8,023 matches
-
serviciile sociale dacă ar ști câtă pasiune simt pentru Ben. Nu mi-ai spus asta, mă ceartă ea zâmbind obosită. —Am Încercat. Atunci la Corney and Barrow. Dar nu poți să știi până nu vezi. Candy se apleacă și-i miroase capul bebelușului. Un băiat, Kate. Am făcut un băiat. Ce tare, nu-i așa? Ca toate ființele nou-născute, Seymour Stratton pare străvechi, pare să aibă o mie de ani. Fruntea lui e Încrețită fie de Înțelepciune, fie de uimire. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
enervante cum ar fi contramandarea nunții mele fără consultarea mea prealabilă. Dumnezeule! Mama! Ce coșmar. Ν Nu degeaba e numit Lexington Kinnicut regele trandafirilor exotici din Manhattan. Transformase sufrageria lui Muffy într-o boltă de trandafiri și orhidee roz care miroseau atât de delicios, de te-ai fi crezut într-o sticluță de parfum Fracas. Fețele de masă din bumbac aveau exact aceeași nuanță de roz ca și florile, de-ai fi zis că provin din aceeași seră. Lexington reușise cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să ne facem apariția la prânzul de la Vandy. —Trebuie să intru în atmosfera din centru, îmi zise. M-am îngrozit pe loc: Pastis e unul din cele mai populare locuri din New York. Dacă ne întâlnim cu persoane care ar putea mirosi că logodna mea s-a dus pe apa sâmbetei? — Stai liniștită, mă calmă Julie, văzându-mi expresia îngrijorată. N-o să ne ciocnim de nimeni cunoscut acolo. În West Village nimeni nu se scoală înainte de ora douăsprezece. În drum spre centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
probabil, era o persoană cumsecade, indiferent dacă-l plăceam sau nu. E ca și cu parfumul acela Angel de la Thierry Mugler; îl detest, dar asta nu înseamnă că-i un parfum prost. Vreau să spun, milioane de oameni consideră că miroase divin. Cred că Charlie este Angel-ul meu, dacă este posibil să faci o analogie între bărbații și parfumurile pe care le urăști. Am ajuns la poarta de îmbarcare. Nu puteam să merg mai departe fără bilet. — De fapt, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
SÎnt convins că se fac cursuri și aici. Parfumul ei mi se luase pe mîini, și fără să mă gîndesc mi le-am șters de pernă. — Parfumul tău... credeam că e aftershave-ul lui David. — Rămîi În apartamentul ăsta? O să-ți miroasă toată noaptea. Ce idee de speriat... Își Închise nasturii bluzei, urmărindu-mă cu oarecare curiozitate și poate comparîndu-mă cu Frank. Păși Îndărăt și se lovi de cealaltă valiză. — Dumnezeule mare, cîte de-astea sînt aici? Cred că ești pacostea aeroporturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-i breșa pe care o așteptam. E clar că am provocat pe cineva, aproape sigur pe ucigașul familiei Hollinger. — Ați văzut fața bărbatului? Sau i-ați putea recunoaște pantofii, ori hainele? Aftershave-ul? — Nu. M-a apucat din spate. MÎinile Îi miroseau cam ciudat, poate de la vreun fel de ulei special pe care-l folosesc strangulatorii profesioniști. Precis i-a mai atacat pînă acum și pe alții În același fel. — Un ucigaș profesionist? E remarcabil că mai aveți glas. Doamna doctor Hamilton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șofer care intră pe porțile bazei militare. Charles, nu le-am putea oferi lor computerul nostru? Să pună pe picioare o bază de date nou-nouță cu toate vehiculele din Residencia și localizarea lor precisă. — Ar fi Înțelept din partea noastră? Îmi miroase-a apucături dictatoriale. După aia o să-i dai și ponturi despre tehnicile de interogare din Kowloon. — E director de bancă - n-are nevoie de niciun pont cînd vine vorba de interogatorii. Trebuie să Înțelegi chestia asta, o comunitate trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
băștinași din Costa del Sol sînt britanicii, francezii și germanii. Care sînt corecți și supuși legilor pînă la ultimul bărbat, femeie și Rottweiler. PÎnă și escrocii din East End se dau pe brazdă cînd se stabilesc aici. Se opri brusc, mirosindu-și sudoarea stătută care i se degaja din haine, și porni ventilația.) Crede-mă, Charles. Am nevoie de ajutorul tău. — L-ai... tot avut. PÎnă una, alta. — Bun. Vreau să conduci mai departe clubul. Știu că ai timp liber și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cunoscut pe tatăl ei, și el tot un doctor dintr-ăia cărora le umblă mîinile. Mă rog doar ca Sanger să se poată abține. Nu cred să reușească. — Serios? Și eu mă tem. Ideea asta are ceva profund dezgustător. Am mirosit eu de multă vreme că psihiatria e forma supremă de seducție. M-am dus lîngă ea la fereastră și am privit În jos la tivul de iarbă brăzdat și călcat În picioare de turiști. — Am stat de vorbă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în tăcere. Era un tânăr înalt și subțire, avea plete negre, ochi cenușii și era înveș mântat într-un palton lung până la pământ. Mi-a aruncat o singură privire, chemătoare și gravă, mi-a atins obrazul cu o mână udă, mirosind a mare, și eu l-am urmat, hipnotizată. Coboram scările în urma lui, privindu-l cum pășește prin aer fără să atingă treptele, și mi-am dat seama, într-un târziu, că nici tălpile mele goale nu atingeau cimentul rece al
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scurt din priviri. Mda, e bine! E chiar foarte bine, zău așa! Să ne dăm acum cu parfum! Ne dăm cu parfum. îmi place. Are un miros discret de lăcră mioare. Nu știu dacă mi se potrivește, dar nu contează. Miroase frumos. închid din nou ochii, îmbătată de parfum. îmi aduc aminte iar de visul în care te-am întâlnit, Edo. îmi revine în nări mirosul mării și resimt în tâmple zvâcnetul valurilor. Oare de ce mă urmăresc visele atât de mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să am mai multă răbdare cu el? Nu, nici vorbă! îl alung din gând ca pe o muscă. Mai bine că l-am pocnit și l-am trimis la plimbare! Deodată, un glas masculin răsună plin și plăcut lângă mine: Miroase frumos parfumul tău. îmi place și medalionul tău în formă de... cum îi zice?... Inorog, nu? Cum te cheamă? Tresar mirată, lăsând să-mi scape printre degete lanțul de aur de la gât, pe care îl tot răsuceam, cu ochii închiși
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am pocnit eu mai devreme. Ca să vezi! Ce bine îmi pare acum că Anda îi învârte pe băieți pe degete! Mă ridic țeapănă de pe cana peaua pe care ședeam și întind brațele spre Eduard. Degetele cu unghii mov, roase și mirosind a cerneală, mi se așază tremurând pe umerii lui. Barry White! Ce muzică idioată! Dar nu mai contează... — Ești altfel decât fetele pe care le știu, îmi spune Eduard, după primul dans. Am rămas în continuare în picioare amândoi, așteptând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să fugim cu taxiul! bătu ea din palme. La lumina din hol, chipul Andei îi apăru dintr odată de-a dreptul grotesc lui Eduard. Era fardată mai puternic ca de obicei, părul îi cădea neglijent în ochi, iar răsuflarea îi mirosea a alcool. Nu se putu abține să nu i-o spună. — Anda, ce naiba ai băut, duhnești ca un birjar! Păi ce dracu’ era să fac? Mă plictiseam, ți am spus, căs cam întruna. Doar când m-am gândit ce moacă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
afară, pufnind, scuipând și înjurând rușinat și fără adresă. Ptiu, ptiu, ptiu! că tare mai pute, mărturisi, încurcat, Marin Tărniceru, leat din aceeași companie cu Nicanor, într-un rând, pe când ieșea, pe brânci, în hohotele găzarilor, de sub cabina de scânduri. Miroase tot așa de rău, ca la WC-ul batalionului de săpători! echivală el, pe dată, incomoda situație. Da' bine măcar că n-am stat într-o bortă de aia, perdeluită cu stuf, cum mai vezi în Cotonoaga, la neamurile lui tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dintr-un slăvit neam, de bețivi ce erau după o ședință stătută, unde Nicanor picotea într-un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea pufoaicele noi ale goldăneștenilor să miroase a efecte din sărăcie, Lanz-Buldogul, rămas de la Petrea Păun, ieși conștiincios la Loturi. Odată pornit, zăcu și el, mai multe zile, lângă boii porumbi și nehrăniți ai colectivei din Goldana, care urinau des, din cauza șalelor ude. Asta până când, președintele colectivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea fi patrulat de către câinele din legătoare. Bătu și pe Stalin, cu ciubota de cauciuc în coaste și cu o vargă desfrunzită peste spinarea descărnată și cheală, fiindcă potaia, după ce mirosise, cu indiferență, Pepenoaica, și-o alesese ținta nevoilor sale bătrânești, fără măcar să ridice, câinește, un picior în sus, în dreptul ei. Auzi, măi, tovarășe Stalin, n-ai măcar oleacă de rușine? Pișă-te , ceva mai încolo, nu, direct, pe produsele agriculturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe loc și în grabă, din mlada de răchită, mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare, care unduia, la contactul indirect, cu rotunjimile gigantice ale Pepenoaicei, râvnită de toți, cu ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se viseze vreun Ahile, vreun Novac sau vreun Superman (ori vreun Batman) ai modernelor basme, intrate clandestin în literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod și hoții fură la ele!... Chitul cel alb a oftat cu duhoarea cea înecăcioasă. Fumul acela, de la plecare, parcă mirosea altfel decât întâia oară. Te pomenești că o fi având niscaiva gălbează la carburator, a tot cugetat Vartolomei, care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele lui, betege din pruncie, cu mâna streașină la ochi. Trandafira suspina înăbușit, stăpânită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Își construiau vile acolo. Până atunci, cu casele lui cubice, cafenii, cu brâie de piatră și terase ascunse În spate, șic În cartier fuseseră doar micile straturi cu flori dintre șosea și trotuar, protejate uneori de gărdulețe de lemn colorate. Mirosea a fum, probabil că cineva dăduse foc gunoiului din curte, mirosea și a mâncare, a carne prăjită, a șnițel și chiftele. Oamenii care locuiau În acele case cubice Își vădeau lipsa de imaginație și prin stăruința cu care găteau, duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu brâie de piatră și terase ascunse În spate, șic În cartier fuseseră doar micile straturi cu flori dintre șosea și trotuar, protejate uneori de gărdulețe de lemn colorate. Mirosea a fum, probabil că cineva dăduse foc gunoiului din curte, mirosea și a mâncare, a carne prăjită, a șnițel și chiftele. Oamenii care locuiau În acele case cubice Își vădeau lipsa de imaginație și prin stăruința cu care găteau, duminică de duminică, aceleași șnițele cu cartofi piure, alături de, cel mai probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce se juca matahala aia cârlionțată, bărbat În toată firea, noaptea, pe la ferestrele oamenilor? Nu știu cât a mai reușit s-o scalde Leac, cât a apucat să-i explice din ceea ce se Întâmpla cu adevărat, iar nasul de artist al Andreei mirosise. Știu că la un moment dat fata l-a invitat la ea, ca să-i spună mai multe, să bea un pahar Împreună. Andreea ocupa un apartament cu două camere, stătea cu chirie chiar deasupra garajului În care locuia Leac În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu două camere și ea, cu baie, cu tot dichisul. Un fost conac, ce mai! Bucătăria era uriașă, livingul la fel, cu șemineu și panoplie, colecție de flori de mină, câteva tablouri ale unor maeștri maghiari-transilvăneni. Beciul era la fel de Încăpător, mirosind Încă a acru, de la vinul pe care-l adăpostise pe vremuri. Butoaiele erau acum stricate, iar Tibi nu știa cum să se folosească În continuare de răcoarea subsolului: să aducă butoaie noi și să se joace de-a aristocratul gospodar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]