7,581 matches
-
pe unde voia ca eu să merg; chibzuind în mine socoteam și mă gândeam că voia să mă mulțumesc și dacă aș fi rămas fără vizite și lacrimi, fără să fiu lacom sau alipit de ele. Am început liturghia cu mulțumire lăuntrică și smerită; și, continuând liturghia până la Te igitur 1, cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înfățișate, într-atât încât mi se părea că văd mai limpede mai curând dincolo de ceruri decât ceea ce dincoace voiam să cuget cu mintea, pentru că Ea se ilumina acolo sus, așa cum am zis. După ce mi-am scos veșmintele,la rugăciunea de mulțumire, S-a făcut din nou văzută aceeași ființă și aceeași viziune sferică; vedeam într-un fel toate cele trei Persoane așa cum le văzusem și mai înainte, și anume, că Tatăl, pe de o parte, Fiul pe de alta și Duhul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și călduroasă. A PREASFINTEI TREIMI 26 șbisț. Sâmbătă ș8 martieț - La rugăciunea obișnuită, de la început până la sfârșit, însă din ce în ce mai mult, am fost însoțit de har, cu o evlavie foarte limpede, strălucitoare și călduroasă, spre marea îndestulare a sufletului, precum și multă mulțumire șsimțindț la rugăciunea pregătitoare și în capelă. La îmbrăcarea veșmintelor, noi mișcări, devenind până la sfârșit din ce în ce mai mari, și cu belșug de lacrimi, arătându-mi-se o smerenie foarte mare, ca să nu mai privesc la cer și, cu cât voiam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
totuși fiind mai mulțumit fără ele decât, uneori, avându-le din belșug; și neprimind nici o pricepere, viziune sau lacrimi, mi se părea că Dumnezeu voia să-mi arate o cale sau un fel de a înainta. Ziua întreagă, cu multă mulțumire sufletească; seara mi se părea că eram dispus pentru o evlavie care sfârșea la Preasfânta Treime și la Isus, în așa fel încât Ea se înfățișa minții, lăsându-Se văzută într-un fel oarecare; eu am cerut să mă apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îndestulat cu totul. Astfel, am privit dacă trebuia să merg mai departe, pentru că, pe de o parte, mi se părea că voiam să caut prea multe semne, iar șacesteaț într-un timp sau în niște liturghii săvârșite pentru propria mea mulțumire, atunci când lucrul era clar în sine, fără a căuta certitudinea, ci șpentruț ca sfârșitul a toate să fie pe gustul meu. Pe de altă parte, mi se părea că, dacă aș fi încheiat totul, fiind atât de dezrădăcinat, n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și mi-au dat lacrimile din ce în ce mai mult și m-a părăsit orice voință de a mai spune liturghii în acest scop; în schimb, când mi-a venit în gând să spun trei liturghii în cinstea Preasfintei Treimi pentru a aduce mulțumire, mi s-a părut că lucrul acesta vine de la spiritul cel rău; și hotărând să nu spun nici una, am crescut mult în iubirea dumnezeiască; șam simțitț mulțime de lacrimi, de sughițuri și de tărie, stând în genunchi vreme îndelungată sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
viziuni ale Persoanelor dumnezeiești și ale mijlocitorilor, nu era decât tărie și confirmare a acelui lucru, iar această simțire era însoțită cu savoare spirituală, și ca și cum mi s-ar fi umezit ochii cu multă încredințare a sufletului. La rugăciunea de mulțumire de la liturghie, o dezvăluire 1 când a ființei Tatălui, când a Preasfintei Treimi, cu o anumită mișcare spirituală, prilej de evlavie și de lacrimi, într-atât încât nu mai simțisem, nici nu mai văzusem ziua întreagă, cu toate că am căutat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mare parte, evlavie foarte suavă, părându-mi-se că era o mai mare desăvârșire în a nu avea lacrimi, ca și îngerii, și a afla evlavie lăuntrică și iubire; și, în parte, nu cu o mai mică sau mai mare mulțumire decât cu o zi înainte. A ZILEI 14. a. l d. Duminică ș30 martieț - Înainte de liturghie, în odaie, Viziune în capelă și în timp ce mă pregăteam, multe lacrimi; în timpul liturghiei, belșug șde lacrimiț, continuând tot timpul ei; iar după, foarte puternice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dinafară 2, alteori nu, iar șgrăireaț cea lăuntrică și mai puțin, chiar dacă sâmbăta trecută a fost ceva mai limpede. Tot la fel, în timpul tuturor liturghiilor săptămânii, chiar dacă nu eram atât de vizitat de lacrimi, aveam o mai mare liniște și mulțumire în timpul liturghiei, datorită savorii grăirilor, și o evlavie pe care o simțeam doar uneori, când aveam lacrimi numai într-o parte a liturghiei. Cele din timpul acestei zile mi se păreau foarte, foarte diferite de cele din trecut, căci erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
A douăsprezecea. Acela care propune exercițiile trebuie să-i atragă atenția celui care le primește că, în fiecare din cele cinci exerciții sau contemplații care se vor face în fiecare zi, trebuie să rămână vreme de o oră, dobândind astfel mulțumire sufletească la gândul că a rămas o oră întreagă înexercițiu, și mai degrabă șsă rămânăț mai mult decât mai puțin. Pentru că, nu de puține ori, dușmanul izbutește să-l facă să scurteze ora unei contemplații, meditații sau rugăciuni. 13. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
așa, trebuie să i se dea fiecăruia după cum ar dori să se predispună, pentru ca să-i fie de mai mare ajutor și folos. De aceea, celui care vrea să fie ajutat să se instruiască și să atingă o anumită treaptă de mulțumire sufletească i se poate da cercetarea particulară (24-31) și apoi cercetarea generală (32-43); totodată, pentru o jumătate de oră, dimineața, modul de a se ruga privitor la porunci, păcatele de moarte 2 etc., îndemnându-l la mărturisirea păcatelor la fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
căci nu puțin se păcătuiește atunci când se pricinuiesc sau se săvârșesc lucruri împotriva îndemnurilor și dispozițiilor prea-evlavioase ale mai-marilor noștri. 43. MOD DE A FACE CERCETAREA GENERALĂ ȘI CARE CONȚINE ÎN SINE CINCI PUNCTE. Primul punct constă în a aduce mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru binefacerile primite. Al doilea: să cerem harul de a cunoaște păcatele și de a le respinge. Al treilea: să cerem socoteală sufletului, din ceasul în care s-a trezit până la cercetarea de față, din oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luna, stelele, stihiile, roadele, păsările, peștii, animalele: cum de nu s-a deschis pământul ca să mă înghită, făcând iaduri noi, ca să mă chinuiască pe veci în ele. 61. Dialog. Să se încheie cu un dialog al îndurării, cugetând și aducând mulțumiri lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru că mi-a dat viață până acum, punându-mi în gând îndreptarea cu harul Său, pe viitor. Pater noster. 62. AL TREILEA EXERCIȚIU ESTE O RELUARE 1 A CELUI DINTÂI ȘI A CELUI DE-AL DOILEA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
au crezut, nu au păzit poruncile Sale, împărțite fiind în trei: O parte, cele de dinainte de venirea Domnului. A doua, cele din timpul vieții Lui. A treia, cele de după viața Sa în lumea aceasta. Și prin aceasta să-I aduc mulțumire pentru că nu m-a lăsat să fac parte din nici una dintre ele punând capăt vieții mele. De asemenea, pentru că până acum a avut mereu atâta milă și îndurare față de mine; închei cu Pater noster. 72. Notă. Primul exercițiu se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
voi privi cum mi-a fost în contemplație sau meditație; și dacă a fost rău, voi privi din ce cauză vine și, astfel văzută, să mă căiesc ca mai apoi să mă-ndrept; și dacă a fost bine, voi aduce mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, și în alte dăți voi face șexercițiileț în același mod. 78. A șasea adăugire. Să nu doresc să mă gândesc la lucruri plăcute sau vesele, ca de pildă cele despre preamărire, înviere etc.; pentru că orice gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de asemenea, șlaț ceea ce fac Persoanele dumnezeiești, și anume, purced la sfânta întrupare etc.; de asemenea, șlaț ce fac îngerul și Stăpâna noastră, și anume, pe înger, îndeplinindu-și îndatorirea de sol, și pe Stăpâna noastră, smerindu-se și aducând mulțumire Maiestății dumnezeiești; iar apoi să reflectez ca să trag vreun folos din fiecare dintre aceste lucruri. 109. Dialog. În sfârșit, este de purtat un dialog, gândindu-mă la ce trebuie să spun celor trei Persoane dumnezeiești, sau Cuvântului Întrupat, sau Mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să o facă, sau avea so dezamăgească? Înțelesese că odată ajunsă aici, viața ei se schimbase definitiv. Învățase de la el cum să iubească și se simțea iubită. Îi așteptau vremuri bune sau poate și mai puțin bune. O cuprinse o mulțumire nespus de mare gândinduse la rugăciunea pe care o rostise înainte de a intra în acest adăpost. Era mulțumită. Bărbatul își pusese în minte să o „captureze” definitiv și exact asta făcea. - Lasă-mă să te mai țin în brațe, să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
compus din trei camere, era spațios și cu toate dependințele necesare. Copiii erau bucuroși că vor avea camera lor. Aici avea să se adune fărâmă cu fărâmă, radiografia vieții lor. Faptul că avea doi copii îi dădea un motiv de mulțumire. Se simțea ca 109 după un meniu îmbelșugat, admirându-i și nerefuzândule nimic. Nicky era un copil misterios și plin de veselie. Era ca argintul viu, iar Alin era ca focul. Cu vocea și accentul ei moldovenesc îi îndruma și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un pic și cu ultime puteri capul de pe pernă să-și mai vadă o dată fata și să-i dea sărutul de rămas bun. Îi purtase grija pe umăr de la naștere și până acum la neputință. Avea spiritul recunoștinței și al mulțumirii de sine. Nu adunase niciodată întuneric în jurul lui. Avea o lumină care o făcea să răsară și în inimile altora. În tot ce era trist în lumea asta el găsea bucurie și fericire chiar și în frunzele uscate. Existau flori
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
auzite de altcineva, cuvinte pe care cei doi nu aveau să le uite vreodată. Nicole își ridică privirea asupra lui ca într-o reluare dintr-un scenariu de dragoste, cercetându-i expresia și mimica feței. Se vedea pe chipul ei mulțumirea cu privire la iscodirea ei. - Desigur, înțeleg totul! - Aș putea spune că te-am căutat și așteptat până în acest moment. La această destăinuire, Nicole roși, dar imediat se concentră asupra ținutei sale căutând să facă o comparație cu cea a lui. Alin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dar și cu un oarecare interes străzile și orașul din vestul țării prin care era plimbată cu Porche-ul, alergând repede și oprindu-se în fața unor biserici ortodoxe aflate pe acel teritoriu pentru a putea aprinde o lumânare în semn de mulțumire Creatorului. Cât timp trecuse de atunci, de când Alin plecase și refuzase să se alinieze unui standard de viață nenorocită? Alergase după un vis ca mulți alții la vremea aceea, după revoluție și nu se pierduse în vicii sau în goluri
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de cultură și civilizație. Nu pot încheia acest omagiu fără să-mi exprim marea bucurie de a fi acum aici, laolaltă cu alte generații, spre a cinsti vechea și mereu tânără noastră școală din Huși, spre a aduce din inimă mulțumiri celor ce s-au străduit să ne adune la această mare sărbătoare a spiritului, spre a preamari generozitatea cu care harnicii gospodari și conducători ai acestei urbi au știut și știu să sprijine școală de toate gradele, să respecte pe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
oferit. Dornici de cunoaștere, generații întregi de elevi au pășit în școala cu dorințe și speranțe de a descoperi, de a-și împlini visele și aspirațiile prin cunoaștere și au reușit! Profesorii școlii noastre au primit și primesc aprecieri și mulțumiri de la foștii elevi. Ne simțim mândri când aceștia ne caută și doresc să-și vadă școală, locul unde, de-a lungul anilor, și-au modelat visele, făcându-și planuri de viitor, devenind oameni de nădejde ai societății de mâine. Prețuind
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Privat s-au desfășurat în casele proprietarului Grigorie Tulbure, care în 1889 a oferit gratuit un „salon și un etac”, în care se va realiza și inaugurarea Gimnaziului Clasic la 2 octombrie 1891. Pentru gestul său Grigore Tulbure va primi mulțumirile Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice în paginile „Monitorului oficial”. Desființarea Seminarului teologic din Huși la 1 septembrie 1893 permite mutarea Gimnaziului în localul instituției amintite. Seminarul a fost deschis în casele Elenei Panu, mama fruntașului unionist Anastasie Panu, cumpărate de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-l cunoaște pe Marinescu, îmi venea să rîd. Chiar și Don Șef crede asta. Am intrat o dată în birou la el cu niște hîrtii la semnat cînd Marinescu tocmai se retrăgea, mulțumindu-i pentru nu știu ce semnături. Du-te-n... cu mulțumirile tale! izbucnește Don Șef după ce Marinescu iese, apoi, privindu-mă lung, îmi zice: Dom' Vlădeanu, dacă nu v-a mîncat încă Teodoru (unul din interpreții primei piese de la Televiziune semăna foarte bine cu inginerul-șef Teodoru), atunci să știți că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]