9,277 matches
-
hrănim, să le adăpăm, să le facem curat, să le înlocuim culcușul de paie, să le mulgem, să le ducem vițeii sau iezii la supt. Vara, la prima și la a doua coasă, sub un soare arzător, toată această trudă nesfârșită era pentru ele. Tot pentru ele, semănam sfeclă în septembrie, pe care o culegeam în primele dimineți cu brumă (când era ger, făceam degerături la degete), ca să nu ducă lipsă nici iarna de furaj proaspăt. Iar din aprilie până în noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de la fermă. La doisprezece ani, în cămin fiind, am căzut victimă unei catastrofe existențiale, lovit cu asprimea și violența fulgerului de "conștiința de a exista", terorizat de perspectiva unor noi crize, și am fost trimis două luni acasă. Două luni nesfârșite, petrecute la ferma familiei, temându-mă, înfruntând sistematic (și singur, chiar singur pe lume) atacuri groaznice de panică, fiindu-mi frică de nebunie sau de moarte. De ce exist? De ce și prin ce teribil accident am fost închis în acest corp
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
îndepărtate... Ceva dulce, secret și dureros prelungește în tenebrele animalicului intimitatea scânteii care veghează în noi." Georges Bataille, Teoria religiei Este surprinzător că alți filosofi nu s-au gândit la asta mai devreme. În loc să tot macine și să comenteze la nesfârșit aceleași vechi sisteme filosofice, în loc să se închidă în istoria filosofiei, mai bine ar fi luat taurul de coarne. Mai bine și-ar fi pus întrebări asupra originii noastre, mai bine ar fi început să mediteze prin prisma acestei "vieți animale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
faptul că resursele medicale sunt și vor fi întotdeauna insuficiente. Aceasta deoarece, așa cum a observat într-un celebru argument Kenneth Arrow, resursele disponibile nu vor fi niciodată suficiente pentru a satisface toate cererile de servicii medicale, pentru că aceste cereri sunt nesfârșite și satisfacerea lor ar cere existența unui "sac fără fund" pentru sănătate. Aceasta cu atât mai mult cu cât medicina pare să posede o capacitate infinită de a face lucruri din ce în ce mai scumpe pentru pacienți 15. În plus, oferta de servicii
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
graiul înflorit al mamei, poezia de expresii a Moldovei; mă simțeam cu el atât de bine, ca și cu unul din vechii povestitori care mi-au încântat copilăria în seri de iarnă la vatra cu jar; simțeam pătrunzându-mă blândețea nesfârșită a peisajului moldovenesc, glasul patriei întregi vibra în opera lui și mă fermeca, așa cum nu m-a mai fermecat niciun alt scriitor vredată. La rândul lui, Ion Creangă trebuie să fi ascultat primele povești tot la gura sobei, în Humulești
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Somalia. După 1975, s-au înregistrat alte două maxime regionale de manifestare a fenomenului conflictual intrastatal. Astfel, între 1985 - 1990 (suprapusă peste perioada finală a războiului rece)s-au cronicizatși intensificat conflictele interne din Liban, Sudan și Ciad, precum și lanțul nesfârșitelor lovituri de stat din Insulele Comore. Al doilea maxim dintre 1997 - 2000 a fost unul exclusiv african, cu manifestări interne mai virulente în arealul Sudan - Ciad - Somalia - Djibouti și în Algeria. Cauzele multor conflicte interne din spațiul arab au o
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
încearcă să deschidă partidul și să-l integreze în noile mișcări sociale. Carrilliștii propun dialogul cu pro-sovieticii lui Gallego și refuză orice dispersare a partidului într-un conglomerat care l-ar duce la pierderea identității sale. Hotărînd să termine cu nesfîrșitele discuții PCE îi exclude din comitetul central pe apropiații lui Carrillo în aprilie 1985. Carrillo părăsește atunci partidul, pe care l-a condus cu o mînă de fier timp de 22 de ani și creează în octombrie 1985, Mesa para
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a unor discursuri literare, pentru înțelegerea textului lui Blecher, permite, mai departe, abordarea acestuia prin relaționarea cu alte tipuri de limbaje, în afara celui literar-filosofic și respectiv grafic. Discursurile personajelor lui Max Blecher, în fapt ale aceleași măști auctoriale demultiplicate la nesfârșit, trimit la filosofia lui Heidegger, dar și la cea a lui Kierkegaard, Jaspers și Husserl. Pentru a înțelege pesonajul lui Blecher trebuie să pornim asemenea lui Heidegger în Ființă și timp de la înțelgerea timpului în care acesta se situează. Or
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
multe dintre declarațiile autorului, declarații referitoare la proza sa, merg în acest sens. Holban are convingerea că prin textele sale nu ,,face decât să ,,transcrie" un anume material, ,,o aventură" existențială"116. Obsesia scriitorului pare aceea de a încerca, la nesfârșit, să-și convingă lectorii că nu ,,inventează nimic". Proza lui Holban stă sub semnul autobiograficului, așa cum constata și Eugen Lovinescu în Istoria literaturii române contemporane 117, unde îl încadra pe prozator la capitolul Epica autobiografică. Ca și Eliade, Holban va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
un loc întunecos, grota... este luminată din interior, așa încât, dimpotrivă, în afara ei domnește întunericul...149. În mod evident, în cazul personajului blecherian avem acest raport inversat: interior lumină vs. exterior întuneric. Spațiul confortabil în care eul narator poate proiecta la nesfârșit lumi este cel interior, fie că acest spațiu este o grotă, sau propriul trup, ca în Vizuina luminată. Grota este pentru personajul Întâmplărilor în irealitatea imediată locul unde se realizează ,,comunicarea cu toate stările superioare și inferioare... imaginea completă a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acces pentru a merge dincolo. Interiorul este luminat pentru că el reprezintă o lume de sine stătătoare pe care eul o va explora pentru a putea merge în alte lumi. Singura soluție pentru a scăpa de ,,întunericul exterior" este explorarea la nesfârșit a propriului său interior. Personajul blecherian experimentează ,,ieșirea din grotă" de care vorbea Guénon, în sensul în care odată cu această ieșire pătrunde într-un univers paralel, halucinant și vizionar care funcționează după o logică proprie. Despre ,,o logică a ilogicului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mod ostentativ, făcând parte din imobilitatea lor stranie și artificială, din aerul adevărat al lumii"157. Autenticitatea textului blecherian transpare din ,,falsificarea" vieții. Literatura, scrisul nu fac decât să-i confere lui Blecher posibilitatea de a construi și reconstrui la nesfârșit viața. CAPITOLUL III PARATOPIE ÎN TEXTELE NARATIVE ALE LUI MAX BLECHER 3.1. Discursul narativ blecherian În cartea sa, Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare, Dominique Maingueneau afirma că o ,,analiză temeinică a discursului literar nu trebuie să mențină
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dacă această pornire ar trebui să fie legată de ceva ce într-adevăr este profund, esențial și iremediabil în mine, atunci corpul meu ar trebui să devină o stautie de ceară într-un panopticum și viața mea o simplă și nesfârșită contemplație a vitrinelor din panoram 193. De altfel, tot în acest text, naratorul-personaj recunoaște ușurința cu care poate deveni altcineva: Inversarea aceasta de poziții mintale mi se întâmpla adesea în cele mai diferite împrejurări. Ea îmi venea pe furiș și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a el-ului nomad este de a crea ,,paratopii spațiale" chiar în lumea în care i-a fost dat să trăiască. Astfel, senzația și convingera pe care o are naratorul-personaj este aceea că nimic în lume nu poate merge la nesfârșit, într-un final chiar ferocitatea lucrurilor se epuizează, ,,locurile rele" devin ,,locuri bune". Odaia ,,spațiul paratopic bivalent", deoarece aici crizele se produc ,,mai ușor și mai des,"203 devine în Vizuina luminată ,,o insula proprie și secretă, un oraș al
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pentru mine, să găsesc ideea pentru care să pot trăi și să pot muri221. Plecând de la acest considerent, putem afirma că atât personajul blecherian, cât și cel kafkian se află în permanență în căutarea adevărului pe care-l proiectează la nesfârșit în imaginar, toate aceste proiecții nefiind decât rezultatul unui refuz constant de a găsi ,,adevărul" în realitatea dată. Personajul Întâmplărilor... se simte închis în real ca într-un prizonierat care nu face decât să perpetueze ,,bizara aventură de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
alt decor"225. De altfel, nu de puține ori, naratorul-personaj declară că îl ,,impresionează tot ce este imitat. Florile artificiale, de pildă, și coroanele mortuare, mai ales coroanele mortuare"226. Concluzia la care ajunge personajul blecherian, epuizat de proiectarea la nesfârșit a unor identități dezirabile care să se substituie ipostazei actuale este că ,,nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală și diferitele noastre personagii interioare imaginare"227. Sub tirania obiectelor din realitatea în care este obligat să trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
substituie ipostazei actuale este că ,,nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală și diferitele noastre personagii interioare imaginare"227. Sub tirania obiectelor din realitatea în care este obligat să trăiască, personajul începe aventura sa existențială, proiectând la nesfârșit variante de IPSE, în speranța că va rămâne fixat în una dintre aceste ipostaze. Astfel, conform teorie lui Mauron, prin suprapunerea textelor blecheriene, se pot decela acele imagini ,,obsedante", involuntare, care pot reliefa mitul personal al autorului. Care este rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
IPSE, în speranța că va rămâne fixat în una dintre aceste ipostaze. Astfel, conform teorie lui Mauron, prin suprapunerea textelor blecheriene, se pot decela acele imagini ,,obsedante", involuntare, care pot reliefa mitul personal al autorului. Care este rolul acestor proiecții nesfârșite în irealitatea imediată ? Majoritatea criticilor care au analizat textele blecheriene au oferit un răspuns constrâns de statut invariabil al personajului blecherian, acela de bolnav iremediabil, captiv într-un trup indezirabil, obsedat în permanență de dorința kierkegaardiană a eului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
agită, se zbate și se revoltă mai puternic și mai elementar decât în viața cotidiană. Totul imploră o soluție 232. Soluția pe care o găsește Blecher, prizonier al unui trup nedorit, este aceea de a seduce prin scris, recreând la nesfârșit realitatea, ipostaziindu-se în personaje a căror formă, tot împrumutând-o, speră să o suprapună la un moment dat realității. Crizele personajului anticipează boala severă din celelalte două romane, pe de o parte, iar pe de altă parte soluțiile prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Personajele lui Blecher încearcă heideggerian să afle care este rezerva lor de ființă. În cea de a doua etapă, de proiect, acestea vor să descopere ceea ce nu sunt încă. Imaginația este cea care le dă posibilitatea să-și proiecteze la nesfârșit ipostaze dezirabile. Astfel, Emanuel era mai ales paralizat de imaginația lui precisă: vedea în gând idila lor de mult consumată, urmărea atitudini exacte de dragoste între ei, ce nu existaseră încă niciodată, avea brusc vechi amintiri de lucruri ce încă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
irealitatea imediată, în povestea pe care o trăiește cu Clara: ,,... fără început aventura noastră nu putea avea loc" 294. Observăm astfel că, poveștile de iubire pe care le trăiesc personajele lui Blecher urmează un ritual precis care presupune reluarea la nesfârșit, până la crearea unor deprinderi automatizate, a unor gesturi care circumscriu experiențele trăite. Involuntar, repetițiile acestea trimit la ritualul din mistica erotică indiană maithuna. În India, observa Mircea Eliade în cartea sa, Arta de a muri, toate riturile erotice au un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
prejudecata de a gândi lumea în anumite tipare fixe. Percepția noastră asupra lumii trebuie ghidată de propriul nostru eu interior. Limitările, barierele, restricționările impuse de anumite șabloane nu fac decât să îngrădească imaginația, să o constrângă în a gândi la nesfârșit universul așa cum este dat și nu cum ne place să fie. Dali, poate mai mult decât orice alt exponent al curentului pe care-l reprezintă, reușește să creeze propriul univers, ghidat de o percepție subiectivă asupra lumii, care diferă în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Textul literar funcționează după același mecanism pe care Blecher îl folosește pentru a-și explica propria durere. Pentru a-i înțelege adevăratele semnificații trebuie să trecem dincolo de limita îngustă a ceea ce suntem obișniți să considerăm literatură. Nu putem interpreta la nesfârșit literatura prin literatură. Considerațiile filosofice și reprezentările grafice pot deveni instrumente prin care putem decoda mesajul real al textului literar. Romanul se încheie circular, cum a început, cu incertitudinea naratorului-personaj, care nu poate distinge între vis și realitate. Sfârșitul este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
luciditatea lui Blecher nu va exclude ,,lumile imaginare" și posibiltatea eroului de a trăi într-o altă realitate. Folosind termenul lui Mircea Eliade, putem afirma că personajul lui Blecher experimentează ,,eterna reîntoarcere" într-o lume pe care o configurează la nesfârșit. Este și o metodă ingenioasă pe care acesta o găsește pentru a conserva timpul, care inevitabil se scurge într-o singură direcție. Disputa dintre ceea ce este real și ceea ce este imaginar există la Blecher. Aceasta originează în interiorul măcinat al eului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
chiar la plăcerea de a-ți scrie, când e vorba să mă scufund în vise"401. Lumea sanatoriului este astfel o lume care permite deschiderea către altceva, către alte realități neîngrădite, în care eul narator se simte liber, accesând la nesfârșit, de aici, spații pe care le poate crea și modifica la infinit. 6.2. Nivelurile realității în textul blecherian Abordarea deschisă din perspectiva căreia am analizat textul blecherian a depășit domeniul strict al literaturii, demersul propus fiind, de fapt, o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]