7,124 matches
-
cu expresia unui pattern mult mai răspîndit, care a început să organizeze reacțiile și atitudinile societății româ nești în general. Mi-am adus aminte de vechiul banc cu cei doi pensionari din Cișmigiu care privesc în tăcere cerul plumburiu. „O să plouă...”, zice unul după ceva timp. „Mai dă i dracu’ de comuniști !”, îi răspunde, prompt, celălalt. Cam așa și noi : orice ni se întîmplă, orice facem, orice auzim devine doar pretext pentru a ne exprima nemulțumirea și a conchide că ăștia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe mor mîntul mamei mele. O chema Maria, iar în ziua aceea era Sfînta Maria. I-am spus și ei întîmplarea cu Gertrude, dar cred că știa deja, căci am avut impresia că mi-a zîmbit... Patrocle De trei zile plouă fără încetare. În prima zi a fost o ploaie călduță de primăvară, apoi s-a răcit și norii s-au instalat pe tot cerul, cît vezi cu ochii. Probabil că sus, în munte, a nins, căci vîntul care coboară acum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
magazie cu bani, să verifice dacă erau în ea două milioane de dolari. Eu nici nu-mi pot închipui atâta bănet, e ca-n basmele orientale. Și când au ridicat sacii, pânza a pârâit, s-a rupt și „a-nceput să plouă cu dolari“ la picioarele funcționarilor, care, spunea ziarul, în scurt timp au fost îngropați până la brâu în bani de argint. Au venit, zice, pompierii, și i-au scăpat de la moarte sigură. Și morala era „ce-i drept, banii sunt foarte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu zăream cerul printre crengile lui. Iar când ploua mă adăposteam la rădăcina lui ca sub o uriașă umbrelă. Să nu adormi la umbra nucului, că este foarte periculos! îmi zicea bunicul, deoarece umbra acestui copac este înșelătoare. Te atrage cu răcoarea ei, dar poți răci în plină vară
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Spania. Toți tinerii care vor să se căsătorească cred că au dat de fata moșului. Foarte mulți tineri scriu poezii. Deși par oameni serioși. Și imbecilii cred că sunt în slujba unei utopii. Sub masca bufonului mustăcește cinismul. Când afară plouă cu găleata, se adună multă lume în sălile de expoziții. Iluziile ne mai cenzurează cât de cât disperarea. Parâmele te sprijină. Dar îți interzic zborul. Speranța poate învinge orice Goliat. Ideea de paradis terestru nu mai rezistă nici ca utopie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vânt în rafale, care se năpustea, după un anumit algoritm, în special asupra arborilor. Vine o ploaie pe cinste, de toată frumusețea, iar noi ne îndreptăm direct spre ea! Spre nord, cerul e negru ca tăciunele... Cred că la Focșani plouă zdravăn! îi avertiză Bidaru pe cei din compartiment. În primul moment, călătorii au crezut că e o glumă și nu au reacționat în nici un fel. Doar, tatăl profesoarei, auzind avertismentul, cu experiența acumulată de-a lungul vieții, înalt, voluminos însă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu cimitirele ei...” 8. 15 noiembrie ’80. Epigrame surde cu un președinte și un brigadier CAP. Unul născut în șaretă și altul ca omul din Whoroscop, al lui Samuel Beckett, înger pe bicicletă. Toate lucrurile sunt umede de ploaie. Când plouă parcă suntem tentați să trăim mult mai mult în trecut. Cu atâta prostie în jur e ridicol să nu fii optimist! Singurătatea, când nu e boală, e armă împotriva celor răi. Îmi irosesc timpul răsfoind jurnalul pe care atunci îl
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
femeii de care eu însumi m-am îndrăgostit așa de repede. Adolescentin chiar. Ce mică e lumea! Gânduri și iară gânduri. La urma urmei nimic adevărat. Hotărâsem ca, după reprezentație, ori să plec din oraș, ori să mă fac că plouă și, dându-le apă la moară, să văd unde vor ajunge lucrurile. 9. La câteva săptămâni după cutremur, când lumea, speriată de cele văzute și la televizor în legătură cu repercursiunile cutremurului, începea parcă să se consoleze cu noua viață clădită pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
după aceea îi trecu prin minte lui Valy, cu întârziere) la vârsta ei, mai înaintată decât a lui Gerard. Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci și eu plec, Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Aceasta era vorba lui de câte ori apărea. Perorația lui era ca un fel de încălzire a vocii, ori se servea masa ori nu. Doar vedea foarte bine că cina tocmai se terminase. Apoi se așeză neinvitat, pe sacunul lui, răsuflând forțat. Plouă afară? - întrebă doamna Finica. Acuma a început - făcu noul venit scuturându și geaca de parcă ar fi conștientizat faptul că, numai odată cu punerea întrebării, i-ar putea fi rece la spate. Ce mai. Ți-am spus eu că se va înteți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână - își făcu curaj Karin - tantepe care de fapt, o caută moartea pe unde poate și care se face că plouă. Hai, Pruncule, dă-te cu scaunul mai aproape și îmbucă și tu câte ceva, că oi fi fiind flămând, nu? Ce vezi aici, totul e proaspăt. Nici nu știu cum să-i mulțumesc Coraliei pentru toate astea. Tanti, eu mă retrag. Mai trec
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
va acoperi de flori, și unul dintre noi nu-l va putea vedea. — Trebuia să te fi gândit la asta înainte de-a aduce străini în tabăra mea. Sub văl, buzele lui Mubarrak schițară un zâmbet ușor: — Atunci încă nu plouase, răspunse și apoi, foarte încet, își dezgoli takuba, eliberând oțelul strălucitor din teaca de piele cu lucrătură în relief. Mă rog ca moartea ta să nu dezlănțuie un război între triburi, adăugă. Nimeni în afară de noi nu trebuie să plătească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de gropi asemănătoare, unde, mai târziu, s-a evaporat foarte încet, adunându-se pe fund un strat de sare care, în mijloc, avea deseori o grosime de mai mulți metri. Adesea, curentele subterane de ape cu salpetru le alimentau când ploua, și în felul acesta în apropierea malurilor se forma o zonă de nisip umed și sălciu, păstos, pe care soarele îl ardea până îl transforma într-o crustă tare, precum coaja unei pâini proaspăt scoase din cuptor. Această crustă prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cânt. Tare frumos mai cânta Milică. Într-un rând mi-au dat și lacrimile. Dar Milică se oprea și mă invita din ochi. Începeam și nu-mi venea să mă mai opresc... Atunci când treceam fără vioară pe lângă Milică, simțeam că ploua cu tristețe, pentru amândoi. Ne priveam și știam că ne vom reîntâlni. Și ne reîntâlneam ca doi nebuni îndrăgostiți de arcuș. Niciodată n-am mai vorbit cu Milică din ziua aceea în care mă întrebase simplu: "De când cânți?..." Ne priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui se gândi câteva clipe și clatină din cap, nu tocmai convins. Mai mult sau mai putin!... răspunse cu un ton șugubăț. Legile, la fel ca și forma norilor, permit interpretări foarte diferite, iar dacă tu afirmi, convins, că va ploua, oamenii vor accepta și ei că va ploua. Și dacă nu ploua? — Până atunci vom fi în larg, spuse Tapú Tetuanúi. Cu problemele pe care le au pe cap, nu cred că vreunul din Consiliu o să-l caute pe Omul-Memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cap, nu tocmai convins. Mai mult sau mai putin!... răspunse cu un ton șugubăț. Legile, la fel ca și forma norilor, permit interpretări foarte diferite, iar dacă tu afirmi, convins, că va ploua, oamenii vor accepta și ei că va ploua. Și dacă nu ploua? — Până atunci vom fi în larg, spuse Tapú Tetuanúi. Cu problemele pe care le au pe cap, nu cred că vreunul din Consiliu o să-l caute pe Omul-Memorie ca să-l întrebe dacă legile sunt exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mai mult sau mai putin!... răspunse cu un ton șugubăț. Legile, la fel ca și forma norilor, permit interpretări foarte diferite, iar dacă tu afirmi, convins, că va ploua, oamenii vor accepta și ei că va ploua. Și dacă nu ploua? — Până atunci vom fi în larg, spuse Tapú Tetuanúi. Cu problemele pe care le au pe cap, nu cred că vreunul din Consiliu o să-l caute pe Omul-Memorie ca să-l întrebe dacă legile sunt exact așa cum am zis eu. Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vasului, ca și cum ar fi vrut să citească în ele un mesaj secret. —De ce faci asta? întreba Tapú Tetuanúi, care își dorea în continuare să învețe cât mai multe de la maestrul sau. — În nopțile astea întunecoase, răspunse acesta, mai ales dacă plouă, se poate vedea, sub apă, o rază de lumină care se deplasează foarte încet. Sunt valuri de adâncime, care s-au lovit de un recif, iar la întoarcere provoacă această luminozitate fosforescenta. Dacă întâlnim această lumină, nu va trebui decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai fi fost de nici un folos din momentul în care carenele s-ar fi transformat în adevărate strecurători, incapabile să reziste loviturilor mării. Două zile mai târziu începu să plouă, de parcă cerurilor li s-ar fi părut că nivelul oceanului ar fi scăzut. Cantitatea de apă era atât de mare, încât deseori era imposibil de precizat care este limita dintre ocean și atmosfera. Uzi până la piele, cei de pe Marara rezistau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de moarte, conviețuind într-un spațiu atât de limitat cu o ființă care n-ar fi ezitat să-i omoare pe toți, ca să se poată culcă cu un monstru? Și, parcă pentru a-i neliniști și mai mult, continuă să plouă, iar căldură asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia că erau condamnați să navigheze veșnic peste un ocean care parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care le provoca izbirea de curenții de aer. Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele copacilor și își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila: „O regiune teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură în masa de nori, distingea jos o selvă deasă și compactă, de un verde profund, și chiar reuși să întrevadă unul din acele faimoase abisuri care transformau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nesemnificative... cum ar fi o balustradă de ciment, o bancă, o bordură sau scara blocului ei... dar asta pentru că altceva are importanță. Iată un alt episod din peripețiile lui Romeo-Ulysse: de dimineață Romeo ia maxi-taxi ca să se ducă la ea. Plouă cu găleata și el își ia umbrela. Pe drum se oprește să ia și niște flori: simte că ar vrea să-i ducă ceva și atunci alege niște bujori îmbobociți și frunzăroși... E deja fericit la gîndul că o s-o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
te afli în al nouălea cer, tresari numai cînd ochii tăi îi întîlnesc privirea și te topești pe loc, mai repede ca ceara, dacă se apropie de tine... apoi te apucă fericirea și totul îți pare miraculos și minunat chiar dacă plouă cu găleata și ești ud leoarcă. Dar cum știi dacă sentimentul e reciproc? Asta e mai greu... nu ai cum să-ți dai seama... ochii luminoși strălucesc spre tine, valuri de căldură te amețesc, dar care e adevărul? Și ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în palmă stătea celălalt capăt și gămălia avea un rol primitiv, dar foarte eficient. Adică rupea coaste, mîini și vai, vai, cînd ajungea la cap. Norocul tuturor era că moș Bulgaru nu se enerva ușor. Cu ceva vreme în urmă plouase binișor și moșul avea cîteva locuri, doar de el știute, unde ciupercile se adunau parcă la ședințele de partid. Avea vaga impresie că acele locuri tăinuite îi aparțin de drept și ar fi fost foarte supărat dacă cineva le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tălpi pe Vasile Banditu'. Apoi i-a tocat ficatul (să nu se cunoască) și la urmă toate măruntaiele. Degeaba a fost toată strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile ținea de sfoara care cobora sicriul în groapă. Ploua mărunt și Banditu' alunecă și cade în groapă peste sicriu. Banditul la bandit trage, șușotea lumea. Tot schilodit, cu o coastă ruptă, Vasile are și el ceva de spus. Și cu datoria cum rămîne, jigodia dracului? Moartea lui Simion Bratu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]