18,249 matches
-
Acel soare e un om? [TOMA] Un om?... Toma Nour nu-ngenunche înaintea unui om... Acel soare e o idee... care luminează lumea, sub cari fug nourii sperioși - umbrele palide - valurile în argint. O idee care intră-n toată suflarea omenească... cum lumina umple lumea... o vijelie care mână valurile mărei - și pe noi doi, sărmane valuri... O vijelie puternică, fiindcă-n pieptul ei lucrează și sufletele și dorințele noastre, a valurilor de jos, și sufletele geniilor din aer, din lumină
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
III. GLASURI FĂRĂ INTERLOCUITOR A. GLASUL LUl TOMA NOUR 1 2255 Și eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om. 2 2254 Minunați * ginii ai pământului cari Iuciți în fier, cari pâlpâiți [în] flăcări, cari zvâcniți în inima omenească - cu voi [vreau] să-nving lumea. 3 2254 Sălbatec fulger răsculat împrotiva lumilor și esilat de univers [î]n spăimânta lui într-un veșted corp de om. 4 2254 Voi pune aripi urei mele de ți se va părea geniul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
colo în castelul Lejonsnas. - Voiți a locui în castelul Lejonsnas? asta nu vă poate fi otărîrea serioasă, conte, acolo n-a locuit nimeni aproape de o sută de ani. - Cu atâta mai bine, eu voi să străform castelul într-o locuință omenească; însă voi purta o viață foarte izolată. Servitorii mei sunt: vătaful de curte, vizitiul și camerierul. Va fi o viață liniștită. Voiți a mă însoți, continuă el, căci, cu toate că-s fideicomisul moșiei, cu toate astea vă spun, nu știu mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mă-ndoiesc să crezi în așa ceva. - Și de ce nu, părinte? Oare e ceva nepotrivit în aceasta, sau crezi că omul ar forma terminul estrem a creațiunii și ar fi îndată după Dumnezeu? Nu crezi să se poată ca să îmbrace sufletul omenesc, liberat de materia brută, care o are aici, un corp mai fin, eteric, care să se potrivească cu starea sa nouă? Eu cred în aceasta și aflu o mângâiere. Ce ar fi oare omul dacă n-ar căta să intre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mă părinte, el va crede într-o lume de spirite, va crede în soartă, care nu e hazard, ci atmosfera unei lumi spirituale. - Nenorocirea e plină de prejudiții, observai eu. - Nenorocirea, zise contele; parte ai dreptate, nenorocirea e noaptea sorții omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta e însușirea nenorocirei părînde, căci cea adevărată are aceeași urmare ca și nenorocirea. Șezi cu o consoartă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
observațiunile mele. Eu sânt catolic. Am văzut din juneță madone plîngînde, am auzit narîndu-se despre miraculele sânților, am fost silit să cred tot și am finit necrezând în nemica. Toată religia are de fundament convicțiunea despre esistința și eternitatea sufletului omenesc, pentru aceasta esistă însă așa de puține arguminte ca și pentru adevărul legendelor. Omul e un animal ca și celelalte, are însă, crieri mai dezvoltați, o mulțime mai mare de organe pentru simțurile sale, e de trebuință dară numai viața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atât de mare și o asemenea moarte între oameni. Căci la început chiar doftorii nu dădeau ajutor îndestulător, necunoscând boala, ci mureau ei singuri cu atât mai curând cu cât se atingeau mai mult de bolnavi. Și nici un alt meșteșug omenesc nu era de vrun folos. Deși se făceau des procesii la templuri și oamenii se adresau la oracole sau la alte instituții de felul acesta, toate erau în zadar. În sfîrsit, renunțară și la acestea, pentru că toată tăria de inimă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apuca deodată o tâmpire a memoriei, încît nu se mai recunoșteau nici pe sine, nici pe ai lor. [ 50] Căci puterea acestui soi de boală nu numai că întrecea toată descrierea, apucând pe toți mai tare decât putea suferi natura omenească, ci se arăta ca un fenomen extraordinar și prin împrejurarea că păsările și cuatrupedele, cari de altmintrelea se ating de cadavre omenești, sau că nu gustară deloc din morții neîngropați, sau, dacă mușcau din ei, piereau. Dovadă este disparițiunea acestui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
soi de boală nu numai că întrecea toată descrierea, apucând pe toți mai tare decât putea suferi natura omenească, ci se arăta ca un fenomen extraordinar și prin împrejurarea că păsările și cuatrupedele, cari de altmintrelea se ating de cadavre omenești, sau că nu gustară deloc din morții neîngropați, sau, dacă mușcau din ei, piereau. Dovadă este disparițiunea acestui soi de păsări, cari nu se mai vedeau nici pe lângă cadavre, nici în alt loc. Asemenea la câni, fiindcă trăiesc în apropierea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lângă fântâne spre a-și stinge setea. Templurile în care își pregătiseră locașul lor erau pline de morții ce-și lăsaseră viața acolo. Căci oamenii, neștiind ce se va întîmpla cu ei, biruiți de nefericire, desprețuiau toate lucrurile dumnezeiești și omenești fără deosebire. Toate datinele obicinuite la îngropăciuni căzură în neorânduială. Se îngropau cum puteau. Unii îngropau fără teamă în cimitire străine, neajungîndu-le cele proprii, pentru că și muriseră prea mulți de ai lor. Căutau ruguri străine, și unii, preântâmpinând pe cei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bun și nobil, părîndu-i-se că nu e sigur de a nu fi el însuși răpit înainte de a-și fi atins scopul. Tot ce sporea momentan plăcerea și bucuria se privea de bun și folositor. Nici frica de zei, nici legile omenești nu erau vreo piedecă. Căci a onora sau nu pe zei le părea tot una, când pe toți fără deosebire [î]i vedeau devenind o jertfă a morții; iar în ceea ce privea crimele, nimeni nu credea a mai trăi până ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este alcătuit din aproximativ 3x1013 celule, toate provenind dintr-un singur zigot. Dacă se respectă progresia geometrică ar fi suficiente aproximativ 45 de diviziuni pentru a se atinge acest număr. In realitate, cea mai mare parte a celulelor din corpul omenesc se divid în permanență, în așa fel încât aproximativ la fiecare 2 săptămâni se va genera un număr complet de 30 de trilioane de celule. Dacă celulele nu ar muri întrun fel sau altul, atunci fiecare organism ar crește la
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
se va genera un număr complet de 30 de trilioane de celule. Dacă celulele nu ar muri întrun fel sau altul, atunci fiecare organism ar crește la infinit, până ar satura mediul înconjurător. Astfel, proliferarea necontenită a celulelor din corpul omenesc trebuie balansată de moartea unui număr echivalent de celule. Pe de altă parte, de la embrion până la adult, organismul trece printr-o multitudine de faze intermediare, ale căror caracteristici trebuie eliminate. Astfel, am rămâne cu membrane interdigitale, coadă, sistemul imun ar
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
o precugetată cruzime, pentru a dispopula și pustii cu totul Tracia și lăsară în urmă-le o țară peste măsură deplorabilă, redusă la un sinistru pustiu, plină de ruinele și surpăturile unei bunestări nimicite, adăpată cu de prisos cu sânge omenesc. Din ură contra grecilor, năvălitorii risipiseră orice cultură omenească, dar nu erau tari decât în distrugerea unei civilizații mai înalte, slabi însă în înlocuirea aceleia cu o dezvoltare mai nobilă și mai vrednică de oameni. Nemărginitul sentiment de naționalitate a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totul Tracia și lăsară în urmă-le o țară peste măsură deplorabilă, redusă la un sinistru pustiu, plină de ruinele și surpăturile unei bunestări nimicite, adăpată cu de prisos cu sânge omenesc. Din ură contra grecilor, năvălitorii risipiseră orice cultură omenească, dar nu erau tari decât în distrugerea unei civilizații mai înalte, slabi însă în înlocuirea aceleia cu o dezvoltare mai nobilă și mai vrednică de oameni. Nemărginitul sentiment de naționalitate a fost de astă dată moartea umanității. Ți se ridică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
glorioasă cucerire a regelui bulgaro-romîn era reputația lui generală de principe nobil, drept și iubitor de oameni, căci, departe de-a avea cruzimea și asprimea celor ce-l precedase în domnie, dezbrăcîndu-se de înnăscuta barbarie a nației sale, cruța viața omenească în poporul său propriu și nu se mânji nici cu sânge romeic; apoi în genere lucra cu atâta circumspecțiune, dreptate și blîndeță încît se bucură de o deosebită venerare și iubire nu numai între romîno-bulgari, ci și între romei și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căci abia se va găsi vreun grec care de dragul unei certe să treacă așa de lesne marea întinsă și primejdioasă. Cât despre pomenirea în rugăciuni, trebuie să se admită în vederea scopului de folos comun, căci Dumnezeu însuși a primit fire omenească și s-a supus răstignirii pentru a mântui omenirea; deci, daca în cazul de față se poate evita prin o alipire analogă o primejdie amenințătoare, atunci nu e un păcat, ci o faptă vrednică de laudă. Fiindcă atât preoțimea cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gândul și-n ce fel era acțiunea lui și astfel îl spionă pentru a putea afla daca el, care începuse de la așa de mic, e și destoinic de-a se mănținea în realitate pe culmea cea mai înaltă a măririi omenești esterioare pe care se urcase. Avea de gând să-i deie uzurpatorului fiica sa proprie de soție, în orice caz însă numai atunci când uzurpatorul ar fi știut să-și manție domnia preste bulgari, pe de altă parte iar gândea la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
păturile populației, molipsind prin mijlocul unei culturi mai înalte și țările învecinate, doritoare de învățătură; toți factorii aceștia în unire involuntară cu puterea mai mare, cu isteciunea superioară și cu dibăcia politică a statului bizantin, au făcut ca din sufletul omenesc, de-o compunere dualistă, să răsară și să iasă la suprafață între români și bulgari, ce trăiau într-o stare mai primitivă, tocmai partea întunecoasă, laturea umbrei cu elementele ei distrugătoare și lacome, pentru că făclia patimelor e pururea mai aprinzăcioasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele mai adânci ale sufletului pe cari lumina și culoarea le-o aduce la-ndeplinire. Artea care se servă cu materia cea mai nesensibilă, cea mai spiritualistă, cu cuvântul, este tocmai de-aceea și cea mai spiritualistă, coprinzând toate împregiurările omenești cari se pot reproduce în genere de arte. Spiritul artei ajunge așadar în {EminescuOpXIV 220} {EminescuOpXIV 221} {EminescuOpXIV 222} poezie la perfecțiunea sa cea mai naltă. Culmea acestei arte este drama, ca să zic așa fructul cel mai copt al poeziei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poetice ce plutesc pe dinaintea fantaziei să bea din sângele infernului (Unterwelt ) omeric, prin a căruia efect ele îmblă pe dinaintea noastră și ne transportă în acea iluziune în care privim desfășurată înainte-ne o lume întreagă, sensibile-văzută, a vieței și acțiunei omenești care cu toate astea e numai un product al fantaziei libere. Astfel reprezentațiunea dramatică ne (provocă) vrăjește (hinzaubern) o lume a fantaziei ca o lume a realităței sensibile, și printr-aceea ne înalță totodată din as din urmă în regiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a omului ca materialul (cel mai) necesar, pe care nu are de-a-l forma și spiritualiza (begeistigen) mai puțin, de-a-l întrebuința adică la (înfățișarea) reprezintarea ideei, decât sculptorul greutatea materiei or componistul tonurile. La (pe, în) și prin personalitatea omenească (realiză) manifestă așadar artea dramatică (Schauspielkunst) ideile sale; de ea e tot așa de puțin separabilă ca și coloarea de pictor. Din această primă afirmare (Bestimmung) justă să cercăm a deduce urmări (Folgerungen) prin cari să ni se lumine întreg
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să cercăm a deduce urmări (Folgerungen) prin cari să ni se lumine întreg ținutul acestei arte și să ni se facă înțeleasă o mulțime de fenomene (Fulle von Erscheinungen). Artea dramatică (Schauspielkunst) sensibiliză opul dramatic al poetului prin mijlocul individualităților omenești cari prin fizionomie, prin ținută, prin gest 318 v și ton întrupează (încorporă) (întru) cu adevăr viu și frumusețe caracterele create de poet. Așadar eventuala sa individualitate deosebită (besondere) actorul o face instrument pentru arte, întrebuințînd-o (întru) la înfățișarea formelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e posibil numai prin pătrunderea momentelor amîndorora. Artea reproducțiunei dramatice sensibiliză individualitățile născute de fantazia poetului dramatic. Ea e supusă așadar, despre partea înfățisărei sensibili, legei frumosului; asta o are comun cu sculptura și pictura. moment (? ) Însă ea dezvăluie caracterul omenesc în toată movibilitatea devenirei sale (Beweglichkeit seines Werdens), în toată plinătatea cugetului și voinței sale. Reprezentatorul trebuie să sensibilize aceste microcosm cu o claritate atât de diafană încît să vedem totodată dinainte-ne izvoarele simțirei și a acțiunei și flucțiunile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Prin ea ne ridicăm asupra sferei unei opere curat naturale. Fiecare caracter poetic e, în modul individual al manifestațiunei sale, în traiul său, totodată și reprezintante a unei direcțiuui universale. El ne descopere împreună cu asta elemente esențiale ale naturei noastre omenești cari ajung la o espresiune cu totul individuală. Momentul întîi singur ar arăta o universalitate de speție (Gattungsallgemeinheit) abstractă care n-are pentru noi viață reală, adică nu are adevăr. Momentul (? ) (das Moment ) cel de-al doilea izolat ne-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]