7,104 matches
-
acela care uneltește cunoaște numai teama, grija de a păstra secretul, frica neîncetată de pedeapsă, care îl înspăimîntă; în schimb, principele are de partea lui autoritatea deplină a principatului, legile, mijloacele de apărare ale prietenilor și ale statului care îl păzesc, astfel că, dacă adăugăm la toate aceste lucruri și simpatia poporului, nu este cu putință ca cineva să fie atît de cutezător încît să uneltească. Și în timp ce un conspirator trebuie să se teamă de obicei înainte de a făptui răul, în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Îndemână. Hai c-au terminat de jupuit căpățâna aia. Pornim? Îi strigă pe băieți, care sosiră ștergându-și mâinile, și cel mai În vârstă se urcă În spate. — Îl iau doar pe Kongoni, zise Wilson. Celălalt o să rămână aici să păzească stârvurile de păsări. Pe când mașina străbătea luminișul, Îndreptându-se către pâlcul de copaci și tufișuri care se-ntindea ca o fâșie de-a lungul albiei secate a râului ce tăia curmeziș poiana, Macomber simți din nou cum inima-i bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mărginite de șanțuri În care se aflau multe gâze, pe care nu le-am putut observa limpede din pricina norilor de praf ridicați de camioane. Ajunși la locul În care până atunci fusese fabrica, unii dintre noi au fost puși să păzească restul de muniție care, dintr-un motiv sau altul, nu explodase, În timp ce alții au fost trimiși să stingă focul care cuprinsese iarba de pe o câmpie adiacentă - odată terminată această misiune, ni s-a spus să căutăm cadavrele din imediata vecinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la noi și au scăpat de ruși... Eu i-am instruit pe cei ce îi țin sub pază să fie atenți la tot ce discută între ei. Și dacă o dau pe rusește? Cine dracu îi mai înțelege? Urecheatu ce păzește? Nu știe rusește? Știe și încă foarte bine. Atunci, ca să-i mai îmbunăm, dă-le câte un strop de rom și ceva de mâncare... Erau flămânzi ca niște lupi. Cât despre rom, l-au dat peste cap cât ai clipi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Un cânt de jale și de dor. O, tată, spune-i mamei mele Acolo, printre îngeri, printre stele, Că mă trezesc în miez de noapte S-aud cum voi vorbiți în șoapte. Afară stau pe prispă și gândesc Că ești păzit de îngerul ceresc. Și pe alei călăuzit de stele Îmi vei apare-n visurile mele.
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
coloane de o linie longitudinală. Echipele se vor așeza față în față la capetele dreptunghiului iar „șoimii” vor ocupa fiecare câte un culoar așezându-se la mijloc. Odată cu începerea jocului, păsările din ambele echipe vor căuta să treacă prin culoarul păzit de șoimi fără a fi atinși de aceștia. În cazul când șoimul atinge o păsărică, aceasta va fi exclusă din joc. Indicații metodice Jocul poate fi încadrat în timp sau poate să se desfășoare până când toate păsărelele vor fi prinse
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
un spațiu cu o lățime de trei metri. Din cadrul colectivului vor fi aleși 2-3 elevi ce primesc sarcina de a fi paznicii podului. Ceilalți elevi sunt așezați în linie la capătul dreptunghiului căutând să treacă prin culoarul de 3 metri păzit de cei 3 elevi. Elevii atinși vor fi scoși din joc. Jocul continuă până când nu va mai rămâne nici un jucător, apoi vor fi desemnați alți trei paznici ai podului. 7.Racheta Locul - clasă, curte. Jucători: 20-40 elevi. Dacă jocul se
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
la cîțiva pași. O Împrăștiere tăcută, se vorbea În șoaptă, mai mult nu se vorbea, o prudență generală, ridicată la gradul ei maxim, aproape vizibilă, materializată, apăsînd carnal, după ce ani de zile stătuse În fiecare ca o a doua natură, păzind și garantînd existența celei reale, adevărate, o formă a instinctului de conservare, fără de care societăți Întregi s-ar fi prăbușit. Este greu după atîția ani să refaci timpul În toate fibrele lui, nimeni nu le va mai putea aduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ar trebui un scriitor... Numai că eu nu am puterea miraculoasă de a urca la lumina posterității adevărul În complexitatea lui umană și subumană. Un regim În care parte din paznici erau la fel de arestați ca și cei pe care Îi păzeau. Cei mai mulți se prefăceau a crede În așa-zisa dreptate. Epoca celei mai uriașe ipocrizii. Mi se va reproșa că acestea nu sînt frazele unui romancier, nici ale unui povestitor, - așa e, știu dar sînt totuși strigătul unei disperări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
s-a șters, valurile au venit, au trecut, Înotătorii de excepție de altădată au murit Înecați deoarece s-au văzut nevoiți să Înoate În mocirlă, n-au rezistat. Se nasc și acum dar nu se mai Încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcînd pe salvatorii, ziua cînd nu se vor mai naște Înotători. Și eu mă aflu mai departe În slujba unei aberații pentru că e una cu puterea, iar Înotătorii nu vor mai Îndrăzni, dezorientați, ei mă privesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
jefuiau din fuga calului și nu știau ce înseamnă pacea, și triburile roxolanilor, care în urmă cu mai multe luni trecuseră Danubius-ul și decimaseră două cohorte, și triburile dacilor prădători, care veneau din delta Danubius-ului, gata să atace legiunile ce păzeau granițele Imperiului și să se alieze cu quazii, a căror cruzime, se zicea, era pe măsura vitejiei lor în luptă. În aerul limpede și rece se vedea printre corturi un du-te-vino de oameni - de la diatanța aceea păreau furnici - și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întotdeauna să ucidă adversarul pe care l-a învins? Dar eu îl am deja pe Skorpius... Nimeni nu-i mai puternic decât el. Skorpius e cu neputință de învins, iar sângele celor pe care îi învinge îl închin lui Marte. — Păzește-te de Orpheus - glasul vrăjitoarei devenise răgușit și profund, părând că iese din gura unui monstru aflat în adâncul infernului. — Orpheus! strigă Vitellius. Spune-mi cine este Orpheus! Cel mai puternic gladiator? Unde-l pot găsi? — Orpheus... Da, este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Orpheus - glasul vrăjitoarei devenise răgușit și profund, părând că iese din gura unui monstru aflat în adâncul infernului. — Orpheus! strigă Vitellius. Spune-mi cine este Orpheus! Cel mai puternic gladiator? Unde-l pot găsi? — Orpheus... Da, este cel mai puternic. Păzește-te de Orpheus, repetă glasul ce devenise un mârâit teribil, în vreme ce soarele dispărea printre crengile frasinului înalt, iar întunericul se lăsa în pădurea scuturată de vânt. Vitellius se afla acum prins într-un vârtej care lua cu el primăvara, smulgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmaș al său, și că în aceeași zi, în Senat, scaunul curial se așezase singur de-a latul, semn că nenorocirile aveau să se abată asupra împăratului. În dimineața zilei când fusese ucis, prezicătorul îl avertizase pe Galba să se păzească de un pericol iminent. — Continuă - Vitellius începuse iar să mănânce, tot mai neliniștit. Hector spuse că Otho câștigase încrederea pretorienilor. Galba fusese prevenit că se organiza o conspirație împotriva lui. Își pusese o haină de in și ieșise pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Le aduseseră daruri. Deschiseră saci din piele plini cu aur și alții plini cu sesterți. Le arătară mătăsuri și bijuterii. Promiseră tot felul de ajutoare și, bineînțeles, puterea absolută pentru Julius Civilis. El avea să-și conducă poporul și să păzească granița de pe Rhenus acum, când împăratul Vitellius pornise spre miazăzi cu armata sa. Îi dădea lui Julius Civilis însărcinarea să respingă atacurile populațiilor sălbatice din interior, gata oricând să facă incursiuni de jaf în provinciile romane. De asemenea, îi cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care nu au ajuns la timp la Bedriacum. I-am scris să mă pună în fruntea armatei sale împotriva vitellienilor. Titus citi repede epistola. — Otho a refuzat propunerea ta... Ți-a ordonat să te întorci imediat în Pannonia și să păzești granițele. Clătină din cap, nevenindu-i să creadă. Antonius îi smulse scrisoarea din mână și o făcu bucăți. — Otho a refuzat ajutorul meu și a pierdut la Bedriacum. Dacă luptam eu, am fi învins. Sunt sigur că am fi învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Lumea părea ieșită din mâinile unui zeu binevoitor. Ce facem acum? Titus tăie câteva felii din pâinea rotundă pe care un sclav o pusese pe masă, împreună cu laptele și brânza. Ce facem acum, dacă Otho a murit? — Ne întoarcem să păzim granița. — Vitellius va fi împăratul nostru. Va trebui să dăm ascultare unui tiran? — Cultul lui Mithra ne impune să respectăm ordinea constituită... dar eu nu recunosc în omul acela vrednic de dispreț nici o calitate de comandant. Noi suntem singurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi învins de Vitellius și îi încredințează misiunea de a salva statul... — Dar despre Licinius Mucianus, guvernatorul Syriei, ce-mi poți spune? — Nu-i demn de încredere. E avid de glorie și e gelos fiindcă soldații îl iubesc pe Vespasianus. Păzește-te de el. Curajul tău îl va mânia, iar inteligența ta în bătălie îl va face să fiarbă de invidie. În Mucianus vei avea un dușman, pentru că ai fire de comandant. Dacă ai o personalitate care îl pune în umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că, uneori, sufletul femeii are o noblețe care vouă, bărbaților, vă e necunoscută. Antonius lăsă vasul și-și puse mâna stângă pe masă, cu palma în sus; Calvia își puse mâna într-a lui. Închise o clipă ochii și șopti: — Păzește-te de Mucianus așa cum te păzești de Vitellius. Antonius o ținu strâns de mână cât timp ea îi povesti despre Valerius, care acum era un secutor faimos în arena de la Roma. Îi povesti că își învingea adversarii de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noblețe care vouă, bărbaților, vă e necunoscută. Antonius lăsă vasul și-și puse mâna stângă pe masă, cu palma în sus; Calvia își puse mâna într-a lui. Închise o clipă ochii și șopti: — Păzește-te de Mucianus așa cum te păzești de Vitellius. Antonius o ținu strâns de mână cât timp ea îi povesti despre Valerius, care acum era un secutor faimos în arena de la Roma. Îi povesti că își învingea adversarii de fiecare dată și că nu-i omora pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Trimite repede mesageri în Britannia și Hispania, să vestească victoria noastră. În Gallia trimite-i pe ambasadorii noștri. Să ia cu ei doi generali din armata lui Vitellius. Ei vor fi dovada vie a victoriei noastre. Și pune soldații să păzească munții Alpes, în cazul în care Julius Civilis nu reușește să oprească trupele din Germania. — Trimite-mă pe mine la el, zise Titus apropiindu-se de Antonius și privindu-l drept în ochi. Vreau să fiu mesagerul tău la regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de cruzime, dar are niște reguli. Războiul civil nu e un joc și nu are nici o regulă. Antonius încuviință. — Îți voi încredința un mesaj pentru Julius Civilis. Poți pleca imediat. Ai grijă de tine, generale, zise Titus strângându-i mâna. Păzește-te de Mucianus. Rămași singuri, Antonius și Arrius se uitară unul la altul. — Hai să plecăm de-aici. Antonius se așeză. — Pământul e îmbibat cu sânge. E infect... Ploaia asta nu va fi de-ajuns ca să-l curețe. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
priviră, apoi Valerius își luă coiful și intră în arenă cu pași repezi, siguri. Deodată se opri și se întoarse. Strânse amuleta în pumn și își ridică ochii spre fresca de deasupra porții, care îl înfățișa pe Cerber, monstrul care păzea intrarea în infern și pe care Orpheus îl potolise cu sunetul lirei sale, iar Hercules îl îmblânzise și-l pusese în lanțuri. Se îndreptă hotărât spre centrul arenei, primit cu strigăte entuziaste. Îl văzu pe Listarius lângă Vitellius; de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
susținătorii săi l-au abandonat și au trecut de partea lui Vespasianus. — Martialis! Tocmai tu mă sfătuiești să accept propunerea lui Vitellius? - Antonius se întoarse indignat spre Calvia. Și tu? — Nu înțelegi... Nu te sfătuim să trădezi, ci să-ți păzești spatele după ce-i vei alunga pe vitellieni din Roma, răspunse calm Martialis. Calvia are dreptate: tu nu poți face față intrigilor politice. Intrigile politice, complicitățile ambigue, favorurile reciproce și conspirațiile nu sunt pentru tine. De aceea riști să fii implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prefectul se ridică furtunos, fulgerând cu mânie pe sătenii care umpluseră între timp to t localul primăriei. Ați văzut? De la 5 septembrie până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului? Sătenii, niște oameni înalți și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]