8,421 matches
-
artist fotograf și medic biolog român. Dorin-Marcel-Theodor Speranția s-a născut pe 28 februarie 1920 la Cluj, ca fiu al lui Eugeniu Speranția, director al Resortului Învățământului pentru Ardeal, doctor în filosofie, și al Constanței Speranția (născută Theodoru), studentă la pian a Conservatorului din Cluj. Bunicul său, Theodor Speranția a fost membru al Academiei Române. Și-a petrecut copilăria la Oradea, unde tatăl său, conferențiar de filosofie juridică la Academia de Drept, preda în învățământul secundar. În 1934 familia se mută la
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
cursurile Seminarului Pedagogic Universitar până în 1938 și apoi Facultatea de Științe Naturale. La 17 ani devine membru asociat la "Congresele Internaționale de Estetică și de Filosofie" la Paris, alături de delegația română (Tudor Vianu, Eugeniu Speranția, Petru Comarnescu etc.) Totodată studiază pianul cu George Ciolac și teoria muzicală cu Marțian Negrea. Din toamna anului 1938 preia cronica muzicală la săptămânalul "Țară Nouă", la "Pagini literare" unde îi apar 17 poeme în proză. Susține mici recitaluri de pian, comentate, la Conservator și în
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
Petru Comarnescu etc.) Totodată studiază pianul cu George Ciolac și teoria muzicală cu Marțian Negrea. Din toamna anului 1938 preia cronica muzicală la săptămânalul "Țară Nouă", la "Pagini literare" unde îi apar 17 poeme în proză. Susține mici recitaluri de pian, comentate, la Conservator și în sala Colegiului Academic Universitar. În 1939 publică două lucrări în "Analele Academiei de Știință" și ține prima conferință științifică publică, la Institutul de Biologie, la invitația profesorului Emil Racoviță. În urma divizării Universității de la Cluj datorită
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Negoițescu, Cornel Regman ș.a. La întâlnirile săptămânale ale cercului participă cu regularitate și Lucian Blaga, dar și alte personalități ale culturii române. Dorin Speranția are contribuții diverse la activitatea cercului: conferințe, lecturi, recitaluri de pian. Fiind solicitat și de cercul muzical al sașilor, participă de mai multe ori la manifestări organizate în comun, unele chiar la Muzeul Brukenthal. Publică articole în presa centrală și locală și pregătește teza de doctorat în biologie. Obține diploma de
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
basul continuu), între care improvizația solistică are o pondere variabilă în funcție de prezența unui cântăreț (situația este similară cu cea din jazz). Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb, pianul poate imita țambalul sau, mai ales pentru piesele lente, se preferă un stil pianistic similar cu cel folosit în piesele „slow” de jazz. Acordeonul și chitara execută acordurile placat (nearpegiat); ele pot servi și ca instrumente soliste. Formațiile instrumentale mai
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
bouzouki, clarinetul, taragotul, specii diverse de flaute și fluiere, saxofonul (alto sau tenor), naiul, trompeta ș.a. După cum s-a mai spus, și instrumentele polifonice de acompaniament pot susține momente solistice: țambalul (cel mai adesea, în introducerea pieselor), acordeonul, chitara și pianul (foarte rar). Îndeosebi muzica instrumentală poate împrumuta instrumente întâlnite în fanfare - diverse alămuri (trompetă, goarnă, trombon, tubă, fligorn, eufoniu ș.a.) și percuții caracteristice (tobă mare, tobă mică, fuscinel) -, dar și elemente ale stilului interpretativ caracteristic. Orchestrele de muzică populară includ
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
și talentata Simone Simons este lăsată șă-și demonstreze calitățile vocale. Partea proastă este că Mark Jansen are o părere foarte bună despre el și ține să ne-o împărtășească grohăind în disperare pe 70% din album. Vocea feminină, vioarele și pianul sunt deseori întrerupte de niște growling vocals executate mediocru. "" Site-ul "Garm24's Weblog" a precizat:"„Din punct de vedere muzical nu avem prea multe surprize. Avem pasaje simfonice ce pot deveni obositoare uneori, fapt indus și de lungimea destul de
The Divine Conspiracy () [Corola-website/Science/312346_a_313675]
-
călăuzesc după versiunile „resintetizate” ale înregistrărilor, create în timpul cercetării. Acestea sunt reconstrucții prin intermediul instrumentelor generate pe calculator, constituite după ce s-a reușit delimitarea tuturor (sau a unei mari părți, a) evenimentelor cuprinse în înregistrare. De exemplu, la o piesă pentru pian vor trebui studiate folosirea pedalelor, atacul pentru fiecare notă în parte - intensitatea și durata ei, integrarea în frază -, iar în măsura posibilităților, trăsăturile distinctive ale instrumentului - temperamentul folosit, frecvența de referință a lui la central ș.a. Coroborate și apoi confruntate
Interpretarea muzicală la începutul secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/312417_a_313746]
-
restricții. În acest sens, cel mai important corp de înregistrări este cel realizat sub direcțiunea lui Thomas Alva Edison, majoritar în Statele Unite ale Americii și Europa. (Nu trebuie uitat că tot Edison este autorul unicei înregistrări cu Johannes Brahms la pian, din 1889.) Aceste înregistrări au fost realizate exclusiv pe cilindrii de ceară, ultimele fiind produse în anul 1929, când discul de gramofon devenise o industrie cu mult mai rentabilă și superioară prin calitatea rezultatelor. O altă mărturie semnificativă pentru primele
Interpretarea muzicală la începutul secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/312417_a_313746]
-
agricultori și pentru a vedea efectele practicii comerciale neloiale. Atunci când Martin cântă, el are variații de "Make Trade Fair", "MTF", sau un semn egal scris pe partea din spate a mâinii lui stângi; literele "MTF", pot fi văzute inscripționate pe pian. El a fost un critic vocal al președintelui George W. Bush și a războiului din Irak. Martin a fost un susținător puternic a nominalizării democratice prezidențiale a lui John Kerry, mai ales în timpul discursului de acceptare din 2004 pentru premiul
Chris Martin () [Corola-website/Science/312464_a_313793]
-
(n. 1 iulie 1932 în Chodzież) este un pianist concertist polonez. a început studiul pianului la vârsta de 10 ani sub îndrumarea lui K. Mirski și Janina Illasiewicz-Stojałowska în Rzeszów. La 15 ani câștigă locul I la Concursul Tinerelor Talente în Rzeszów. Între 1950-1956 studiază pianul la Academia de Muzică din Cracovia cu Prof. Zbigniew
Adam Harasiewicz () [Corola-website/Science/312474_a_313803]
-
Chodzież) este un pianist concertist polonez. a început studiul pianului la vârsta de 10 ani sub îndrumarea lui K. Mirski și Janina Illasiewicz-Stojałowska în Rzeszów. La 15 ani câștigă locul I la Concursul Tinerelor Talente în Rzeszów. Între 1950-1956 studiază pianul la Academia de Muzică din Cracovia cu Prof. Zbigniew Drzewicki. În anul 1955, Adam Harasiewicz câștigă premiul I la a V-a ediție a Concursului Chopin în Varșovia, întrecându-i pe Vladimir Askenazy și Fou Ts'ong. De la acea victorie
Adam Harasiewicz () [Corola-website/Science/312474_a_313803]
-
a ediție a Concursului Chopin în Varșovia, întrecându-i pe Vladimir Askenazy și Fou Ts'ong. De la acea victorie până astăzi Harasiewicz și-a dedicat întreaga carieră muzicii lui Chopin, în 1960 a cântat la Națiunile Unite ambele concerte pentru pian de Chopin împreună cu New York Philharmonic dirijată de Stanisław Skrowaczki inaugurând Anul Chopin (la 150 de ani de la nașterea compozitorului). În anul 1957 primește medalia Fundației Harriet Cohen la Londra. În anul 1960 a primit Medalia de Aur a Fundației Ignacy
Adam Harasiewicz () [Corola-website/Science/312474_a_313803]
-
profesională pe suport audio a formației figurează pe discul "Club A", 1981 - piesa „Focuri vii”). Nu este cunoscută nicio înregistrare a piesei. La începutul anilor 1970, reprezenta un moment emblematic în cadrul concertelor Sfinx: bateristul Toroimac susținea un îndelungat solo de pian, suplinind necunoașterea instrumentului prin simțul ritmic. În 1971, piesa este interpretată la a doua ediție a Festivalului Club A. Pianistul de jazz Richard Oschanitzky, membru al juriului, îl roagă pe Dan Aldea să renunțe la soloul de pian al bateristului
Indicele cântecelor needitate ale formației Sfinx () [Corola-website/Science/312879_a_314208]
-
solo de pian, suplinind necunoașterea instrumentului prin simțul ritmic. În 1971, piesa este interpretată la a doua ediție a Festivalului Club A. Pianistul de jazz Richard Oschanitzky, membru al juriului, îl roagă pe Dan Aldea să renunțe la soloul de pian al bateristului, motivând că un astfel de moment este umilitor pentru toți pianiștii prezenți la concert. Înregistrarea piesei a fost surprinsă într-un interviu al actorului Emil Hossu cu formația. Ivanițchi a fost membru al Sfinx pentru scurt timp (la
Indicele cântecelor needitate ale formației Sfinx () [Corola-website/Science/312879_a_314208]
-
Tatăl său era brigadier silvic, iar mama sa croitoreasă. După primii șapte ani de școală în satul natal, își continuă studiile la Școala medie nr.1 din orașul Soroca și apoi la Școala de muzică din același oraș, unde studiază pianul. Urmează un an de studii la Școala de culturalizare din Soroca, unde învață arta dramatică în clasa profesoarei Sofia Vorobiova, actriță din Sankt Petersburg, profesoară de canto fiindu-i Maria Bieșu, iar de vorbire scenică - Vera Mereuță. Participă la o
Gheorghe Pârlea () [Corola-website/Science/312992_a_314321]
-
de culoare. Așadar, ceea ce a făcut este incredibil)”" Tracy Biddle, fiica jazzmanului Charlie Biddle. "„Somebody once said that [Franz] Lizst conquered the piano and [Frédéric] Chopin seduced it. Oscar is our Lizst. Cineva spunea odată că [Franz] Liszt a cucerit pianul, iar [Frédéric] Chopin l-a sedus. Oscar este Liszt al nostru)”" Gene Lees, jurnalist canadian de jazz, textier și biograf al lui Oscar Peterson. "„I learned a lot from playing with him and it was great, what I would call
Oscar Peterson () [Corola-website/Science/310910_a_312239]
-
Popescu și Mitică Dragomir. Nota: Debutul la „“: 16 septembrie 2008. Absolvent al Facultății de Arte, a activat în grupul umoristic „Vouă“ și a participat la „Campionatul de comedie”. Data nașterii: 20 februarie 1971 Locul nașterii: Timișoara Personaje interpretate: Profesorul de pian (rol episodic) și pe el însuși (în sezonul 5) Data nașterii: 31 ianuarie 1979 Locul nașterii: București Personaje interpretate: George Copos,Sorin Oprescu,Matteo și alte personaje. Data nașterii: 25 iunie 1982 Locul nașterii: București Personaje interpretate: Nicolae Guță,Cabral
Mondenii () [Corola-website/Science/310962_a_312291]
-
să devină muzician imediat după primul concert adevărat la care a fost (era un concert la care au cântat Anthrax și Public Enemy). A făcut școală primară la Chester W. Nimitz în Huntington Park. După aceea, a început lecții de pian. Mike a urmat cursuri de pian clasic timp de 10 ani. Totuși, s-a săturat să cânte piese clasice, așa că s-a apucat de jazz și apoi de hip-hop. În clasa a 7-a, l-a întâlnit pe chitaristul Brad
Mike Shinoda () [Corola-website/Science/309565_a_310894]
-
concert adevărat la care a fost (era un concert la care au cântat Anthrax și Public Enemy). A făcut școală primară la Chester W. Nimitz în Huntington Park. După aceea, a început lecții de pian. Mike a urmat cursuri de pian clasic timp de 10 ani. Totuși, s-a săturat să cânte piese clasice, așa că s-a apucat de jazz și apoi de hip-hop. În clasa a 7-a, l-a întâlnit pe chitaristul Brad Delson, cu care a început să
Mike Shinoda () [Corola-website/Science/309565_a_310894]
-
turnee în compania celor mai prestigioase orchestre românești de jazz și de muzică ușoară. În continuare concertează în țară, apoi din nou în Uniunea Sovietică (1968) și înapoi în țară, cu pianistul Horia Ropcea. Urmează concerte împreună cu Edmond Deda la pian, susținute la sala „Dalles” și la Teatrul „Ion Vasilescu” din capitală. În 1972, Aura Urziceanu își face debutul internațional pe scena de la Carnegie Hall (New York) cu formația pianistului și șefului de orchestră american Duke Ellington. Va mai cânta alături de alte
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
iar în 1962 o serie cu chipuri de copii. În această serie, la valoarea de 55 de bani a realizat portretul copiilor săi, fiica Ursula și fiul Wolfgang, iar la valoarea de 1,20 apare fiica sa Ingrid cântând la pian. Pentru calitatea lor, mărcile poștale desenate de de Harald Meschendörfer au primit numeroase premii: 1958 și 1966 la București, în 1964 la Paris.
Harald Meschendörfer () [Corola-website/Science/309577_a_310906]
-
are trei frați: fratele mai învârstă Daniel, Nikola sora mai mică, ambii cântăreți și un frate mai mic, Joshua. Interesul său pentru muzică a fost încurajat de către părinții săi,de-a lungul copilăriei Natasha a luat lecții de chitară și pian. De-a lungul adolescenței, Bedingfield , alaturi de frații săi:Daniel și Nikola a format grupul dance/electronic "The DNA Algorithm". Formația a reprezentat o sursă de inspirație pentru Natasha, care și-a dezvoltat calitățile de textier/compozitor. Cei trei au
Natasha Bedingfield () [Corola-website/Science/309562_a_310891]
-
(n. 8 aprilie 1927, Brăila, - d. 23 februarie 1999, București) a fost un compozitor român. și frații săi sunt originari din Brăila. George a luat în copilărie lecții de pian, vioară și chitară. A absolvit Conservatorul din București (numit pe atunci Regal) la secția canto. A activat alături de frații săi Cezar și Angel de la finele anilor cincizeci și până la jumătatea deceniului 1960 în formația Trio Grigoriu, oglindire a evoluției culturii
George Grigoriu () [Corola-website/Science/309582_a_310911]