versului eminescian trebuia căutată, nici nu-i de mirare, tot în "sufletul" poetului, ale cărui resorturi inconștiente, dictate de predispozițiile psihice ale rasei (moldovenismul temperamental), vor genera niște configurații estetice aparte, determinate (mai exact: puse în evidență) de voința creatoare, adică de acel "bovarism" teoretizat cu atâta zel de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Făcând monografia morții în unul și a dragostei într-altul, criticul a intuit pentru întâia dată în ele esența vieții. D. Lovinescu a devenit astfel, ca atâția alți iluștri intelectuali, creator numai în marginile propriei, strictei, netranzitivei experiențe. De aici mirarea noastră să vedem pe autor ieșind din sine și încercând să prindă sub lupa sa pe giganticul Eminescu" 194. Criticul mai enumeră și alte deficiențe grave (precum absența "simțului de mișcare a vieții" și a "elanului liric"195), care nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în grilă existențialistă, așa încât personajul lovinescian nu mai lasă impresia unui "inadaptat" oarecare, erou "de nuvelă veche". Ion Negoițescu e primul critic care face trimitere la romanul lui Robert Musil, afirmând: "Bizu e un om fără calități" și "e de mirare cum critica vremii i-a fost estetic ostilă din cauză că a văzut în el doar un personaj tendențios, o simplă plăsmuire compensatorie a insucceselor în carieră ale autorului" (Ion Negoițescu, op. cit., p. 141). 36 "Bălan, frumușel, creț", "cu o mustecioară frizată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Creția lăuda inițiativa lui Maiorescu, demonstrând că Eminescu nu ar fi fost un editor bun al propriilor sale creații (vezi Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, ed. cit., capitolul "Problemele editării"). 152 Povestea relatată de Mite are, nici nu-i de mirare, un caracter melodramatic-sentimental, ce impresionează inima simțitoare a poetului (copilul îl zărește pe "nenea Mihai" cum lăcrimează, neputincios), stârnind însă comentariile ironice ale îngăduitorului soț, doctorul Kremnitz. Replicile doctorului (personaj-raisonneur, colportor de "idei" lovinesciene precum: "nu există oameni abstracți ci
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]