7,062 matches
-
ingenuități aproape eseniniene și al unei atmosfere de bunătate cristică și de singurătate ciudată, se proiectează sentimentul unei fisuri în lume:„S-au rupt zilele clare ale istoriei”. SCRIERI: Poezii, București, 1934; Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad, 1939. Traduceri: M. Bulatov, Gâște-lebede, București, 1945; Maxim Gorki, Mama, București, 1947; V. Oseeva, Vasioc Trubaciov și prietenii săi, București, 1950; Anna Brodele, Marta, București, 1954; M. E. Saltâkov-Șcedrin, Opere, VII, București, 1964. Repere bibliografice: Nicolai Costenco, Vladimir Cavarnali
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
loc inciziilor metaforice în carnea unui existent nesigur și terifiant, nu este epuizabil prin invocarea experiențelor suprarealiste care își trăiesc în perioada imediat postbelică o a doua viață (Paul Păun, Gherasim Luca, Gellu Naum): „Pe dunele verzi de calcar va ploua astănoapte/ Vinul păstrat până azi într-o gură de mort/ trezi-va ținutul cu punți, strămutat într-un clopot/ O limbă de om va suna într-un coif cutezanța.// Și-așa vor veni într-un pas mai grăbit și copacii
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
și Iorgu Iordan. În pofida opiniilor nedemocratice ale conducerii, se întâlnesc în coloanele publicației, în anii 1942 și 1943, versuri și proza, articole de istorie și teorie literară. Colaborează cu versuri D. Florea-Rariște, Al. Pogonat, G. Ursu, Ion Ojog, N. Tăutu (Ploua în stepa), George Lesnea (Nu pot s-ajung, Cântec pentru noi), Ion Pillat (Calendar), G. Tutoveanu (Să-mi cânte, Fir de nalba), Magda Isanos (Spital), Virgil Carianopol (Ana), iar cu proza, Octav Dessila (un fragment din românul Așa a fost
CETATEA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286181_a_287510]
-
Carol al II-lea. Izolarea era chiar în centru, o cameră imensă ca suprafață, înaltă de 4 m iar de pe plafonul acestei camere picura permanent apă. Eu cred că era ceva deliberat aranjat, că nu putea fi întâmplător, de vreme ce nu ploua tot timpul afară. Pe Fortul 13, Reduit, pe podeaua de ciment, era permanent apă, de la 1 cm până la 5 cm. În condițiile astea nu aveai cum să dormi noaptea, mai ales că nu ți se dădea decât o plasă de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cât de tare putea cu harapnicul. C. I.: Bun model pentru copii! S. Ț.: Eram la tăiat porumb, de fapt la tăiat cocenii după cules. Un coleg de brigadă, Ladislau Balogh 22, ce făcuse de era în lagăr nu știu. Plouase cu o zi înainte, pământul era moale iar sergentul care ne păzea - un țigan cu o burtă mare, deformată, căruia îi spuneam "Șoșoiu", pentru că așa spun țiganii la iepuri - a luat un bulgăre de pământ și a aruncat în Balogh
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am văzut în viața mea! Cu două rânduri de aripi, extraordinar! Și cum mă uitam la avioanele astea mi-a venit o idee. Mă, care-i inginer mecanic, ia ieși la interval! Bă, eu am K-ul ăsta și când plouă vin foarte greu la serviciu, câteodată trebuie să vin pe jos. Băi, ce ați zice dacă mi-ați face un avion din motocicletă? Credeți că motorul ăsta e bun?" " Ce vorbiți, tovarășe sergent, păi ăsta este K 55, motor sovietic
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ține minte ceea ce-ți spun: să nu plângi la moartea mea!" Și a murit mama lui. La înmormântare toată lumea plângea și se zbuciuma lângă sicriu și acasă și pe lângă carul cu boi cu care am dus-o la mormânt. Ploua în ziua aia și Ricu a stat la căpătâiul mamei lui fără să verse o lacrimă. A fost întrebat de către una dintre femei: "Ricușor, dar nu plângi, că este mama ta și nu ai s-o mai vezi niciodată?!" El
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a luminat și am întâlnit niște oameni. Când m-au văzut ăia..., acolo se vorbește românește așa cum vorbim noi acum: "Ce-i cu tine, măi, cumetre?" "Ce să fie, m-a prins ploaia!", am zis eu, că am dedus că plouase pe acolo, că șoseaua era udă. "Am întâlnit niște tineri la un sat din apropiere, nu mai știu cum se cheamă - deși știam, că mă informasem exact asupra denumirii localităților din zonă -, m-au dezbrăcat, mi-au luat banii, mi-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
După ce am înființat firma, am luat cu mine un neamț, Günter, care avea 4 copii - le dădea să mănânce câte o felie de pâine neagră unsă cu nu știu ce... foarte săraci, oricum. Aveau o mașină Citroen atât de veche încât, atunci când ploua, trebuiau să stea cu umbrela în mașină! Le-am cumpărat un Mercedes combi. Mare, încăpător, să poată duce copiii. Și i-am spus: "Să fii corect dacă vrei să trăiești bine!" Mi-a răspuns: "Până la moarte!" Dar moartea n-a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
R.: Când ne-am mutat la Ciupercă, nu prea mai aveam niciun mijloc de existență. Plăteam și chirie vreo 60 de lei, bani mulți pentru noi, și stăteam și în condiții insalubre, într-un chilier mic, cu acoperișul spart de ploua prin el. Erau șobolani mari și odată s-a urcat unul pe mine și când l-am văzut pe cămașă am sărit cât colo de frică. A fost îngrozitor! C. I.: Povestiți-mi episodul foamei crunte. R. R.: Păi nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nu mai fusesem niciodată". Drumurile sunt largi, degajate, copacii bătrâni și înalți sunt în fața caselor, vântul este răcoros, "asta îmi plăcea mult". Dar dacă seara de vară creează o atmosferă favorabilă deschiderii, cum se întâmplă adesea la Kafka, totuși a plouat și se lasă seara, noaptea se apropie cu întunericul și amenințările ei. Trebuie găsit un adăpost. Dorința de a petrece noaptea în mod plăcut în acest loc este nepotrivită cu aplicația un pic mecanică a călătorului, cu politețea sa țeapănă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu urină fără să-i spun ce e, Îi picuram În gură urina mea. Și eu am băut urină. La un moment dat, se dădeau lupte pe viață și pe moarte pentru puțină urină... La un moment dat Începuse să plouă. Supraviețuitorii conștienți și-au scos lingerie afară prin zăbrelele ferestrelor care nu mai erau bătute cu scânduri șpentru a le udaț. Vă dați seama ce luptă se dădea pentru a obține să te apropii de fereastră și de a obține
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
și deci nu puteam să vorbesc cu ofițerul german În ceea ce privește ordinul de reîmbarcare a trenului”. El a ordonat Într-adevăr soldaților să păzească noaptea trenul și să nu permită nici unei persoane să se apropie de el, deoarece era Întuneric și ploua torențial - dar „nimeni nu a venit să-mi aducă la cunoștință că autoritățile șlocaleț ar avea intenția să deschidă șvagoaneleț mai târziu pentru a da apă și ajutor oamenilor șevreilorț celor vii”52. Și Întrucât nimeni nu i-a cerut
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
o patrulă de soldați trăgeau În plin cu armele În evrei”97. „Botez a tras În mulțime cu revolverul său”98, a declarat un alt evreu. Pe drumul de Întoarcere, spune altul, „am băut apă de ploaie din mlaștină, căci ploua, iar sentinelele din ordinul comisarului Botez a tras În noi cu patul armei și șne-au Înțepatț cu baioneta ca să nu bem nici această apă murdară și stătută”99. Nu putem ști cine a suferit mai mult: evreii care au rămas
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
va da de capătul ecuației, să o ascultăm în emisiunea din iulie 2013, când am convins-o să vină în studio. Atunci, am început, direct, tot cu poezie. requiem pentru o duminică pierdută încă o duminică s-a dus și plouă. aur spun bătrânii pleoștiți sub umbrele, aur e ploaia asta pentru pământ. și aurul cade pe străzi, se scurge-n rigole, băltește pe trotuarele inexpugnabile. întuneric e-n urmă, vraiște prin ușile deschise. Don Quijote cu o tichie albastră doarme sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de praf de te termină! A. V. Eu vorbeam de anii copilăriei, nu de actualitate... (Mariana Codruț râde). Iată, ți-o plătesc și eu, chiar din cartea ta: "Pe șosea, colbul e de un lat de palmă. N-a mai plouat demult. Acum văd în depărtare apropiindu-se în trombă o mașină învelită într-un nor alb". Ce îți povesteam mai înainte despre colbul Prisecaniului din copilărie?... M. C. (râde)...așa este! A. V. -..."mă refugiez cu grăbire pe trotuar. Câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
a" din "a fi", umbla mai departe, ca un soi de paralelism cu fizica foarte modernă, a început să-mi placă din ce în ce mai mult Nichita Stănescu... A.V. Să mai ascultăm puțină muzică..., de aici, din poezia dumneavoastră. Cântec naiv Afară plouă laic și-aș vrea să fiu aici Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie, Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici După ce-au lins smântâna, slup-slup din farfurie, Și-aș spune-ncet, dă-mi mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
leșină dulci cucoane Vărsând pe sâni ceșcuțe de lapte cu cacao. Ți-aș da de-oparte părul cu gura, de pe gât Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză Afară plouă laic, și-s trist, și mi-i urât. Un pic din Bacovia... De ce și acesta, ca și altele, este un "Cântec naiv"? E.B. În primul rând, eram naiv, e scris pentru o actriță. M-am lecuit cu actrițele, nu... I.H.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
un roman, m-a băgat în roman, eram un profesor de sport, am rămas uimit, "cum, măi? Eu, profesor de sport?" Mă rog, dar mie îmi plăcea sportul, de fapt. Iar ploaia... Să știți că la Dolhasca erau zile când ploua, și ploua... Sunt păduri în jur, eu locuiam la o margine de sat, chiar la barieră, aveam și trenul care trecea, bariera... I.H. ...e și Siretul aproape... E.B. ...erau un deal cu vie, altul cu păduri, cu ciuperci, culegeam, pescuiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
m-a băgat în roman, eram un profesor de sport, am rămas uimit, "cum, măi? Eu, profesor de sport?" Mă rog, dar mie îmi plăcea sportul, de fapt. Iar ploaia... Să știți că la Dolhasca erau zile când ploua, și ploua... Sunt păduri în jur, eu locuiam la o margine de sat, chiar la barieră, aveam și trenul care trecea, bariera... I.H. ...e și Siretul aproape... E.B. ...erau un deal cu vie, altul cu păduri, cu ciuperci, culegeam, pescuiam în Șomuzel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
menține din cauza supraaglomerării deja existente; în prezent nu se mai aduc evrei în masă în ghetou. Sunt plini de păduchi, neputându-se curăți din cauza lipsei de spațiu în încăperile închisorii; curtea destul de mare nu se poate folosi din cauza vremii rele.. plouă continuu. Apa insuficientă dintr-o singură fântână rudimentară. Nu sunt cazuri suspecte de tifos exantematic, nici febră tifoidă până în prezent; sunt doar trei cazuri de rujeolă care sunt izolați. Sunt circa 20 medici dintre ei pentru îngrijirea bolnavilor și starea
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a plăcut la mai nimeni, Blindness de Fernando Meirelles. Oricum, nu trebuia să deschidă el, dar filmul preconizat (n-am aflat care) n-a fost gata la timp. Ca un făcut, s-a stricat și vremea. Vreo două zile a plouat, am reușit să răcesc (ca de obicei, aerul condiționat vine pe la rinichi), a plouat din păcate și pe 16 mai, când s-a dat Boogie, de Radu Muntean, în secțiunea „Quinzaine des Réalisateurs“. La proiecția pentru presă, sala a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
el, dar filmul preconizat (n-am aflat care) n-a fost gata la timp. Ca un făcut, s-a stricat și vremea. Vreo două zile a plouat, am reușit să răcesc (ca de obicei, aerul condiționat vine pe la rinichi), a plouat din păcate și pe 16 mai, când s-a dat Boogie, de Radu Muntean, în secțiunea „Quinzaine des Réalisateurs“. La proiecția pentru presă, sala a fost plină, s-a rămas și pe dinafară, iar de ieșit nu s-a prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
cine-i vorba. Și i-am pus pe cei de față, puzderie de poeți tineri și vârstnici, să ghicească cine-i autorul sau măcar am când au fost scrise versurile. Hai să vă văd: „Pe un gramofon de apă notele plouă după cum heruvimii făinii cântă din trompetele de făină în timp ce elefantul meu și-a încurcat trompa într-o spirală fără sfârșit fără punct și fără virgulă fereastra s-a desfăcut din zid și a plecat în lume drum bun“. Hm? Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mână, un picior. Strigoii pocesc. Fix la ora unu noaptea ieșea din școală. Da amu’ nu mai sunt. Nu se aud! A fost un moroi bătrân. Strigoi. Se spune că era la noi un om cu coadă. El știa când plouă. Era strigoi. Se mai spunea că de Andrei, îmbla la doisprezece noaptea Așchiuță (Aghiuță), necuratul. Toți fugeau prin casă de dânsul. Se înfricau. Nu umblau nopțile. Se zice că din ziua de Andrei începe a se mări ziua! Autori populari
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]