7,150 matches
-
d’histoire des religions (care a marcat, practic, startul lui Eliade pe orbita mondială), ca De Zalmoxis à Genghis Khan, ca L’épreuve du Labyrinthe (convorbiri înregistrate pe bandă), culegeri de studii ca Le mythe de l’éternel retour, La nostalgie des origines, Méphistophélès et l’Androgyne sunt permeate de aceeași sevă filozofică, vădesc aceeași comprehensiune organizată (ba poate chiar mai multă) și tot atâta fertilitate ideativă ca și cele din țară menționate mai sus. Dar tensiunea intelectuală nu mai e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un simptom în ce privește simțul limbii literare al autorului), izbutind să transpună în viziune proprie două motive inspirate din Caragiale : Căldură mare și Hanul lui Mânjoală. Autorul a continuat în străinătate să scrie, atât din impulsul imaginației, cât și probabil din nostalgie, proză de ficțiune, tot foarte inegală. Puerile ̀ mi par, de pildă, nuvelele : Podul, Les trois grâces, Uniforme de general, Nouăsprezece trandafiri, dar excelente Ghicitor în pietre, O fotografie veche de 14 ani, 12.000 capete de vită, Ivan, Strada
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a acelui Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși vorba de „depresiune”, dar în alt înțeles, în acela de încetare a tensiunii generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor, deci în înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital, nu înseamnă un minus, ci, dimpotrivă, un maximum al acestei reflectări, implicând și sensul final al erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală a lui Eminescu, robustețea vitală atât a omului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece de mahala, în amețeala dulceagă și resemnată a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu a înțeles Bucureștii” (M.I.C., ibid., p. 322). În continuarea pasajului citat, Matei ̀ și mărturisește nostalgia mahalalei bucureștene, căreia i-a cunoscut și simțit adânc umilul „fermec”. Și Pantazi, care a copilărit cu părinții în mahalaua Podului de pământ (sau „de pastramă”, cum i se mai zicea), „mai prejos de puterile noastre mult”, a înțeles și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta Înviere. & Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din pățaniile vieții ei și cu nostalgie, dar și făcând haz de necaz. Încerc să rezum o astfel de istorisire. Imediat după terminarea primului război mondial s-a căsătorit, dar mirele ei, din pricina rănilor cu care a venit de pe front, a decedat la cîteva luni după cununie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că voi avea ocazia s-o salut, dar cu vreo 30 de metri înainte de a ne întâlni, ea a trecut pe celălalt trotuar și n-am mai văzut-o. Astăzi, inima mea e freamăt de frunze vestejite, uscate, e tristețe, nostalgie. Parcă nu mai sunt eu. Nu-mi pot stăpâni gândurile. Socoteam un timp că instinctul mă determină să îndrept toate gândurile spre Marta, dar acum instinctul îmi este complet mortificat; de ce totuși gândurile stăruiesc în același loc.? Fapt este că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că nu l-a întâlnit pe tatăl lui decât la vârsta de 33 de ani. Marea lui credință a crescut în dorul după tatăl său? Mă gândesc la propriul meu tată, a cărui moarte mi-a lăsat în suflet o nostalgie dureroasă, compensată numai cu iubirea pentru Domnul. Bo Setterlind a avut revelația lui Dumnezeu la șase ani, ca o realitate aparte, dar integrată în existență. Despre biserica suedeză obișnuia să spună că ea n-a găsit încă o formă adecvată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
reînvierea fluxului vital dintre noi. Dar n-a fost să fie așa. M-am lăsat pradă șuvoiului de întâmplări, de călătorii (la Brașov, Sinaia, Constanța), peste tot întâlnind oameni și peisaje care m-au recunoscut, umplându-mă parcă de acea nostalgie tarkovskiană, care va ieși în realitate în viitoarele mele texte, spontan, liber, fără chingile acute ale prezentului. Întâlnirea cu poetul și menestrelul Augustin Frățilă m-a zguduit. Augustin mi-a povestit despre Nichita, el a trăit în camera noastră de la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
modestie tipică tăriei de caracter. Chiar și tăcerea lui spune mult. L-am văzut la masă cu soția lui, era intens concentrat, profund. Am citit la hotel deja pagini obsedante, de un oniric care-i aparține numai lui, din cartea Nostalgia. Am primit cărțile lui, bucurându-mă mult. Vorbeam cu Denisa (Comănescu) la aceeași masă, studiind finețea și frumusețea chipului ei, ascultând povestea care-i aparținea numai lumii ei poetice. Denisa, care e acum editoarea mea, și asta mă bucură mult
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
luna mea cea mai frumoasă. Sub semnul zăpezii, sub semnul lui Victor, al Victoriei asupra negrelor sentimente ale tristeții din care mulți se înfruptă și rămân acolo. Un fel de bulimie pe care n-o accept niciodată. Accept melancolia, chiar nostalgia de a nu fi sigură de nimic, nici de iubire, sigură doar de acea iubire care nu cere nimic. Mă ridic sau încerc să mă ridic din toate tristețile, cu un efort al inimii, e un impuls ciudat, semănat nu știu cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Iașul - deși ar fi cazul - nu le poate oferi. De aceea, în timp, multe valori (chiar cu declaratele lor regrete) s-au desprins de locul în care s-au format și pe care mulți chiar îl și evocă, cu vădită nostalgie, atunci când li se oferă ocazia. Este sigur însă că soprana Mihaela Grăjdeanu va putea oricând și oriunde să-și etaleze măiestria profesională, fără să urmărească o evadare din perimetrul ieșean (asta nu înseamnă să renunțe la orice oportunitate), ea făcând
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Iusceanu. Să nu uităm însă atenția de care s-a bucurat și succesul repurtat de opera Oedip a marelui Enescu pe atâtea scene din Europa! (Flacăra Iașului, 12 iulie 2003) PRIMA VIOLETA IEȘEANĂ - ELLA URMĂ Nu știu cum s-or fi orânduind nostalgiile în depănarea lor neîntreruptă, dar cu siguranță pentru distinsa cântăreață Ella Urmă ele au motiv să se aglomereze! Mai întâi amintirea primelor lecții de pian din școala primară, primite la NotreDame de Sion (care funcționa în actualul local al Liceului
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
dar și în următoarele sale apariții ca: Berta din Lăsați-mă să cânt, sau în Lakmé, ori Păpușa din Povestirile lui Hpffmann își pot aminti de personalitatea ei artistică. Astăzi la respectabila ei vârstă, locuind la Craiova, își amintește cu nostalgie de perioada de glorie profesională a activității sale, de om de scenă și mărturisește că așteaptă să revadă Iașul tinereții sale. NEÂNTRECUTUL CLARINETIST VASILE DUMITRIU O lăudabilă inițiativă a conducerii Filarmonicii ieșene ne-a adus în fața unei performanțe artistice aproape
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
la concursul Darclée unde castiga mentiune. obține o bursă la Scala din Milano. Perseverand, se inscrie la un concurs international si prin merite proprii și precauțiile sale față de Angelotti în actul întâi, revolta și dezamăgirea din actul doi ca și nostalgia și apoi din nou dragostea, recunoștința și speranța de viață din actul trei. Cristian Waks la acest spectacol și-a dat adevărata măsură a valori sale în care credeam din momentul când am insistat vre-o doi ani să-l
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ce s-au prelungit peste limitele obișnuite, fiecare din cei prezenți simțind împlinire spirituală și satisfacția unui fericit eveniment! Diplomele și florile primite poate nu definesc pe deplin personalitatea sărbătoritului! La mulți ani! George Vintilă, artist octogenar, răscolitor de plăcute nostalgii și provocator al respectului contemporanilor față de cei pe nedrept uitațiă (Cronica, ianuarie 2005) PRESTIGIOS CONCERT DE IARNĂ Doar anunțata apariție, ca dirijor, la pupitrul orchestrei simfonice ieșene, a lui Sabin Păutza, se constituie într-o posibilă sărbătoare muzicală! Când însă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
unui profesor și al unui părinte la rândul său (cum este cazul celor în cauză). Asistând la inaugurarea noului teatru BON TON și la primul spectacol cu vodevilul Piatra din casă, de Vasile Alecsandri, am trăit multe emoții, satisfacții și nostalgii. Rolul coanei Zamfira interpretat în travesti de Petrică, mai marele Teatrului de familie, știam că este vechea lui pasiune. De mult se vedea în postura de continuator al tradițiilor predecesorilor săi ieșeni: Matei Millo și Miluță Ghiorghiu, care au excelat
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a da semnalul de ridicare a primei cortine, pulsul devine mai accelerat și emoțiile sunt deosebit de puternice. Nu doar pentru că îmi revăd anii tinereții, mă cuprind aceste stări, ci mai ales panoramarea faptelor ce s-au petrecut în acele timpuri. Nostalgiile sunt puternice atunci când constat că mă număr printre puținii care mai putem aminti celor de astăzi entuziasmul unui început. Timpul s-a dovedit a fi un bun aliat în parcurgerea unor evenimente deosebite pe această scenă ieșeană, unde s-au
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
vârstă de 70 de ani, împliniți anul acesta (la 18 iulie 2005), adăugăm din toată inima urarea sinceră de „La mulți ani”!Ă ARC PESTE TIMP Fiecare dintre noi păstrăm în memorie momente la care, gândindu-ne cu interes, pe lângă nostalgii, reproiectăm mental și chipuri de oameni care au adus o înrâurire asupra formării noastre. Mergând cu gândul în trecut, ne întâlnim mai întâi cu noi înșine într-o anumită etapă a vieții. Ne bucurăm apoi când ne aducem aminte de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
noștri, fără nici o excepție. Toți colegii, la vârsta amintirilor, au ajuns oameni respectabili, unii profesând ei înșiși în domeniul învățământului, iar alții în cu totul alte domenii. Dar fiecare, plin de emoție și mândrie, a evocat strădania pedagogilor, recunoscută cu nostalgie și sinceritate ca fiind plină de rezultate, în beneficiul fiecăruia dintre noi, pentru formarea noastră ca oameni de nădejde. Mândria de atunci, păstrându-se până astăzi, de a fi fost elev al unicei Școli Normale din Balcani, era mare. Acest
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
așa, câștigurile pe plan spiritual, acumulate în anii de școală, au reușit să ne trimită în societate pregătiți pentru numeroasele confruntări dure, de care nu am fost scutiți mulți dintre noi! Cu toate acestea, păstrăm sentimente de mândrie și de nostalgie, care ne umplu de trăiri, când facem bilanțul unui arc peste timp. Dorim generației prezente și celor viitoare cât mai multe îndrumări pline de înțelepciune, cristalizate într-o formă de învățământ viabilă, în pas cu modernitățile, păstrând tradițiile benefice câștigate
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
stagiuni a Operei ieșene. Mi-am permis să evoc și înființarea primului Teatru de familie în Iași, la nașterea căruia am asistat. De asemenea nu puteau fi trecuți cu vederea cei 145 de ani de învățământ artistic modern. Ca o nostalgie ( sper necondamnabilă) am încheiat cartea cu evocarea anilor mei de școală (care și-au pus amprenta pe lângă deprinderile din familie asupra formării mele). Nădjduiesc să pot reține atenția cititorilor (în viitor) cu alte consemnări de interes! ANEXA ( Perzentul material nu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
un singur exemplu: atunci când vorbește de drama alimentelor de bază, autoarea menționează: Prin anul 1980 criza alimentelor de bază începuse să fie simțită, iar cozile la carne, lapte, ouă, uleiul, făina și pâinea raționalizate ne făceau adeseori să privim cu nostalgie în urmă cu 10, 15 ani când magazinele erau pline cu de toate și cozile 9 erau ocazionate doar de produsele de import. Iată și versiunea reținută într-un document din arhivele Securității, într-un Buletin cuprinzând comentarii referitoare la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mașini, fără a te lipsi de cele necesare traiului de fiecare zi. Prin 1980, criza alimentelor de bază începuse să se facă simțită, iar cozile la carne, lapte, ouă, ulei, făină și pâine raționalizate ne făceau adeseori să privim cu nostalgie în urmă cu zece, cincisprezece ani, când magazinele erau pline și cozile erau ocazionate doar de produsele de import. Paștele nu era o sărbătoare legală și se lucra uneori și în aceste zile sfinte. Totuși, aproape toți păstram tradiția și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că între mine și oamenii din acea comună s-a deschis un abis. Erau distanți, iar politețea lor era rece. Hoinărind pe drumurile comunei și privind satele aruncate pe dealuri, locuri de care nu mă lega nimic, nici amintiri, nici nostalgii, nici doruri, îmi încolțea fără voie, în minte aceeași întrebare: „Ce caut aici, pe aceste meleaguri?”. Nu aveam prieteni. Câteodată, când Mișu era în vacanță și stătea în oraș, iar soțul nu venea nici la sfârșitul săptămânii, mă simțeam singură
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]