60,569 matches
-
spre interior, deveneau mai subțiri, dar în același timp mai clare. Culoarea lor era mai profundă, de la ocru la umbră arsă, iar cercurile din mijloc abia puteau fi distinse unul de altul. Punctul central era alcătuit dintr-o pupilă aproape neagră, care îmi susținea privirea în continuu și cu gravitate. Adesea m-am întrebat: A cui mână a desenat cercurile dintr-o scândură dată la rindea? Și a cui este privirea pe care o vezi acolo? Acest fel iscoditor și intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
înșirate de-a lungul drumului numit Svångremmen sau Svältbältet, Lyckan și Hugnaden și Nåden și toate celelalte. Și crestele, unde noul inginer silvic a desenat zonele de despădurire cu rigla, mlaștinile prelungi, verzui, iazurile care de aici, de sus, sunt negre ziua și se albesc spre seară. Și satele cu fiecare gospodărie, pe care eu nu le pot vedea, dar știu că se află acolo, ghemuite în pădurea de conifere sau în văgăunile stâncilor: Inreliden, Lillåberg, Avabäck, Arnberg, Morken, Kullmyrliden. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
școala pustie și goală, învățătoarea și cu mine, unul lângă altul. Adesea plângeam amândoi. Am încercat să-i explic ce vedeam - sau mai exact spus, ce nu vedeam -, dar în mod evident ei toate astea îi rămâneau invizibile: cum semnele negre fâlfâiau în aer în jurul nostru și cum uneori păreau să stea în loc, dar atunci se roteau așa de iute în jurul propriei lor axe, că deveneau aproape invizibile și eram obligat să le dau la o parte cu mâna din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fost un moment de melancolie solemnă. Micii mei camarazi au cântat pentru mine. Profesorul a ținut un discurs. Parohul a vorbit și el și mi-a înmânat darul comunei: gravurile lui Albrecht Dürer la povestirile din Biblie, legate în pânză neagră. Ca să-mi stăpânesc emoția, am spus și eu câteva cuvinte. Mi se tăia glasul la fiecare propoziție, dar asta din cauză că de mai multă vreme eram în schimbare de voce. Voi simți lipsa voastră, am spus eu. Școala a dat formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Dürer. Prin mama am aflat ce hotărâre luase tata asupra viitorului meu. Stăteam pe verandă. Alungam muștele cu crenguțe de mesteacăn, pe care tocmai le rupsesem de jos, de pe mal. Ea își legase părul cu șalul în dungi albe și negre, pe care îl purta doar la biserică. în cazurile obișnuite, când cânta sau râdea sau plângea - cum făcea destul de des -, părul ei se umfla, galben ca grozama și ciudat de vioi, ca să nu spun ușuratic. Pe masă, între noi, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cea mai scurtă formă. Casa pentru needucabili se afla pe o pantă, deasupra râului. Tata m-a dus acolo în Mercedesul lui. Valizele mi le făcuse mama. Ne-a primit directoarea. Avea un halat alb, de doctor, și peste părul negru purta o bonetă cu colțuri. Ochii îi erau un pic injectați și pe obrazul stâng avea un furuncul gata să plesnească. în timp ce vorbea, mișca din cap și își scotea în afară așa de tare buza de jos, că aproape îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în rama lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea, lângă căminul marca Ankarsrum. Fusese ușor scorojit de căldură. Și această valiză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în ceea ce privește veșnicia și învierea morților, cred că aceia care o doresc n-au decât să învie, dar ceilalți pot fi scutiți de asta?! Preotul l-a mutat pe Iisus Hristos ca să facă loc pe masă pentru geanta lui mică și neagră. în vreme ce scotea potirul și patena cu hostia sfântă, punând totul în ordine, a spus: O credință atât de sinceră și nestrămutată cum este a ta e destul de rară. Chiar și în ținuturile noastre. Aș vrea să-ți urez noroc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rotunjite decât automobilele pe care mi le aminteam din copilărie. E o mașină frumoasă, am spus. Te simți aproape fericit privindu-i culoarea. în contrast cu zăpada, e un pic cerească. Magazinul de automobile al lui Fjällström din Skellefteå nu mai avea negre, a zis tata. Și eu l-am întrebat dacă acum, că mă întorceam la Bostället, trebuia să-mi împachetez lucrurile. Nu, nu era cazul. Era vorba doar de o vizită ocazională. Ca să spună așa, o vizită de curtoazie. Eu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
zile mai târziu, zile în care, în mod cu totul extraordinar, tata mi-a citit două capitole din Frații Karamazov și mi s-au cântat o seamă de rapsodii și sonate de Brahms. Apoi mama a scos din garderobă costumul negru, cu vestă, al bunicului. Mi se potrivea perfect, da, îndrăznesc să spun că-mi venea foarte bine. Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
despre lemn a spus: E mahon. Pe drum ne-am oprit în Norsjö. Acolo l-am întâlnit pe bancherul care urma să administreze mica mea avere. Este o mare binecuvântare, a spus el, să ai existența asigurată. Avea un costum negru de piele, părul îi era lucios, pieptănat peste cap, și când m-a salutat, m-a prins de amândouă mâinile. Pe biroul lui se afla o begonie artificială, pe care o sculptase și o vopsise unul din lucrătorii în lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
puternici, încovoiați, le atârna câte un rucsac. Când pășeau, mâinile greoaie li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în frunte a venit la mine și s-a prezentat. Se numea Elis. Aveau o misiune. în vreme ce scruta cu ochi mici, negri, chipul meu jalnic, m-a lămurit că el și ceilalți umblau pe-acolo pentru a descoperi relicve. Constituiau o așa-zisă asociație de familie pornită într-o călătorie de cercetare, iar drumul lor ar fi putut fi asemănat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
purta în spinare și era gata să facă prima linie a palmierilor din fundal când cineva a bătut la ușă. Era funcționarul de la banca de acasă, bancherul meu, cel care mult mai târziu avea să orbească. Costumul lui de piele neagră strălucea de la picăturile de ploaie. Ai nevoie de iscălitura mea? l-am întrebat. Nu, avea nevoie de prezența mea. Trebuia să facem împreună o călătorie cu mașina. Era ceva ce trebuia să-mi arate, ceva ce nu se putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ca niște litere. Totul era înspăimântător. Deși de fapt eu n-ar fi trebuit să fiu consternat sau disperat. în fond, ceva asemănător se întâmplă cu toate casele copilăriei. N-am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat un obiect mare, negru și pătrat, care zăcea la marginea craterului. Ce ar putea fi? a întrebat el. Este rama de metal a pianului mamei, i-am zis. începuse deja să ruginească. O ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
înmormântarea Sarei - Avram avea o sută șaizeci și cinci de ani și ar fi dorit să fie îngropat sub aceeași piatră cu Sara. Când tufele de răchițică dădeau în floare pe panta sudică a muntelui Ava, mai aveam de făcut doar cerul negru de peste ciuma din Egipt. Uneori luam autobuzul până la Norsjö. Coboram la șosea și mă așezam pe o piatră. Și de cele mai multe ori venea până la urmă și autobuzul. Rucsacul pe care-l cumpărasem la Steinwalls cuprindea mâncare pentru vreo două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ca să respectăm adevărul, cum ar spune Manfred Marklund. Când termina cu obligațiile de parlamentar și de membru supleant în comisia pentru cultură, ea îmi citea. Ei, nu chiar neîntrerupt, dar în fiecare seară liberă. Eu ședeam cufundat într-un fotoliu negru, care arăta ca un liliac uriaș, iar ea era așezată pe pat, cu cartea sprijinită pe piept. Vocea îi era un pic monotonă. La început am ales cărți pe care bunicul le neglijase în prelegerile lui. Apoi am mers mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și un umorist, iar eu iubesc capacitatea lui de fabulație și laconismele lui paternale. în tinerețe a fost brutar și cărțile lui sunt ca pâinea de casă. Niciodată nu voi uita fragmentul acesta: Dulgherul Felke și ceilalți bărbați în paltoane negre prind în cuie sicriul. Tata mă ține de mână. Mâna lui e netedă și caldă. Văd pentru ultima oară mâinile bunicului. Odinioară erau boante și brune ca niște rădăcini cioturoase. Acum sunt palide și cenușii ca oasele. Niciodată nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu știu ce să fac cu el... Ce era mai greu și mai greu se pare că trecuse. Mezina mult iubită a familiei se înzdrăvenea văzând cu ochii, spre nesfârșita ușurare a lui Arm, care își făcuse atâtea griji și atâtea gânduri negre în orele, și zilele, și săptămânile acelea lungi și apăsătoare în care Mădălina ei se zbătuse ca o frunză în bătaia puternică a vântului, iar viața părea să-i atârne de un fir de păr. Soarta se arăta binevoitoare, era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu multe buzunare, de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm. Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse ea râzând. Amândouă brațele fetei aveau brățări din piele neagră, încărcate cu ținte de metal. Din urechi îi atârnau niște cercei de plastic, foarte mari. Părul tuns scurt, negru cu șuvițe roșii, era dat din abundență cu gel, ca să stea arici. Bart privi poza amuzat, apoi o privi întrebător pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse ea râzând. Amândouă brațele fetei aveau brățări din piele neagră, încărcate cu ținte de metal. Din urechi îi atârnau niște cercei de plastic, foarte mari. Părul tuns scurt, negru cu șuvițe roșii, era dat din abundență cu gel, ca să stea arici. Bart privi poza amuzat, apoi o privi întrebător pe Arm. Cum lasă un artist plastic o fată să umble așa ?! E în perioada negru cu șuvițe roșii, dacă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mari. Părul tuns scurt, negru cu șuvițe roșii, era dat din abundență cu gel, ca să stea arici. Bart privi poza amuzat, apoi o privi întrebător pe Arm. Cum lasă un artist plastic o fată să umble așa ?! E în perioada negru cu șuvițe roșii, dacă te referi la păr, dar am avut și alte perioade, negru cu șuvițe verzi și chiar albastre... Vezi tu Bart, un copil adoptat nu cred că va scăpa vreodată în subconștientul lui de teama de a
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
copiate parcă de prin cine știe ce film unde văzuse vreun portar îmbrăcat în haine de general, cu epoleți aurii, păreau caraghioase. Arm sări dezinvolt din mașină, deschise portbagajul și scoase căruciorul lui Bart. Ploaia o udase rău. Părul ei lung și negru părea ireal. Fusta lungă, vișinie, i se lipise de picioarele care păreau și mai lungi. Bluza, de culoare maro amestecat cu negru, i se lipise și ea de bust... Bărbatul privea hipnotizat la formele care se întrezăreau prin hainele ude
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în biserici, pe la nunți sau botezuri, dar sincer, de fiecare dată am ieșit fără să înțeleg ceva din alcătuirea ei. Arm îi zâmbi. Bart o privi și mai surprins. Flăcările jucau lumini și umbre pe pielea ei care părea foarte neagră. Nu se sătura să o tot privească. Știi, Arm, întâlnirea cu tine a fost cel mai important lucru din viața mea. Sunt sigur de asta. Nu mi-aș fi pus niciodată întrebări legate de destin, de Dumnezeu, de îmbunătățirea sorții
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tot cu déjà vu, dar nu am spus nimic. Acolo sus pășeam și parcă am intrat deodată în alt timp, în altă dimensiune. Mă vedeam femeie matură, îmbrăcată într-o rochie albă, de stofă groasă, lungă, cu părul lung și negru, abanos, și la o gleznă cu brățară. Căram ceva, o greutate pe cap, și în jurul meu zburdau mulți copii, toți cu hăinuțe de stofă albă, tunși foarte caraghios, cu breton, toți foarte veseli și vorbăreți. Am văzut totul foarte clar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
gust pe care o construise Liviu pentru familie. Întrebări peste întrebări o asaltau, acum, ca în fiecare zi, ca în aproape fiecare ceas de când aflase că în viața lui Liviu exista o altă femeie. Își aduse aminte de dimineața aceea neagră, cea mai neagră din viața ei. O prietenă o sunase, rugând-o să treacă pe la ea pe la spital și să-i facă în drum niște cumpărături. Arm lăsase în grija femeii care o ajuta la gospodărie fetele și urcase grăbită
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]