7,611 matches
-
noi, ea este un tip fermecător de tânără sălbatică, iubitoare și blândă, așa cum Bujor e ciobanul îmbrăcat în piei, care cioplește fluiere și însuflețește trestiile, cum Spiridon e tipul prefăcut al preotului lasciv, iar Rada tipul de neuitat al vrăjitoarei nebune care țipă ca o bufniță în apa râului. Este o trăsătură foarte particulară viața aceasta intensă a personajelor, ale căror fapte rămân obscure și a căror imagine are claritatea liniei: ucigașul Dragomir, care a fost închis la ocnă și are
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Iar la gât pecetluit Cu cinci litre de argint, Cum n-am văzut de când sunt. Frunzuliță trei foi late, De ce în temniță-mi șade? Pentr-un paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat, De nu știu cine furat; Pentr-un roși bidiviu, Cal nebun, roșu zglobiu, Cea fost prins de prin pustiu". El, care înainte alerga mândru prin munți și câmpii, stă de douăzeci și șapte de ani în beznă și groază. Seara, lângă vatră, oamenii vorbesc despre el cu frică. Într-o sâmbătă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Suplimentul de cultură“ a desemnat primii 5 câștigători ai campaniei „Artistul asociat“. Aceștia vor primi câte un DVD cu documentarul Marele jaf comunist, regizat de Alexandru Solomon. Marian Benchea: „Dragi prieteni, azi încercând să mai citesc ceva în vâltoarea asta nebună și grăbită a vremii, am găsit acest «Supliment de cultură», i-aș zice o mini carte, dar care substituie oarecum doza de cunoaștere zilnică; apropo de «Artistul asociat», complimente, e o formă de a întâlni face to face artiștii; și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
dus cu toții în somptuosul apartament de pe avenue Victor Hugo: se adunase deja lumea bună, ea fusese soția unui mare om politic, Georges Mandel, dușman al naziștilor, executat în 1944. Am petrecut o noapte magnifică, am râs mult, avea un umor nebun. Împreună cu familia Ionesco ne-am simțit extraordinar de bine, primiți de această mare doamnă a teatrului francez care recunoștea importanța lui Ionesco ca autor și care venise pentru prima dată să vadă ce înseamnă o „cafeneateatru“. Era prin 1975. Marea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
prefăcându-se nebun. Un astfel de călugăr a existat într-adevăr. El este Sfântul Simeon cel Nebun pentru Hristos, care a viețuit în Siria secolului al VI-lea. Am încercat să văd lumea prin ochii acestui sfânt care se prefăcea nebun. Desigur, este o mare îndrăzneală, dar nu este singura pe care mi-am permis-o în această viață, deoarece consider că însăși viața are nevoie de îndrăzneală pentru a putea fi trăită. Nu vreau să vorbesc mai mult, pentru că romanele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fiecare început de vară răspundem la aceleași întrebări idioate, cu tentă jurnalistică, ce se învârt în jurul temei contrafăcute a turismului cultural, numită „lecturi de vacanță“. Ei bine, eu cred că tocmai în vacanță trebuie citite cele mai bune, obsedante, dificile, nebune cărți. Nu prea cred în „lecturi sifon“ de vară. Sifonul livresc poate fi lecturat oricând și mai degrabă după toropeala muncii decât la adierea brizei de dimineață. Eu asociez vacanța cu cele mai frumoase lecturi. Pot să-mi amintesc, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
iar eu îmi ziceam: „E minunat! Am dat 5.500 și va ploua în casă!“. Puneam ligheane pe podea, astupam găuri. Ce avea special cartierul acela? Nu știu exact. A însemnat cinci ani din viața mea. A avut mulți oameni nebuni, frustrați, mai ales pensionari frustrați că nu aveau cu ce trăi. A fost o perioadă foarte grea, care s-a întins din anii ’90 până acum, recent. De curând, am trecut prin sectorul trei și vizual e schimbat foarte tare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
de protecție, Petersburgul cedează ușor. Însă Gogol nu se mulțumește doar cu atât. Vrea totul. Începe ciclul de „povești petersburgheze“, așa-numitul „serial fantastic“. Prima este povestirea Nos (Nasulă - și imaginează-ți că această povestire fantastică, de un curaj grotesc nebun, cu un umor straniu, este total opusă „povestirilor provinciale“ ale lui Gogol și e scrisă în 1835. Odată cu acest ciclu, la care se adaugă și una dintre cele mai bune povestiri ale lui, Mantaua, Gogol ne arată că știe nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
toată viața Nu mai bate doamne lumea Cum bate vântul pădurea Pe pădure-o bate vântul Iar pe om îl bate gândul Cucul și privighetoarea Mi-au fost mie ursitoarea Ursitoarea mi-a fost bună Dar mintea mi-a fost nebună N-am ascultat de părinți Nici de oamenii cuminți Și-am făcut din capul meu Șiacum stau și plâng mereu...” Un alt cântec de dragoste amintește de dor și de pădure: „Și-am zis verde murele Ia-mă în brațe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
i-a spus unuia care-l necăjise de prea multe ori: - Nu mai pot să-ți aduc nimic - De ce, părinte? - Nu pot, din cauză că mi-a dat Ileana lui Macarie să-i aduc un sac de ciment. - Doamne părinte, câtă lume nebună mai ține Dumnezeu pe pământ, zise respectivul sătean neînțelegând că de fapt cel în cauză era chiar el. După plecarea preotului Cristian Gavril la Vatra-Dornei, la Vatra a venit preotul Perju de prin părțile Loznei, preot care avea un scris
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Încălzirea plasmei pentru reacția de fuziune folosind energia microundelor, iar valoarea sa era de un milion de lei. O valoare mare comparativ cu cea a altor contracte derulate în Facultate. La vederea acesteia, prof. Vasile Tutovan a exclamat: ”Sanduloviciu e nebun!”. Întâmplarea mi-a fost relatată de prof. Gh. Popa, pe atunci asistent, care i-a dus contractul pentru a fi semnat. Revenind la calitatea mea de doctorand, în cadrul stagiului de pregătire am avut de susținut două examene și două referate
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
cu intenția de a-si camufla planurile mârșave, guvernul titoist a încheiat cu România un tratat de prietenie și colaborare mutuala.” După adoptarea Rezoluției Biroului Informativ al Partidelor Comuniste și Muncitorești de la București, „titoiștii și-au intensificat cu o furie nebună ticăloasa lor activitate împotriva regimului comunist din România”. Printr-o complexă rețea de agenți și spioni, ambasada iugoslavă de la București difuza în mod clandestin broșuri și manifeste, în care „împroașcă cu noroi Uniunea Sovietică și țările de democrație populară”. O
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
deținuți să utilizeze exagerat dreptul petiționar, pînă cînd aceștia clachează, iar el apare ca salvator al situațiilor penibile. În cazul vizitatorilor străini, îi abate de la scopul lor, impunîndu-le un ritm încet, un traseu dinainte stabilit și contacte cu deținuți agasanți, nebuni sau exagerat de proști. Al treilea tip de angajat este "rafinatul", individ cu studii superioare și cu pretenții de om de știință. Este inteligent, dar pervers. Își alege deținuții cei mai educați, pe care vrea să-i supună, să le
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ieri. Hai. La ce oră? Bun. Gata. Îmi strâng jucăriile și mâine-dimineață mă prezint la ușa clinicii tale. Te-am pupat. Mm? Cum adică să nu mănânc nimic astă seară? Ai înnebunit? Hai, nu mai veni cu pretenții de om nebun, că te-njur de mamă. Te am pupat. Aud cum închide telefonul și nu știu ce să fac. Am rămas în picioare, în spatele ușii, rezemat de un pe rete. Secretara n-a apărut, probabil că o fi ieșit să fumeze un pachet
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
unui an întreg, urbea noastră își dormea somnul ei netulburat. Un somn gigantic. Cât vacarmul adus prin eter de muzica asurzitoare din bâlciul de ieri și de astăzi. Podul de piatră "De s-ar prăbuși în hăuri, apa ar suna nebună, tulburarea ei s-ar înălța până la nori" Într-o seară liniștită de vară, copil fiind, mă aflam pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsă și monotonă; priveam spre apus un cer învolburat și roșu. Tata pregătea căruța pentru întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
casa, dărâm tot! Gâfâind din răsputeri izbea mai tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa văzând cu ochii, eram înmărmurit. De unde avea atâta forță? Aș fi vrut să văd dulapul făcut țăndări, dar gândul ăsta nu mă liniștea, unchiul ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți pereții casei. Casa era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
bunicii se prăbușea sub ochii mei. Șezlongul se sfărmase, poate, și el sub dărâmături. Mă bucuram și mă întristam, totodată. Năuc încă, mă îndepărtam înfricoșat de casă. Când liniștea s-a așternut peste tot și pământul își încetase zbenguiala sa nebună, nori înalți de praf și fum se ridicau din toate părțile. Minute în șir am privit, uluit, casele dărâmate din jur. Casa bunicii se afla și ea la pământ un morman de cărămizi și moloz. Căutam parcă ceva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pentru o viață întreagă dedicată teatrului liric! — Ne-am îndepărtat de momentul întâlnirii cu Maestrul... — Era firesc să apară și el în toată pleiada frumoasă care venea la via lui ștefan Cortez... Urât, ce-i drept, dar cu un șarm nebun! Eu eram tânără și chipeșă, i-am căzut cu tronc; și el mie, recunosc. Povestea noastră, cât fir a avut, a fost superbă, până când a devenit imposibilă. I-am fost muză pentru toate lucrările din perioada aceea, model la propriu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
taică său. Maică-sa mă adora. O femeie mică, mică, mereu în doliu.... Năștea un copil, altul murea și tot așa. Parcă o văd și acum, cocoțată în vârful patului: "Marcel, să n-o superi pe Viorica!" știa ce fecior nebun avea și era fericită că era cu cine trebuia... Puțin a prins-o și Cătălina... — Viața în doi la București era grea? — Eu începusem deja să fac lucruri mari la Operă. El era un artist important, dar perioada lui de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la Ambasadă, apoi am luat-o pe Cătălina cu mine, la Paris. Am dat-o la școală acolo, dar nu... nu se simțea deloc bine. Eu eram cu cariera, hăr țuită din toate părțile, iar ei îi era un dor nebun de bunici, care îi fuseseră ca niște părinți. În primăvară mi-a spus că vrea să facă Paștele cu bunica și că vrea înapoi acasă. Eu i-am spus: "Fii atentă, cu Ceaușescu nu e de glumit! Dacă pleci acum
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la Verona sau la Met, eu, noaptea, mă tăvăleam pe podele de durere. Copilul meu era departe. Pentru toți, intervalul dintre 1970 și 1976 înseamnă confirmarea mea printre cei mai mari cântăreți ai momentului. Pentru mine, înseamnă amar și muncă nebună pentru a uita de el. O țară care îți taie cordonul ombilical a doua oară? Ce să merite din partea mea? Maurice Schumann ăpe atunci ministru de externe al Franței) și fiica sa, Christine, au făcut tot posibilul pentru ca mama și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
grămadă! Rămân interzisă, nu înțeleg și ies. După mine, Gwyneth: booooooo! Doamne, era frumoasă ca o statuie și cânta dumnezeiește! Iese și ea, vine la mine și mă întreabă: "Ce vor ăștia?" Aveam o prietenă pe vremea aceea, Eva Schubert, nebună după operă. La ieșirea din teatru ne așteptau, normal, pentru autografe. Zic "Eva, întreabă-i, te rog, de ce s-au manifestat așa?" Nu aveau nici un motiv. Pur și simplu, venise rândul nostru. În paralel cu spectacolele de Aida, tot noi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
înseamnă să vii cu nevasta la spectacol! Atât de tare m-a enervat, că îmi vine să o arunc la WC și să trag apa după ea!»" — și Franco Corelli se certa cu soția... — El mai puțin, ea era mai nebună, Loretta... Noi am cântat mult împreună. El era adorabil, frumos pe scenă, frumos în afara ei, dar foarte timid, foarte labil. Probabil că și jumătatea îl ajuta... Mereu se îmbrăca, se aranja și, cu o jumătate de oră înainte de spectacol, îi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
dar cea mai bună Maddalena rămâne Daniela Dessì. Cu Fabio Armiliato face un cuplu absolut splendid! — Enzo era Franco Bonisolli, Bruna Baglioni și Fiorenza Cossotto erau Laura... — Bonisolli a fost unul dintre cei mai mari tenori! Toată lumea zicea că e nebun, dar eu am lucrat foarte mult cu el și l-am cunoscut bine. Era foarte timid. Nimeni nu știa. Ca toți timizii, era agresiv. "Eu nu îi vorbesc de bine decât pe tenorii morți!" — Era și o apariție... Ce spui
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
perfectă între personaj și muzicalitate. În regia mea, prima scenă a actului polonez se întâmpla în gră dini ciudate, porți enorme și încăperi cu băi de vapori, în care evoluau femei goale. Toată acțiunea era transfor mată într-un ritual nebun între femei. Viorica Cortez avea și personalitatea, și feminitatea senzuală și dominatoare care sedu cea nu numai partenerii pe scenă, dar și spectatorii din sală. Perso najul participa la un ritualul suprarea list, în care se sa crificau tinerii pretendenți
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]