6,849 matches
-
apoi definitiv, la Școala Civilă de Fete a Astrei din Sibiu, unde va rămâne până la sfârșitul scurtei sale vieți. În 1903 își susține, la Leipzig, doctoratul în filosofie, cu o teză despre elementele germane în limba română. Paralel cu exercitarea profesiunii didactice, desfășoară o notabilă activitate culturală și organizatorică în secțiunea școlară a Astrei și se implică în efortul de modernizare a învățământului primar și secundar. Prieten cu St. O. Iosif, Dimitrie Anghel, Ion Scurtu, Ilarie Chendi, Panait Cerna, Constantin Sandu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
1979, 31; Adriana Iliescu, Permanențe ale prozei românești, RMB, 1979, 20 septembrie; Alex. Ștefănescu, Analiză psihologică și problematică morală, RL, 1979, 35; Vasile Chifor, Romanul unui experiment, T, 1979, 10; Radu Mareș, Un roman psihologic, TR, 1979, 43; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 276-283; Ștefănescu, Jurnal, 58-59; Culcer, Serii, 170-177; Grigurcu, Critici, 575-578; Al. Călinescu, Istorie și ficțiune, CL, 1984, 6; Condurache, Portret, 150-152; Raicu, Fragmente, 376-381; Iorgulescu, Prezent, 234-238; Dimisianu, Subiecte, 224-229; Holban, Profiluri, 277-238; Tia Șerbănescu, Devoțiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
Eliade. Eseistul va insista predilect asupra unor chestiuni de ordin identitar: „sensul duratei” la Eminescu, „obsesia sintezei” la Maiorescu, „sentimentul istoriei” la Kogălniceanu (cel care „se identifică cu liniile de permanență ale destinului românesc”), „ispita totalității” la Hasdeu (sub semnul profesiunii de credință: „Mi-am înțeles misiunea pe o scară colosală”), „soritul Unirii” la Bălcescu („omul acției”), „amplitudinea și profunzimea” spiritului critic la Iorga (și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
între toate schimburile pentru a-i jena pe unii, a-i împiedica pe alții și a-i împovăra aproape pe toți?. Doi ani mai târziu, reînnoia și completa, într-o circumstanță în care propria candidatură se afla în joc, această profesiune de credință, foarte demnă pentru elevul și viitorul moștenitor al lui J.-B. Say, al lui Comte și al lui Dunoyer. Domnul general Lamarque, care era vecinul său la țară, și care nu a avut greutăți în a discerne rarul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din studiile privind efectul licențelor de practică, în medicină sau în alte profesii, arată chiar contrariul acestui lucru. În timp ce piețele tind să genereze gradații de certificare, licențele de practică sunt binare; fie ești, fie nu ești licențiat. Mai mult, în profesiunile licențiate se întâmplă adesea ca licențele să fie revocate dacă profesionistul licențiat adoptă "un comportament neprofesionist", care este de regulă definit ca incluzând publicitatea! Dar publicitatea este unul dintre instrumentele dezvoltate de piață în cursul evoluției sale pentru a furniza
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu păduri, stejari, priveliști campestre, în acest mod: Dacă descriu o pădure, suma de copaci îi las, Și la un stejar mai mare trec cu un repede pas. Satira spiritului meu e o mică comedie de badinaj aproape mussetian, O profesiune de credință, un monolog al unui personagiu onctuos și inconștient vodevilesc, care se retrage de pe scenă cu comice reverențe. În fabule ( Toporul și pădurea, de pildă), dizertația molierescă ce taie răsuflarea formează substanța. Alecsandrescu era în fond un monologist. A
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și rece. Sinuciderea lui Niculăiță arată o conforma-ție insuficientă. Însă scrierea e valoroasă prin adunarea laolaltă, monografică, a tuturor aspectelor durerii umane, căzute asupra unui biet infirm. Andrei Rizescu din În lumea dreptății e un caz patologic. Magistratura, avocatura sunt profesiuni care cer un suflet tare, capabil de tranzacțiune, fiindcă dealtfel nici un ideal moral nu se înfăptuiește în viață numaidecât și fară compromis. Rizescu nu trebuia să și le aleagă. Absolutismul lui etic este demențial. Autorul, care strecoară în eroi moralitățile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu trebuia să și le aleagă. Absolutismul lui etic este demențial. Autorul, care strecoară în eroi moralitățile sale, ar voi să sugereze că marile aspirații de bine și frumos nu dau răgaz eroului să-și îndeplinească pentru scopuri curat practice profesiunea juridică. Însă Rizescu nu-i un artist, nici un om mare, ci un mediocru, anxios inadaptabil sub orice raport, care și înnebunește printr-un fatalism biologic. Pană Trăsnea Sfântul mută mormântul soției în curtea casei, cultivă flori cu inițiala E, ridică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să țâșnească copilul din bur-ta Ioanei! Așa să deie Dumnezeu!" Proza lubrică a Luciei Demetrius e fără valoare. Profira Sadoveanu a medelenizat propria copilărie, bogată în inimitabile ștrengării. Alte scriitoare: Sanda Movilă, Sidonia Dragușanu, Ioana Postelnicu, Cella Serghi. POEZIA PROFESIUNILOR În versuri de ținută alegorică Barbu Solacolu se înduioșa încă din 1920 de soarta proletarului (Sămănătorul, Cerșetorul), Eugen Relgis s-a străduit să întemeieze o mitologie a erei moderne cu divinități abstracte (Rezistența, Unitatea, Constructorul, Salahorul) și monstruozități mașiniste (betoniera
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jos, de imagini dispuse într-o plăcută simetrie și finețe în execuție, ale cerealelor, leguminoaselor, oleiferelor, textilelor, cartofului, sfeclei de zahar etc., al căror nume este trecut pe filele cărții și care fac obiectul discipinei FITOTEHNIE. Alături de preocupările din domeniul profesiunii Domniei Sale, măi precizam că venerabilul universitar ieșean Constantin Vasilica excelează, ca susținător și realizator notabil, și în domeniul medalistic. PERSONALITĂȚI DIN DOMENIUL ȘTIINȚELOR TEHNICE DRAGOMIR HURMUZESCU Dintr-o lucrare a fostului internatist, inginerul Cristian Ciornei{\cîte 98}, am aflat de
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
desfășoară povestea existenței unui medic extrem de dotat, ins de o mare puritate sufletească și cu o exemplară capacitate de dăruire. Închis sub regimul comunist și suferind o grea condamnare politică, el nu mai reușește să își reia drumul firesc al profesiunii, eșecul marcându-i și viața intimă. SCRIERI: Dincolo de așteptare, București, 1967; Verdictul, București, 1970; Lumină și piatră, București, 1972; Oameni și oameni, București, 1973; Păsările mari nu cântă, București, 1976; Nimic despre fericire, București, 1984; În iarbă, cu fața la soare, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
de călătorie, căci, ca la benedictini, cerul se vede luminat, iar viața urcă cu ea prin hăuri. [...] Piramida de lumină se înalță într-o baie de lumină a cerului și a pământului. [...] Poezia este identificarea totală de ființă, și această profesiune de ubicuitate a ei îi sună ca o muzică a sferelor. MARIN BUCUR SCRIERI: Sânge albastru, București, 1969; Ceară, București, 1970; Poezii, București, 1974; Poeme albe, București, 1978; Structura nopții, București, 1979; Blindajul final, București, 1981; Var, București, 1989; Parcul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
ed. (Fericirea obligatorie), Cluj-Napoca, 1999; Casa melcului (Dialoguri), București, 1999; Întoarcerea huliganului, Iași, 2003. Repere bibliografice: Petrescu, Scriitori, 112-117; Cristea, Domeniul, 283-286; Titel, Pasiunea, 73-76; Vlad, Lectura, 182-187; Georgescu, Volume, 62-71; Raicu, Practica scrisului, 255-263; Iorgulescu, Scriitori, 210-214; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 203-217; Raicu, Contemporani, 47-51; Moraru, Semnele, 227-233; Culcer, Serii, 167-170; Simuț, Diferența, 146-149; Raicu, Fragmente, 364-370; Titel, Cehov, 176-180; Iorgulescu, Prezent, 230-234; Holban, Profiluri, 248-258; Ion Holban, Când „a povesti” înseamnă „a fi”, CRC, 1990, 32
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
zic asta ca să vă fac atenți asupra acestor rânduri, ci a vă da a înțelege că numai nescriind încă pân-acum prin jurnale, nu mi-am putut netezi simțământul sub vorbe linse și lucii"202. Aflăm din aceste rânduri prima profesiune de credință pe care gazetarul o face în spațiul publicisticii și conștiința unui discurs original, nepervertit de adeziunea la o grupare politică sau alta și apt să oglindească problematica timpului. Publicistica eminesciană de factură politică este inaugurată însă de articolul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vă fac atenți asupra acestor rânduri, ci a vă da a înțelege că numai nescriind încă pân-acum prin jurnale, nu mi-am putut netezi simțământul sub vorbe linse și lucii"256. Este exprimată în aceste rânduri una dintre primele profesiuni de credință pe care poetul le face în spațiul gazetăriei, dar și promisiunea unui verb care părăsește cărările bătute în favoarea unei expresii obiective și curajoase. Distanțarea de stilul gazetăresc cultivat de generația pașoptistă se face simțită, atât la nivelul temelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
stilul cultivat de presa vremii, iar pe de altă parte, postura histrionică a jurnalistului care refuză la nivel declarativ "artificiile retorice", fără ca acest lucru să conducă la dispariția acestora din texte. Punându-și scrisul în slujba adevărului, Eminescu face următoarea profesiune de credință: "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prezenți. Cei care-i privesc văd în ei ca într-o oglindă imaginea renunțării la toate deșertăciunile lumii. S-au înmulțit mai ales pentru că nu refuză nimănui intrarea în familia lor religioasă, cu excepția celor căsătoriți sau legați de vreo altă profesiune religioasă. Pe astfel de persoane, de fapt, ei nu vor și nu trebuie să le primească, fără permisiunea soțiilor sau a superiorilor. 11. În schimb, cu cât este mai mare încrederea și deschiderea față de cei pe care îi primesc în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
1221, la 23 mai, indicțiunea a XIV-a, în ziua sfântă a Rusaliilor fericitul Francisc a celebrat capitulul general la Sfânta Maria a Porțiunculei. La capitul, conform uzanței ce se respecta pe atunci în Ordin, au venit atât frații cu profesiune, cât și novicii, iar numărul fraților reuniți a fost estimat la circa trei mii. La capitul, a fost prezent domnul Raniero, cardinal diacon, împreună cu mulți alți episcopi și religioși. Din porunca cardinalului, un episcop a celebrat liturghia și se crede
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
doi maeștri renumiți să se roage la Domnul nostru Isus Cristos, în timp ce el celebra liturghia, rugându-l să le reveleze ceea ce era mai bine pentru mântuirea lor. Și, fiindcă tuturor li s-a părut că alegerea cea mai bună era profesiunea fraților minori, pentru o mai mare siguranță, s-au dus la fratele Giordano, maestrul fraților predicatori, de sfântă amintire, implorându-l să le spună în mod sincer care era cea mai bună alegere, conform conștiinței sale. Acesta, întrucât era într-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de teologie. 69. Cel de-al patrulea a fost Toma de York. Cel de-al cincilea a fost Richard Rufus de Corrnovaglia, care a îmbrăcat haina franciscană la Paris, pe vremea când fratele Elia agita tot Ordinul, și a făcut profesiunea în Anglia cu fidelitate și evlavie, în perioada când s-a făcut plângere la Roma împotriva ministrului amintit. Ulterior, el a predat Sentințele [lui Petru Lombardul] în calitate de licențiat la Paris, unde a fost considerat un mare și strălucit filozof. [Acest
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la unitate pe acei frați ce voiau să iasă în evidență susținând idei rătăcite. Apoi a lăudat în toate provinciile ascultarea și fervoarea fraților englezi. La Paris i-a reconciliat personal pe frați cu maeștrii [seculari], explicând în universitate simplitatea profesiunii Ordinului, după ce a revocat plângerea fraților împotriva maeștrilor. El a decis ca fiecare capitul să fie ținut, de-acum înainte, în mod alternativ, dincoace [la nord] și dincolo [la sud] de Alpi. În cele din urmă, fiindcă nu se mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-lea o bulă, în care se stabilea că frații predicatori nu puteau să împiedice pe nimeni să intre în ordinul religios pe care candidatul îl alegea în mod voluntar și că nu puteau să-i admită pe novicii lor la profesiune dacă nu au terminat un an de încercare. De fapt, ei obișnuiau să-i admită la profesiune, dacă ei o doreau, chiar în ziua intrării în Ordin, așa cum a făcut fratele Robert Bacon, de fericită amintire. Însă frații predicatori, foarte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
intre în ordinul religios pe care candidatul îl alegea în mod voluntar și că nu puteau să-i admită pe novicii lor la profesiune dacă nu au terminat un an de încercare. De fapt, ei obișnuiau să-i admită la profesiune, dacă ei o doreau, chiar în ziua intrării în Ordin, așa cum a făcut fratele Robert Bacon, de fericită amintire. Însă frații predicatori, foarte tulburați, au făcut recurs la papa Inocențiu al IV-lea, cerându-i ca frații minori să nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care le ocupă mai mult timpul, este rugăciunea fără evlavie]. 135. Un anume Ioan, om de mare valoare în lume fiindcă era înalt și avea multe bunuri, dar simplu pentru că nu fusese școlit, după ce a îmbrăcat haina și a făcut profesiunea în Ordin, a îndeplinit până la moarte slujirea de portar. Acesta, înainte de a muri, a prezis cu exactitate ora morții sale, spunând că el trebuia să se urce într-o singură noapte pe un munte foarte înalt; dar când a ajuns
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fie încercați în ele, pentru ca mai apoi să nu fie motiv de părere de rău, ce nu s-ar putea scuza printr-o lipsă de comoditate. 3. De aceea, prin autoritatea prezentei scrisori vă interzicem să admiteți pe cineva la profesiunea Ordinului vostru, dacă nu a făcut anul de probă mai înainte. Iar după ce a făcut profesiunea, niciun frate să nu îndrăznească să părăsească Ordinul vostru și nimănui să nu-i fie permis să-l primească pe cel care a lăsat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]