6,948 matches
-
injecție să-l mai calmeze, dar el, al dracu, nu să potolea deloc și nici ăștia nu mai aveau din seru’ ăla care-i trebuia lui. Hai, să-l duc! Îl luăm noi, câțiva bărbați, cu portaru de la dispensar, cu nea Mitu, ăsta de la industria locală, cu Încă vreo doi, nu știu cine mai era, și-l urcăm pe ușa din spate În Salvare. Încui io ușa, că avea lacăt pe dinafară, și-l las acolo, n-avea ce să rupă, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poate să-i fi scăpat. E mai greu de crezut că Grițoiu este cel care tocmai a terminat ultimul cazan din cele cinci câte spune că a fiert de azi-dimineață până acum. E mai degrabă posibil să fie tocmai acest „nea Anton“ pe care Popescu se decide brusc să-l ajute să descarce vița uscată de vie pe care a adus-o pentru foc. În felul acesta va părea mai puțin suspect celor din jur, va putea rămâne pe lângă ei toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
riscă o amendă. Îl ajută, desigur. Apoi stă alături de omul care spune că se numește Vlad și că, paznic de noapte la o uzină de mase plastice. — Și ce faci, bre, cu capra, - Întrebă Zare - o paști În curtea uzinei? Nea Vlad Începe o poveste complicată cu directorul uzinei care și-a luat o nevastă mult mai tânără decât el, una care lucrează la televiziune, „poate ați văzut-o, e una așa, cu ochelari și cu părul negru, face anchete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fereastră îi spune cu satisfacție vădită, - Laur hai la ședință! El nu aflase dimineață de întrunire... că nu l-ar fi prins nici cu arcanul și cum nu putea să refuze asemenea onoare a trebuit să intre. Când îl vede nea Ilie îl cheamă în față și iată că din marele absent motivat, cocoloșit de toți a ajuns la masa prezidiului. Ședința este bine organizată, toate au decurs fără probleme și astfel ajung la ultimul punct din ordinea de zi: primirea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bețivi. De acolo a trecut mai departe spre Ziduri Moși unde a cinstit încă una mică și încă una la colțul cu Doamna Ghica. Și apoi încă una lângă sifonărie, în ultima cârciumă, la marginea orașului. Du-l tu acasă nene, zisese cineva. Dar n-a vrut să-l lase. Ridicase chiar glasul că să-l lase naibii în pace de boșorog cretin. Și-o apucase singur către casă. Boșorogul, după el. ─ Stai mă omule, stai oleacă! Ce să stau? Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o să cazi! Nu caz dom’le! Ia pleacă d-aici! ─ Auleo, stai binișor. Ia, sprijină pomu’ ăsta. ─ Mata știi care-i lucrul ăl mai mare pă lumea asta? Știi matale? Hai, așa, zi, care-i? Costache Popa oftase ușurat. ─ Iubirea, nene! Iu-bi-rea! I-auzi! Cum de nu-mi dădusem io seama... Hai, țin’-te de mine, să te duc acasă. Fugi d-acilea! Mă duc singur! Iu-bi-rea! Dar când s-a întors pe călcâie, centrul de greutate i-a alunecat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Sunt oameni de treabă, îi cunosc de doisprezece ani de zile, mă înțelegeți? Eu sunt tâmplar de meserie, eu cunosc omul cum cunosc lemnul, după cum șade și tace. Și rar mai dă Dumnezeu, vă spun eu, om așa bun ca nea Mihăiță, să știți! Dacă v-am spus-o eu asta, musai așa e! Vedeți și dumneavoastră, domnule Cric. Vedeți ce oameni locuiesc în blocul acesta, vedeți cu ce oameni încercăm noi să ne integrăm în structurile euro-atlantice! Unul cunoaște omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întrecându-se cu mută îndârjire. One lap, two laps, three laps, four. I trust we're in the right country anyway. One, two, three, four. One, two, buckle my shoe. Three, four, shut the door. Și în capul șoferului oficial, nea Gică, se înfiripă un gând ce plutește la fața iazului din inima lui ca o lișiță întârziată pe baltă după Sfinții Arhangheli. Lui nea Gică, mare pescar pe apele din Câmpia Română și membru AGVPS, toate ideile îi vin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cinci, care o și alăptează. Le deschide Iulia Barbu și după ce duduile în scurte de piele se legitimează, le lasă să intre. ─ Vai, nu se poate așa ceva! țipă cea mai blondă dintre ele, dând cu ochii de copaia scobită de nea Mihai. Aici doarme copilul?! Dar ce, suntem în evul mediu? ─ Cum să fim în evul mediu, don’șoară dragă, îi răspunde cu duhul blândeții nea Mihai, se poate? Atunci mata nici n-ai veni pe la noi... Și copilul unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-ta, auzi? ─ ... Da’ cheamă-ți și tu cățelul ăsta că mă asurzește. ─ ... Va să zică nu-i acasă nimeni din ăi mari? ─ ... Măi copile, ție cum îți zice? ─ ... Ți-a mâncat mâța limba? ─ ... ─ Să-i spui mă-tii că am căutat-o. Nea Costache. Să-i spui, auzi? ─ ... Să bat eu drumul degeaba pân-aici pe vremea asta. ─ ... Fi-ți-ar al dracului de câine să-ți fie! ─ ... Nea Costache Popa, auzi? Am ceva să-i spui. Adică să-i dau, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ți-a mâncat mâța limba? ─ ... ─ Să-i spui mă-tii că am căutat-o. Nea Costache. Să-i spui, auzi? ─ ... Să bat eu drumul degeaba pân-aici pe vremea asta. ─ ... Fi-ți-ar al dracului de câine să-ți fie! ─ ... Nea Costache Popa, auzi? Am ceva să-i spui. Adică să-i dau, de fapt. Din partea lu’ bărba-su. Adică a lu’ tac-tu, mă! ─ ... Ți-ar javra a dracului! Na, ia naibii pachetu’ ăsta și fugi cu el în casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apoi la înjurături sadea. La biserică, majoritatea oamenilor coboară și chiar după ce au coborât, Despina îi mai poate auzi pe doi dintre ei comentând: ─ Auzi, mă, cică s-o recolteze! Și dau din cap, ca și cum ar vrea să spună, uite nene unde-am ajuns. Recoltată ca o căpșună? se gândește Despina. Oare chiar îmi doresc asta? Poate că mi-am dat cu prea mult ruj. Și pe furiș scoate din poșetă o batistuță de hârtie pe care o lipește de buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
adevăratelea când amărâtul ista de Trestie a strigat ca la nuntă: <mâinile sus!Ă Să știi, domn’ sărjănt că mi-o plăcut cum o strigat. Și ca nu cumva - profitând de întuneric - s-o iei la sănătoasa, dă mâinile la nenea Toaibă, să le lege frumușel, așa cum a învățat printre târâșuri chiar de la dumneavoastră. Probabil că <iubindu-lă prea mult pe sergent, Toaibă i-a cam sucit mâinile la spate cu toată puterea lui, încât acesta a icnit ca înjunghiat. Dar, în afară de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Tăcerea iernii Cristina Oprea pământul arat - așteptând mângâierea fulgilor de nea nici-un bâzâit în jurul felinarului - doar fulgi în zbor prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
otita. Fiind curent de natură internațională a plătit în dolari. Aha. Dumneata în ce chestie te-ai deranjat la ora asta de dupăamiază întunecată? Posibil să fie și eclipsă. Păi...mă trimise ăl de Jos. Portaru? Mai de Jos. Mda, nea Gică de la Termoficare. Și spuneați c-ați venit... Pentru taxa pe-ntuneric. Taxa pe ce nu se vede? Exact. Domnule, dumneata să-i spui asta lu` Mutu de la parter că l-ai fi crezând tâmpit dar io-s mai ceva
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
posturi create în primul rând pensionarii, mari consumatori de buget, eliberând astfel importante resurse financiare atât de necesare susținerii mersului ecologic pe jos, surfingul și liftingul. Liftingul? Da. Vom lifta cele mai importante vârfulețe naționale începând cu Caraimanul, Retezatul și Nea Goe, astfel încât escaladarea acestora, ca și cea a nivelului nostru de trai să fie silențioasă, confortabilă și bine condusă de specialiștii noștri și chiar de că-tre guvern. Dar ce legătură are guvernul? Păi, stimate domn, votând oamenii noștri, profesioniștii asigurărilor
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
iluminați, am deschis ușa imediat ce presupusul vecin a răspuns la cele 647 de întrebări de rcunoaștere. Vecinul nu dorea decât o amărâtă bancnotă de 50.000 pe care fiică-sa urma să o dea antrenorului de tain-box de la Clubul “La nea FaneDuru”, unul dintre cele 140 de cluburi de arte marțiale nou apărute în micuțul nostru târg în ultimele două zile. Păi bine,vecine - i-am zis - ce nevoie are fetița dumitale de așa ceva? La noi lumea e pașnică. Aiurea, ripostă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
x, lg (1,0r) = 0. Rezultă „x-ul cumplit care dezvăluie mizeria noastră viitoare”, declară un ziarist după cum se vede excepțional de dotat cultural. Iar comitetul de reorganizare a PCR cîntă-n cor: „Noi reprezentăm interesele celor mulți”. CÎnd o logaritma nea Bărăgan, o să-i iasă-un x enorm. Nici n-o să știe unde să-l pună. Poate chiar pe comitetul de reorganizare. Deoarece ultima oară cînd a rezolvat o ecuație exponențială, a căzut privata peste el. Din Europa nu mai remarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face o recenzie la filmul Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii. Ciudat, nu i-a plăcut. Zic ciudat, pentru că nici mie nu mi-a plăcut. Și nu sînt nimfomană. Pe cînd ea e o mare pupăcioasă, i-a pupat pe nea Vasile, pe directorul școlii, pe administratorul blocului. Pe urmă, așa pupăcioasă, scrie un capitol numit Minima oralia. Mă simt obligat să-i atrag atenția domnului Pleșu să-și ia măsuri de precauție, fiindcă există aici o chemare erotică irepresibilă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de țigară ori murea calul. Ei, și nenea Jănel, cum îi spuneam noi, copchiii, o plecat ca tot flăcăul la oaste. Toate fetele din sat l-au petrecut plângând până la regimentul din târg. Si noi, copchiii, am mers până la marginea satului. Intr-o zi, o ajuns zvonul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spuneam noi, copchiii, o plecat ca tot flăcăul la oaste. Toate fetele din sat l-au petrecut plângând până la regimentul din târg. Si noi, copchiii, am mers până la marginea satului. Intr-o zi, o ajuns zvonul în sat că pe nenea Jănel l-o luat în garda reginei. Auziți voi! In garda reginei! Mai târziu o trimis acasă și o poză. Am văzut-o și eu. Cu sabia în mână, nenea Jănel prezenta onorul...Parcă era un arhanghel... Da’ cum ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Intr-o zi, o ajuns zvonul în sat că pe nenea Jănel l-o luat în garda reginei. Auziți voi! In garda reginei! Mai târziu o trimis acasă și o poză. Am văzut-o și eu. Cu sabia în mână, nenea Jănel prezenta onorul...Parcă era un arhanghel... Da’ cum ai ajuns tu să vezi poza lui Jănel, că erai doar un copchil? l-a întrebat moș Dumitru. Cei din jur erau prinși cu totul de povestea lui moș Pâcu, încât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lui moș Pâcu, încât au tresărit când au auzit întrebarea lui moș Dumitru...Chiar și cei câțiva gospodari aflați pe la mesele din jur ascultau povestea cu sufletul la gură... Cum adică? Dacă eram copchil, nu puteam să văd poza lui nenea Jănel? Iaca am văzut-o, așa cum vă văd pe voi... Uite că nu te cred, Pâcule. Mă tem că te cam lauzi - l-a provocat moș Dumitru. Ba să mă crezi, Dumitre! Află tu că părinții lui nenea Jănel erau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poza lui nenea Jănel? Iaca am văzut-o, așa cum vă văd pe voi... Uite că nu te cred, Pâcule. Mă tem că te cam lauzi - l-a provocat moș Dumitru. Ba să mă crezi, Dumitre! Află tu că părinții lui nenea Jănel erau oameni înstăriți și aveau o mulțime de oi pe care le pășteam eu. Amu îi limpede cum am ajuns să văd eu poza? Ii limpede și nu prea - a intervenit un gospodar de la cea mai apropiată masă. Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și a trage un fum din lulea și a grăit apoi către străin: Așa spune, omule, și nu mă fierbe în zeama mea. Incă o dată iertare, gospodarule! Prin urmare, eu păzeam oile părinților flăcăului. Intr-o dimineață, pe când sora lui nenea Jănel îmi punea de mâncare în trăistuță, am îndrăznit s-o întreb ce mai face nenea. Ea - poate pentru a se lăuda - a adus fuga poza, mi-a arătat-o și m-a întrebat: „Ei, ce zici? Iți place? Stă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]