9,947 matches
-
marele (totuși) poet și face, ca de regulă, o mulțime de observații fine și neașteptate (între care și aceasta, de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul de oboseală al pisicii, caracteristic urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să țintuiești pe cineva la stâlpul infamiei și să-l faci obiectul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de noapte. La fiecare foșnet și la fiecare zdruncinătură a căruței se speria și aștepta ce era mai rău. De frică, s-a strâns în coșul căruții ca un arici și aștepta să se năruie cerul peste el. Până la urmă oboseala și frica l-au dus în nesimțire și a adormit. După miezul nopții caii au ajuns acasă și s-au oprit la poartă. Părinții îngroziți, că nu știau ce s-a întâmplat, de a dispărut și băiatul și căruța cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
explicații și pentru calul cu care am ajuns. Totul s-a rezolvat, dar la mai puțin de o oră, locotenentul Neculai Trufașu m-a luat cu el să mergem prin pădure pentru ca să inspectăm posturile de pază. Deși istovit și de oboseală dar și de emoții, am mers. Nu se putea refuza. În adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
le-am arătat cât de dulci și cât de dragi îmi sunt copilașii de trei și de cinci ani. În prima săptămână a lunii decembrie 1956, am umblat prin satul Strunga cu „molifta postului” și seara am ajuns frânt de oboseală acasă. După ce s-a întunecat, a venit la casa parohială omul de servici de la primărie și mi-a spus să merg imediat la primărie că a venit un tovarăș de la raion care vrea să stea de vorbă cu mine și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de interesul internațional acordat „patriei lor” - cât timp a curs sânge și ziarele își dublaseră tirajele -, interes care e pe punctul de a se răci de tot acum. Când lucrătorii se întorc epuizați la casele lor, simt și eu aceeași oboseală mortală, ca și cum, în mod psihologic, aș fi muncit cot la cot cu ei. Apoi îmi vine ideea că „accidentele” n-au fost accidente, ci au fost provocate de rasismul disimulat în complezență al lucrătorilor. Sunt plină de suspiciune, de gânduri
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fericit petrecut împreună. Mi-am dat seama că nu pot și nici nu vreau să trăiesc fără tine. Știam asta în mod abstract; acum o știu în mod concret. Am condus toată noaptea, făcând un mare efort pentru a învinge oboseala din tristețe, și la ora patru dimineața m-am găsit la porțile Belgradului, unde m-am prăbușit într-un parking. După două ore m-am trezit, părându-mi-se că dormisem mulți ani. Curioasă impresie! Nu mâncasem de când ne-am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
facă respirație artificială. Cu o delegație de scriitori români la Uniunea Scriitorilor din Stockholm, la Bonnier și apoi la Biblioteca Nobel, unde Agneta Pleijel și cu mine am citit în suedeză din poemele lor. Octombrie După vizita colegilor mei, mare oboseală, răul cel mare este orgoliul fără măsură, paraculo, de care eu m-am debarasat de mult, se pare că acest orgoliu e un defect național de care trebuie să te lepezi ca de o haină veche, extrem de uzată. Am aflat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și în asta constă esențialul. Totuși sunt obosit de lupta contra curentului, de a juca rolul misionarului bunei literaturi, în timp ce marile edituri practică o politică editorială mioapă și meschină, concentrându-și eforturile pe lansarea de best-sellers. Mai știu că această oboseală e pasageră și că în câteva zile voi fi din nou pe baricade. Da, știu că mi-am uitat șosetele albastre la tine! Știam. Și nu numai șosetele! Mi-am uitat multe lucruri la tine: memoria, de exemplu! Asta face
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de ciclist care atâta timp cât merge cu bicicleta rămâne în echilibru, dar cum pune un picior pe pământ, legile gravitației îi joacă o festă rea. Merg cu bicicleta, dar vântul suflă foarte tare, e frig și plouă des; momentele de mare oboseală nu lipsesc! Fiecare vrea să-și asigure propria evaziune prin mijloace proprii: „Vreau să-ți spun un mare secret Fiecare cuvânt pe buzele mele e o biată minciună, O mizerie pentru mâinile tale, un lucru care se înnegrește sub privirea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fixate, voi veni la tine sâmbătă, 14 septembrie. Dacă nu, atunci va fi pentru 21 septembrie. Te voi anunța printr-o telegramă, dând data exactă a sosirii mele. Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar mă simt foarte des obosit, și oboseala la mine naște un fel de melancolie, tristețe (cum spunea unul dintre prietenii mei poeți, Léo Ferré: „un désespoir qui n’a pas les moyens”) care mă abate complet. Cum îi spunea Lucy lui Charlie Brown: „Tu manques de vitamines
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sunt obosită și nu fac decât să înțeleg viața sau nevoia eremiților de a se izola, măcar temporar, într-un loc în care domină vidul. N-am mai scris în jurnal, am ajuns, după filmări, la un alt fel de oboseală, plăcută, pentru că n-a fost vorba numai despre mine - ci despre Strindberg, Swedenborg și alții, despre România, anii copilăriei și adolescenței, dar mai ales despre imanența și transcendența lui Dumnezeu și, bineînțeles, despre muzică, despre preclasici, despre Mozart, Schubert, Mahler
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de protest împotriva „ligii” pedofile, care și-a întins ramurile în poliție, și chiar mai sus, în guvern. Valului de violență din timpul nostru i se alătură valul pedofiliei, al violenței exercitate asupra copiilor. Ăsta este un semn de mare oboseală a civilizației noastre, un semn de totală decădere a moralei, care va sfârși Dumnezeu știe cum. Nimic nu mai e sigur azi, nici măcar o mică plimbare pe stradă - peste tot te pândește un cuțit sau țeava unui revolver. Poliția e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un cântăreț de perspectivă. Bineînțeles că, o dată cu vârsta, glasul său generos se va așeza și mai mult, dacă nu se va abuza în folosirea sa în roluri ce nu i se potrivesc. Este genul de glas cel mai expus la oboseală prematură. Ca interpretare dramatică a fost foarte nimerit pentru acest rol și poate continua pe această cale. În rolul lui Ernesto a fost invitat să ajute la realizarea acestui spectacol tenorul Adrian Ionescu, un deja consacrat solist cu rezultate meritorii
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Tăbăcaru-Hogea a putut lucra cu multă plăcere. Cu privire la Adrian, revin cu atenționarea că, din cauza lipsei de tenori la Operă, începe să devină mult prea folosit și pe roluri de care ar putea fi scutit, întrucât se simte prea timpuriu o oboseală în glas. Am inversat, în comentarii, ordinea enumerării din partitură și de aceea mă voi referi în cele din urmă la interpretarea rolului Don Pasquale, care solicită, de regulă, încredințarea lui unui interpret matur, cu bogată experiență scenică și cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu mine nu, așa că am scăpat de oboseala unor drumuri. Economie de pingele. Într-o comună pe țărmul Mării Negre, la Jibrieni, aveam un coleg de prin părțile Covurluiului, învățător calificat, Ion Babaca. Mergeam de sâmbătă seara la el iar a doua zi pe seară mă întorceam la Galilești
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și... Nu, dragă Luca, plec la Tighina, la revizorat. Poate s-o găsi un post și pentru mine. și iar pelerin spre sfântul post. Am luat cap compas către Alexanderfeld, o comună cu populație germană apoi mai departe, drum de oboseală și noroi până la gara din Tarutino sau Basarabeasca, dumnezeu mai știe cum. Drumul a durat patru zile. Tovarăși de drum, gazde de treabă, moldoveni sau ucrainieni. și iată-mă la revizorul Ion Moldovanu din păcate proaspăt înlocuit cu un favorit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Steluța, ca să-i mai treacă mila venea des în sala unde era butoiașul cu vin și mai trăgea câte o dușcă. Nașterea a fost tare grea. După ce s-a născut copilul și s-a făcut ce trebuie, moașa, de oboseală și de licoarea lui Bachus a adormit buștean. Dincolo de toate însă eram fericiți că ni se mărise familia cu încă un flăcău. Cornelius. Oamenii din sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a rostogolul dar și notarul și toată lumea erau prea speriați de valul de arestări care începuseră să zeciuiască liniștea comunității. Mi se strecura în suflet o teamă bolnavă, altceva decât teama din tranșee, o teamă amplificată poate și de oboseala atâtor zadarnice speranțe. Intrasem cu tot cu viața și sărăcia noastră într-o mlaștină unde pașii se înfundau în neștiut până la dispariție. Am intrat. Stătea lipit de tocul ferestrei bătând cu un singur deget în clapa lemnului. Un minut-trei. Afară
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Am aterizat, la final de călătorie, pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta, cu flori și zâmbetele de rigoare, colectivul ambasadei! După circa 18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
5 zile cât am fost clienți de "5 stele", trecând totuși din când în când pe la recepție pentru a afla dacă avem ceva de plătit. Răspunsul era mereu același: "Nada" nimic, la care răsuflam ușurat. După restaurant, având în vedere oboseala drumului, emoțiile cu voucherul și diferența de fus orar, am căzut "secerați". Se înserase când ne-am trezit, am mâncat ceva ușor la restaurant și am ieșit să admirăm Madridul "by night". Era strălucitor, elegant, interesant, cu străzile pline, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
recomanda să faceți această mică escapadă mai ales prin luna mai, când natura-i în adevărata ei splendoare cu un colorit minunat, iar începând din septembrie și octombrie, veți beneficia de o paletă de nuanțe magnifice care vă va răsplăti oboseala. Viața nu-i frumoasă, dacă nu știi să ți-o faci să fie frumoasă oriunde ai fi. <contents> CUPRINS CUVÂNT CUVÂNT ÎNAINTE Rîndurile ce urmează, așternute la solicitarea fostului meu profesor de școală elementară, domnul Petru Rezuș, nu pot fi
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
recomanda să faceți această mică escapadă mai ales prin luna mai, când natura-i în adevărata ei splendoare cu un colorit minunat, iar începând din septembrie și octombrie, veți beneficia de o paletă de nuanțe magnifice care vă va răsplăti oboseala. Viața nu-i frumoasă, dacă nu știi să ți-o faci să fie frumoasă oriunde ai fi.
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
la un bar, unde patronul o silește să lucreze de la 6 la 12, cu o singură zi liberă (de fapt jumătate de duminică). Spune că nu o mai silește la nimic. E un om bun. De fapt are o simplă oboseală. O internez pentru a avea unde dormi câteva zile. * Nu am văzut de multe ori o mai deplină strălucire după un somn bun, de fată tânără, prea muncită, năucită de viață. A doua zi este alta, mai frumoasă încă. Odihnită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
existență ce-mi sugerează eternul joc al obiectului cu umbra, dar sunt foarte sceptic. * Mă intrigă faptul că, după atâta amar de vreme în care am avut timp să gândesc și să răsgândesc aceste chestiuni, nu simt nici urmă de oboseală printre oameni foarte speciali (dar termenul "special" nu-i cel mai potrivit; mai potrivită este formula "oameni foarte interesanți"), de care am fost înconjurat. Dimpotrivă, ca un cal bătrân (clasicul exemplu al calului reformat care tresare auzind fanfara regimentului), sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îmi dă o oarecare confuzie în gânduri și opinii. Visez să fi fost un om simplu, cu existență de pădurean ori de cosaș. Să mă fi întors acasă, spre seară, cu șalele cuprinse de durere, să fi simțit zilnic orgoliul oboselii fizice, mândria lucrului temeinic, bine făcut. Să mă fi oprit, în fiecare seară, cu oameni de soiul meu, la o crâșmă cu bănci și mese de lemn lustruit, cu o lampă străveche atârnată de grindă. Să-mi fi petrecut acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]