7,270 matches
-
într-un "imbroglio" fără rezolvare, fiind mult prea încrezător în abilitatea lui de a înțelege sistemul birocratic și de a convinge femei precum Frieda, birtășița, Olga sau Pepi să îl admită în cercurile Castelului. Printre perfecționiștii ridicoli se numără și protagonistul din " Prima durere", un trapezist care nu se poate literalmente desprinde de aparatul care l-a consacrat. Pentru că senzația glorioasă de a fi „la înălțime” devine dependență, respectivul călătorește cu trenul doar în compartimentul de bagaje. Eroul "Americii" este comic
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de niște lovituri administrate de propriul tată, reprezintă și o decizie personală a eroului, de a se retrage de bunăvoie dintr-o lume vrăjmașă, fără speranță, unde se simte un parazit. "America" începe ca un roman inițiatic, avându-l ca protagonist pe Karl Rossmann, un tânăr de șaisprezece ani exilat din Europa de proprii părinți pentru că a sedus o servitoare. Coborând în portul New York, Rossmann își dă seama că și-a uitat umbrela, așa că se întoarce pe vas și pătrunde într-
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
dezlănțuie într-o tiradă ce îi va fi defavorabilă, împotriva metodelor dezonorante și absurde ale justiției. Abia mai târziu, la insistențele unchiului Karl, îl angajează ca avocat pe domnul Huld, un fanfaron de o inutilitate evidentă. În cele din urmă, protagonistul se îndreaptă spre pictorul Titorelli, un bun cunoscător al justiției, care îi dezvăluie că există trei tipuri de achitări: cea reală (foarte rară, dacă nu chiar imposibilă), cea aparentă și tărăgănarea la infinit. Absurdul situației culminează cu parabola " În fața legii
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
care un preot i-o povestește eroului într-o catedrală, pentru a-i demonstra că legea este și rămâne inaccesibilă rațiunii. Romanul este completat de scurte episoade de iubire, spontane și vremelnice, dovedind nesiguranța și lipsa de angajament sentimental a protagonistului. Josef K. este atras de domnișoara Bürstner, o chiriașă dintr-o cameră vecină, sau de Leni, servitoarea avocatului Huld. Capitolul final al romanului este tragic și teatral: doi domni îl execută pe Josef K. cu un cuțit de măcelar, iar
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
K. cu un cuțit de măcelar, iar eroul se supune destinului și acceptă să moară « ca un câine ». Dintre cele trei mari romane ale lui Kafka, "Castelul" are subiectul cel mai complicat și diversitatea de personaje cea mai mare. Sosirea protagonistului K. într-un sat de la poalele Castelului, după ce i s-a comunicat că a fost angajat ca arpentor, marchează intrarea într-o lume a absurdului birocratic. Lui K. i se solicită o autorizație pentru a înnopta la han, i se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Klamm, îi este blocată. Deși i se confirmă telefonic și în scris că își va lua în primire postul cât mai curând, K. află de la primarul satului că numirea sa constituie o eroare, deoarece Castelul nu are nevoie de arpentori. Protagonistului îi parvin totuși, prin intermediul curierului Barnabas, mesajele lui Klamm, care îl îndeamnă să persevereze. Mai mult, doi tineri infantili și incomozi, Artur și Jeremias, sunt desemnați de Castel să îl secundeze. Acțiunea se amplifică prin bizara poveste de iubire dintre
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Mai mult, doi tineri infantili și incomozi, Artur și Jeremias, sunt desemnați de Castel să îl secundeze. Acțiunea se amplifică prin bizara poveste de iubire dintre K. și Frieda, o chelneriță de la „Curtea domnească”. Amanta lui Klamm, Frieda îi permite protagonistului să își întrezărească șeful printr-o gaură din ușă. K. și Frieda se logodesc și trăiesc împreună în condiții vitrege, în sala de gimnastică a unei școli, unde K. este angajat provizoriu ca om de serviciu. Logodna eșuează, când Frieda
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de trei ori finalistă în Liga Campionilor. Din alte sporturi, cricketul și handbalul sunt populare în Corfu, respectiv în Veria. Numeroșii zei ai religiei Greciei antice, precum și eroii legendari ai epopeelor antice ("Odiseea" și "Iliada"), și evenimentele cărora le sunt protagoniști toți aceștia constituie ceea ce astăzi este denumit popular „mitologia greacă”. În afara rolului religios, mitologia vechilor greci juca și un rol cosmologic, încercând să explice formarea și funcționarea lumii. Principalii zei ai grecilor antici erau ("cei doisprezece zei"), care trăiau, conform
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
în islandeza veche înseamnă „povestire”, „istorie”, „declarație”, „vorbire”, desemnează o specie literară diferită de cea numită de termenul german „Sage”, deși cei doi termeni sunt înrudiți etimologic. Dacă legendele eroice sunt opere de mici dimensiuni ce tratează fapte ale unor protagoniști mitologici anistorici (eroi, zei, ființe supranaturale), având un număr redus de personaje și o scenografie restrânsă, saga ating în unele cazuri dimensiuni impresionante și tratează evenimente desfășurate de-a lungul mai multor generații și în decoruri răspândite în mai multe
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
iunie 2010, Lanzarote, Insulele Canare, Spania) a fost un scriitor portughez. În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Saramago reușește să construiască pe teme deseori suprarealiste (de exemplu desprindera peninsulei iberice de continentul european), romane cu o acțiune și cu protagoniști "foarte" din realitate. Romanul "Ensaio sobre a cegueira" („Eseu asupra Orbirii sau Orașul Orbilor”) conține în detaliu aspectele pshihologice și sociologice ale comportamentului uman, într-o anumită situație. O parte din romanele lui descriu diferite epoci istorice ale Portugaliei, însă
José Saramago () [Corola-website/Science/298329_a_299658]
-
(n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice. Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor. Pentru români, romanul "Maitreyi" al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rândul o adevărată încântare. Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat, până în 1990, în țara Vedelor și a
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
lat. "ballare", pe filieră provensală, "ballada" - „dans“ / „cântec“; cf. fr. "ballade") este o specie a genului epic înfățișându-se ca un amplu poem narativ, fără a exclude și unele accente lirice, unde, în general, se proiectează un eveniment eroic, având protagoniști, fie din timpuri istorice, fie din vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediată, personaje prezentate mai ales in antiteză. În literatura română, specia este bogat reprezentată atât în sfera oralității - "Pe-o Gură de Rai / Miorița" (cu peste
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
110). În ciclul al patrulea, cinci balade sunt dedicate mânăstirilor fundamentale dacoromânești din salba carpatin-cogaionică: Tismana, Cozia, Frăsinei, Arnota și Mânăstirea-dintr-un-Lemn. Autohtonismul gândirist a culminat în anul 1943, în cel de-al cincilea ciclu, "Fântâna cu Pandur", unde, mai întâi, protagonistul baladesc-liric ia întruchiparea puterii unui Salmoș-Zalmas-Zalmoxis, alăptat de ursoaică, așa cum este surprins și într-o celebră statuetă cogaionică aparținând culturii Turdaș-Vincea: "Șase ani am supt la maică / și-un alt an la o ursoaică. // Foaie verde a cucutii, / alți opt
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
contactul cu satelitul Phobos fără să înțeleagă cauza. Mai târziu pierd și contactul cu Deimos. Astfel personajul tău este trimis pe Phobos sa vadă ce se întâmplă. Pe Phobos se petrece primul episod din Doom, numit "Knee-Deep in the Dead". Protagonistul a observat creaturile care tot apăreau și și-a dat seama ce se întâmplă. După ce el trece printr-o mulțime de niveluri și omoară toți demonii din infern, ajunge la portalul spre Deimos. Pe Deimos are loc al doilea episod
Doom () [Corola-website/Science/297147_a_298476]
-
organizează o expoziție strict cubistă intitulată ""Section d'Or"" la galeria "La Boetie", din inițiativa lui Marcel Duchamp. Cubismul se va răspândi ca urmare a acestor expoziții, dar de multe ori picturile realizate sunt doar o caricatură a operelor aparținând protagoniștilor acestei mișcări artistice. Dintre cubiștii-imitatori (numiți și "cubisteurs"), mulți nu au înțeles principiile revoluției cubiste. După cum scrie pictorul și criticul italian Ardengo Soffici, "...ei par să deformeze, geometrizeze și cubizeze fără niciun scop și la întâmplare, ascunzând banalitatea lor înăscută
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
khane") erau recunoscute legal și plăteau impozite. Unii cărturari consideră că există exemple de iubire homosexuală în literatura antică, precum poemul epic mesopotamian "Epopeea lui Ghilgameș" sau povestea biblică a lui David și Ionatan. În "Epopeea lui Ghilgameș", relația dintre protagonistul Ghilgameș și personajul Enkidu este văzută de unii ca având o natură homosexuală. În mod similar, iubirea lui David pentru Ionatan este "mai mare decât iubirea pentru femei". În multe societăți din Melanezia iubirea masculină face parte din cultura tribală
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
Ludovic a mers în Țara Sfântă, unde a petrecut patru ani, organizând apărarea regatului Ierusalimului înainte de a se întoarce în Franța, în 1254. Răspunsul la apelul papii referitor la o nouă cruciadă îl dă Ludovic al IX-lea, regele Franței, protagonistul celei de-a șaptea cruciade. Într-o adunare solemnă, la 24 martie 1268, regele își anunță hotărârea de a mai conduce o cruciadă. La 1 iulie 1270, vasele cu cruciați pornesc spre Siria, dar corăbiile își schimbă ruta spre Tunisia
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
creației artistice. Un punct culminant al primei sale epoci de creație este atins în tragedia "Die Weber" ("Țesători", 1892), impresionantă ilustrare a conflictului de clasă dintre țesătorii silezieni și fabricanții exploatatori. În locul personajului central individual masa înfometată devine ea însăși protagonist, înfruntându-și deschis adversarul. Hauptmann creeaza astfel cea mai valoroasă operă a curentului naturalist. El prefigurează totodată începuturile teatrului epic și-și fundamentează renumele pe plan internațional. De la acestă dramă, deci din 1892 până la "Atriden-Tetralogie" ("Tetralogia Atrizilor") (1940-1945) Haupmann valorifică
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
chiar și scrierea a fost o activitate artistică (în Mesopotamia și în Egipt), constând în imagini ce reprezentau idei sau obiecte. Pictogramele din China antică simbolizau cuvinte întregi. Marele eveniment al începutului acestei perioade este apariția scrisului , la care moment protagoniștii sunt marile civilizații ale Orientului Mijlociu: Egiptul antic și Mesopotamia, eveniment prin care arta dobândește noi modalități de expresie. Scrisul permite evidențierea sistematică a activităților economice și comerciale. Astfel, în jurul lui 3.500 î.e.n. apare, în Mesopotamia, scrirea cuneiformă, care
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
lipsuri, e menit să restabilească acea imagine controversată pe care atât Paraziții cât și Cheloo și-au creat-o prin albumele anterioare. O dată cu Intro-ul sunt date în vileag și alte porecle sau pseudonime sub care se recomandă sau este cunoscut protagonistul: "Cheloo aka Văranu aka Patentu". Portretele acestor personalități multiple sunt zugrăvite pe Fabricant de gunoi, trăsătură lor caracteristică fiind pusă în directă legătură cu relatarea unui scenariu morbid, în timp ce ritmul de toba spartă acompaniat de trombon răzbate în boxe. Ramând
Fabricant de gunoi () [Corola-website/Science/317023_a_318352]
-
devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în lupta cu Reforma Protestantă. Sculptura este mai dinamică, de dimensiuni mai fastuoase și destinată mai mult spațiilor publice, tocmai pentru a demonstra omnipotența bisericii. Protagonist al barocului, Bernini dă un limbaj nou artei sculpturale, redând mișcare în spațiu formelor imense. Imaginile sunt exuberante și pline de emoție. Printre lucrări ca: decorarea Bazilicii Sfântul Petru din Roma, Fontana di Trevi, statuia "Extazul Sfintei Tereza", Bernini a
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
() este o serie de povestiri scrisă de Stanisław Lem, versiunea poloneză apărând prima oara în 1967. Protagoniștii seriei sunt Trurl și Klapaucius ("ro:" Trurl și Clapauțius), doi savanți, roboți, constructori și inventatori. Marea majoritate a personajelor sunt fie roboți, fie mașini inteligente. Poveștile se concentrează pe problemele individuale și societate, precum și pe căutarea zadarnica a fericirii omului
Ciberiada () [Corola-website/Science/317162_a_318491]
-
(n. 25 martie 1845, Romă - d. 19 august 1929, Romă) a fost un sculptor italian. Născut într-o familie de artiști plastici, a devenit unul din protagoniștii mișcării de renaștere artistică după actul de unificare a Italiei. Tatăl său, sculptorul Filippo Ferrari (1819-97), l-a învățat sculptură și i-a inoculat pasiunea pentru politica republicana. În 1868 a câștigat o bursă de studii la "Accademia di Sân
Ettore Ferrari () [Corola-website/Science/317229_a_318558]
-
desființat de Napoleon, iar ultimul împărat româno-german și-a atribuit titlul de împărat al Austriei. În 1815, după înfrângerea lui Napoleon, Cancelarul Metternich a avut un rol fundamental în cursul Congresului de Pace de la Viena la care au participat principalii protagoniști care l-au înfrânt pe Napoleon: Rusia, Marea Britanie, Prusia și Austria. Franța era reprezentată de Talleyrand, mandatat de Ludovic al XVIII-lea, grație abilităților sale de diplomat. Congresul de la Viena (1 noiembrie 1814-9 iunie 1815) a fost prezidat de Metternich
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]