10,156 matches
-
a declarat profesorul Nicoleanu. Robert este convins că arta nu-i va ține de foame Este conștient că arta plastică va avea un loc aparte În viața sa, dar mărturisește că Învață pentru a-și croi drum În viață. „Voi pictă toată viața, dar nu acesta va fi mijlocul din care Îmi voi câștiga existența. Cred că voi studia informatică, deoarece Îmi place domeniul și este unul de viitor” a declarat Robert Deleanu. El este dornic să arate lumii operele sale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de a-și manifesta, în chip înalt și profund,dragostea față de Iași. Și ce alt mod de concretizare a sentimentelor,mai util și mai durabil,ar fi putut el fără decât cel ce i se potrivește cel mai bine: să picteze și să scrie despre Iași? Iată că, odată cu primăvara acestui an 2004, cititorii lui Vasile Ilucă au în față o nouă carte a acestui autor, devenit tot mai cunoscut și tot mai apreciat. Este vorba, și de această dată,despre
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
întărit"(castrum munitissimum) sau, dacă vreți între vechile cetăți dacice Cumidava și Argedava sau Jidava, devenite, în timpul ocupației romane, cetăți de referință, atestate documentar. Printre piesele culese de cercetători se aflau monede de aramă, măști de lut ars, un vas pictat cu chipul lui Dionisos. Este dificil, deocamdată, de știut dacă posibila cetate dacică a devenit cetate romană sau prezența obiectelor de proveniență romană a fost doar rezultatul unor schimburi firești între dacii autohtoni și romanii care circulau între cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
întâmplare, ci le aleg.” Doamna de Lambert 138. „Cu cărțile e ca și cu oamenii. Oamenii serioși, de caracter, sunt cei mai prețuiți. Cel care-și stăpânește închipuirea este superior celui care-și dă frâu liber. E mai ușor să pictezi căpcăuni și uriași decât eroi; precum e mai ușor să depășești natura decât să-i urmezi ei.” Voltaire 139. „Cu cărțile se întâmplă ca și cu focul de pe vetrele noastre: iei acest foc de la vecin, îl aprinzi la tine, îl
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pe Constantin: "Nu, mai ales să nu rostești cuvântul portret! De altfel, nici n-ai văzut portretul ăsta care a stârnit tot..." Chiar așa, Constantin, ce e atât de teribil în portretul ăsta? "Nel a făcut o gafă, i-a pictat obrajii ca două rotocoale roșii și Lillișu a văzut aici o aluzie... Dar n-o să-ți spun mai mult!" Să lăsăm atunci timpul să treacă?" Nu, nu, cu cât amâni să te întorci, cu atât ea ar da mai multă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nègre unde se remarcă Josephine Baker. Într-o perspectivă total diferită, pictori ca francezul de origine olandeză Kees Von Dongen, ca germanii Georg Grosz sau Otto Dix, au reprezentat în pînzele lor această lume de "noctambuli" parizieni și berlinezi, primul pictînd fauna din Montparnasse cu îngăduință și umor, ceilalți doi denunțînd cu o cruzime usturătoare comportamentul și relațiile dubioase ale clasei conducătoare germane. Deci, dacă vrem, aceștia au fost "anii de nebunie", dar numai pentru un mic număr de oameni bogați
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
se plimbă meditativ Sadoveanu, Ibrăileanu și Călinescu, se furișează umbrele lui Cobălcescu, Octav Mayer, Ion Ionescu de la Brad, Coandă, Mangeron, Bârsănescu și Petre Andrei, recită în șoaptă Topîrceanu, M. Codreanu și Otilia Cazimir, pe lângă ei narează și apostrofează frații Teodoreanu, pictează pe undele de aer Tonitza, Băncilă, Craiu, Hotnog și Boușcă. Se strecoară umbrele așa ca într-un amurg așternut peste mireasma timpului liric de altădată. Ce oameni, ce creatori! Prin Copoul cel mare sau pe Aleea Principesa Maria (azi Aleea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fiind permanențe ale Iașului, adevărate atracții pentru cei ce au gustul frumosului. Protagoniștii intră în rezonanță cu sufletul picturii sau sculpturii, ei simt o contaminare artistică, dezvăluie esența și imaginația creativă a artiștilor, pun în lumină conștiința faptului că a picta nu reprezintă o simplă însumare a culorilor, un balans al dinamicii penelului. A picta o schiță, un peisaj, un portret presupune constituirea unui fluid complex într-o viziune a demersului individual în relație cu nivelul percepției autorului și atunci aspectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în rezonanță cu sufletul picturii sau sculpturii, ei simt o contaminare artistică, dezvăluie esența și imaginația creativă a artiștilor, pun în lumină conștiința faptului că a picta nu reprezintă o simplă însumare a culorilor, un balans al dinamicii penelului. A picta o schiță, un peisaj, un portret presupune constituirea unui fluid complex într-o viziune a demersului individual în relație cu nivelul percepției autorului și atunci aspectele pe care le prezintă criticul de artă îți luminează mintea, tu însuți apoi descoperi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
slaba noastră plăsmuire sau de memoria scurtă. Și tocmai când nu ne așteptăm, de după fiecare colț al Iașului ne pândește un ceva, unul care-i gata să ne schimbe perspectiva. E ca în tabloul lui Van Gogh în care a pictat mai mulți sori. Oare viața locuitorilor acestui oraș, îndrăgit atât de mult de ei, uneori lent acceptat și prețuit de cei din afară, pentru că nu-i cunosc de la început sufletul și lumina, nu stă sub semnul mai multor sori? Soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
arătare, dar era masca peste chipul ființei palatului cu oglinzi, de o geometrie fină a firii. Și cerul învolburat de iarnă cenușie se coboară peste tot, peste liniștea imensă a muntelui. Încă păstrez imaginea bisericii noi, cu sfinții și îngerii pictați pe bolta înaltă, care se uită la noi cu ochii mari, mirându-se de prezența celor de jos. De unde au venit și unde se duc oamenii aceștia? Se întreabă îngerii de sus, de deasupra catapetesmei. Închidem pleoapele și totul dispare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de toate aceste acte ar putea fi vinovat un grup de tineri din cartier mascați în Rambo. Au fost Rambo două clone ale lui Stallone în ultima săptămînă; aceștia erau îmbrăcați în haine militare de camuflaj, cămăși sfîșiate și erau pictați pe față. "Ne dăm seama de ce se îmbracă în uniforme militare și poartă asupra lor cuțite, a spus Joanne Cortese, una din persoanele ale căror case au fost ținta atacurilor de vandalism. Se simt ca membrii grupului lui Rambo. Simt
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
salutat pe soldații SUA aflați în tribună grație companiei de asigurări John Hancock. Apoi, așa cum a spus-o Haynes Johnson: "în timp ce camerele de luat vederi se roteau, filmînd rîndurile aclamatoare, soldații care făceau valuri, comentatorul a arătat înspre o frescă pictată pe peretele stadionului. Era înfățișat un vultur năpustindu-se în picaj asupra prăzii. Săritor ca întotdeauna, în timp ce camerele de luat vederi arătau fresca lent, comentatorul a citit tare mesajul scris acolo: "Go Desert Shield, Beat Iraq" (Hai, Scut al Deșertului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
personale, după ce fuseseră vămuite, cu dispoziția de a fi expediate după plecarea mea. Nu luasem nimic din mobilele și lucrurile din casă, la care aveam dreptul. Nu luasem decît cîteva tablouri, foarte puține, printre care tabloul reprezentînd pe soția mea, pictat de Stoenescu, tablouri care să-mi amintească de casa mea. În această stare de îndoială în care mă aflam, intervine telefonul lui Tătărăscu, care mă sfătuiește să plec imediat, căci voiau să mă oprească. Cine? N-a putut să-mi
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Cultură cu centimetrul! S-au țăcănit. Mi-amintesc o poveste: prin nu știu ce an, Hrușciov (nu Stalin?!) a închis o expoziție de artă modernă, zicînd că dacă ar fi adus un măgar și i s-ar înmuia coada în culori ar picta mai bine. După ce-a fost altceva decît președinte, ramolit, în ultimii săi ani de... siestă, Hrușciov se apucase de pictură. Pictură modernă! Cartea mea era ceva. Și, prin grija diverselor "direcții", va fi altceva. Îți vine să mori într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
timp!". Drumul arăta complet deosebit. Puieții, ca niște soldăței, stăteau aliniați pe marginile drumului de ți-era mai mare dragul să-i privești. Un elev de clasa a VII-a, a intenționat să imortalizeze pe pânză asemenea imagine și a pictat o scenă impresionabilă de muncă. Domnul învățător, Gh. Năstase nu s-a lăsat mai prejos și a făcut câteva fotografii. (O secvență stă la loc de cinste într-unul din albumele mele de familie). Au continuat acțiunea în altă săptămână
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
suspendate câte un candelabru cu 18 și 12 brațe. Altarul este separat de naos de o catapeteasmă lungă de 5, 20 m și înaltă de 3, 40 m, din lemn moale, sculptat cu palmate și rozete, înzestrat cu icoanele necesare, pictate în ulei, fie direct pe lemn, fie pe pânză aplicată pe lemn, de pictorul F. W. Kautnik Kuklenensis, în anul 1876, care semnează pe unele din ele. În exterior, biserica este blănită de jur împrejur cu scânduri, prevăzute la intrarea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la extremitatea de apus dispune de o mică cămașă, pentru păstrarea obiectelor bisericești. Între obiectele de valoare istorică și artistică păstrate în biserică, sunt unele cărți de cult tipărite între anii 1762-1898, câteva registre din anii 1825-1880, icoanele de pe catapeteasmă pictate în 1876, precum și câteva icoane mai vechi, rămase de la biserica veche, executate de pictori necunoscuți, un candelabru de alamă ce datează din anul 1846 și o strană arhierească din lemn de brad, din secolul al XIX-lea. În anul 1901
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
XIX-lea. În anul 1901, efectuându-se unele restaurări ale bisericii, a fost înlocuit acoperișul șubred de șindrilă, cu unul de tablă rezistentă. Prin contribuția enoriașilor Costișei, după 1989 s-a ridicat în sat o nouă biserică, mult mai încăpătoare, pictată în interior și exterior care este un adevărat lăcaș sfânt, prin grija preotului paroh Deheleanu. Credincioșii dovedesc multă râvnă pentru întreținerea și înzestrarea noii biserici, bucurându-se de colectivul slujitor: preotul Petru Prelipcean, cantorul Aurel Ciotău și pălimarul Arcadie Lungu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de 84 de ani. Darwin, naturalist englez, a lucrat în laboratoare până la 72 de ani; Goldani, scriitor și poet italian a scris comedii și scenete în limba franceză până la 86 de ani; Michelangelo, celebrul pictor, sculptor, arhitect și poet a pictat la 89 de ani cupola bisericii Sf. Petru din Roma; Sofocle, poetul tragic al antichității a creat opera Oedip, la vârsta de 80 de ani; Eugenia Maria de Mantijo de Guzgan, soția lui Napoleon al III-lea, a avut influență
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zile). Invitații nu veneau cu mâna goală. Fiecare ne aducea câte ceva, la amândouă la fel, să nu fie supărare. Mătușa Saveta venea cu 2-3 borcane de miere căci avea foarte mulți stupi de albine: mătușa Ileana ne oferea două tablouri pictate de Eufrosina, fata ei, unchii Buzilă veneau cu câte un coș cu păsări (găini, rațe și gâște). Nănașa Măriuța ne-a bucurat cel mai mult. Ce i-a trecut ei prin minte? A ținut mult să iasă oarecum din tiparul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de cireș: cu buzele roșii, obrajii albi, mătăsoși, pudrați cu multă migală și artă... În mulțimea pestriță, veselă, observ un fotograf și o pictoriță, care lucrează. Mă întreb dacă și ei văd ceea ce văd eu și regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară. Poeme-fluvii s-au scris, dedicate gingașei flori, și pictori faimoși și-au pus harul în slujba ei. Cel mai cunoscut este „Hiroshige”, ale cărui opere celebre sunt și azi admirate. Eu închin florii de cireș, ca
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
turiști, pentru că este acoperit. Noaptea însă, capătă un farmec aparte. Pe seară se închid magazinele și zona devine o adevărată oază de liniște. În noapte sclipesc sute de beculețe în toate culorile, cele de la reclame oferind un aspect ireal tablourilor pictate cu teme diverse, existente pe obloanele trase la închiderea magazinelor... „Nakamise” este străbătută, zilnic, nu numai de sute de turiști, ci și de oamenii locului: unii se reîntorc de la serviciu, elevii merg sau vin de la școală, toți îndeplinind același ritual
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și așteptat. Intenția ei este de ami arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din generație în generație, cu respect și deosebită atenție, până în zilele noastre. Se
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nu mai poposesc precum altădată, ca niște vrăbii gureșe pe sârmele de telegraf ale creierului. Neuronii se odihnesc, circuitele se refac funcționând normal. Mai sunt două zile până la reîntoarcerea acasă. Deocamdată, sunt tot pe frecvența Japoniei. Toamna, pe meleagurile japoneze, pictează pădurile în culori de basm. Coroanele unor copaci par în vâlvătaie, așa de roșu devine frunzișul lor. Încerc să surprind, cu ochiul magic al camerei foto, lucruri inedite, copaci cu forme ciudate și flori ce nu cresc la noi. Eu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]