8,125 matches
-
musafirii: îi petrec până la poartă, manifestându-se cu pompoase saluturi de prisos, tot atât de plictisitoare, de alergenice și de bune pentru tărăgănare ca și plecăciunile japonezilor și ale altor orientali. La ore atât de înaintate, nu-mi imaginez că hotelul ăsta pustiu mai are personal la bucătăria restaurantului, dispus să servească masa, reflectă Vladimir. Barem să văd ce băuturi are frigiderul! În adevăr, refrigeratorul cel scos din priză era doldora de carafe care-i făceau cu ochiul. Își luă o sticlă pătrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aștepta fiica ei, o furnicuță năzuroasă, care atâta își dorea acea Țandără de Cer cu puteri magice și atâta plânsese și atâtea nopți o implorase, încât maică-sa s-a decis să forțeze mâna Destinului. Noaptea, furnica veni în Piața pustie și tăcută, unde vede Turnul înalt și Piatra azurie acolo, sus, în vârf. Atunci, începe să fugă prin aer, zboară de câteva ori în jurul Pietrei azurii, o ia și o duce acasă la furnicuța ei. Aceasta o înșfacă degrabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sărbătorindu-și, de una singură, ziua de naștere. Iar eu, după ce făcusem o baie, am Încercat s-o ajut prin bucătărie, dar, cum nu mai era mare lucru de făcut, am decis să ies cu bicicleta, să mă zvânt. Străzi pustii și prăfuite, nu plouase de mult În oraș. Era liniște, auzeam doar fâșâitul roților de la bicicletă și un ușor scârțâit al șezutului, care ar fi trebuit strâns mai bine și uns. M-am plimbat o vreme prin cartierul cochet În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cea Împădurită. Aveam de străbătut mai Întâi străzile din centru, așa că am declanșat un fel de clișeu emoțional: Împlinirea sentimentului de singurătate și nesiguranță pe un itinerariu post-atomic. Ca să explic: noaptea de dinainte fusese ultima a festivalului berii. Acum, străzile pustii erau acoperite de cioburi, de bucăți de plastic arse, de pete de vomă. De unde și nevroza mea. Exagerez. Adică mă truchez, ca de obicei. Fiindcă aveam toate motivele s-o iau razna. Le țineam Însă Închise Într-un balon plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să tragă concluzii. Și chiar era vremea concluziilor. Ajuns la marginea orașului, În pădure, am găsit un refugiu, m-am Întins pe o bancă, transpirat și cu ochii pe cer, ca Într-un film rusesc. Totul se potrivea: liniștea, pădurea pustie, faptul că-mi petreceam vacanța la o mătușă, zbuciumul religios și beția din ajun. Frica, poate și frica. Stăteam pe gânduri, Începeam să mă dezmeticesc mai bine, răcorit de briza pădurii. Ascultam cântecul păsărilor, foșnetul frunzelor, mă gândeam la Leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
străzii se aliniază vile impunătoare pe a căror pereți albi se vede plasa lemnoasă a rugilor abia înmuguriți de iederă. Pe frontonul uneia dintre ele, proprietarul montase într-un triunghi isoscel stema heraldică a unei vechi familii nobiliare. Strada este pustie, tipică pentru cei ce locuiesc acolo, dintre care mulți abia dacă deschideau ochii spre orele prânzului. Doar un șofer de casă mare, într-o uniformă gri, strânsă pe corp și cizme înalte, temeinic văcsuite, plimbă în lesă un Saint Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca totul să se împlinească cu bună rânduială și corectitudine. În picioare odată cu zorile, mergea la culcare când cerul intra în stăpânirea lunii, unica confidentă rămasă bătrânului când acesta se trezea din frământarea unui somn fără odihnă, singur în casa pustie. Nevasta îi murise la nașterea ultimului copil, fiul cel mare, Radu, învățător într-un sat din apropiere, înrolat din prima zi a războiului ca ofițer, căzuse la capul de pod Țiganca 56, iar Ioan, mezinul, un tânăr falnic ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Știu. Îl prinde de mână pe Marius și strânge puternic. Și tocmai de aceea trebuie să avem grijă ca nimic să nu ne destrame bucuria de a fi împreună. În acea noaptea Smaranda visează că merge prin zăpada unei cărări pustii, întinsă prin mijlocul unor munți uriași ale căror creste obturează cerul de un albastru profund. Poartă o rochie subțire de pânză albă, lungă și largă, dar frigul nu are putere asupra ei. Și ceea ce este mai ciudat, observă că picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cel căzut. Mâinile lui întâlnesc o umezeală vâscoasă. Din rana deschisă, sângele curge cu putere ca dintr-o cișmea stricată. Îngrețoșat, își retrage mâinile fără să le privească. Iese grăbit, fuga se transformă într-o goană disperată prin labirintul străzilor pustii. E în viață dar, Dumnezeule, ce sinistru succes! Trece pe lângă cei căzuți fără alegere din unitățile care se înfruntaseră în ultimele zile. Sub ruine, se ghicesc multe alte trupuri. Duhoarea grea a cadavrelor în descompunere este insuportabilă, se insinuează copleșitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori noaptea, în timp ce trag cu urechea la cel mai neînsemnat foșnet. Spre ușurarea lor se dovedește a fi o alarmă falsă. Totul este calm și pașnic. Nici o mișcare. Pustiu. Cu toate acestea, atunci când pornesc o fac cu maximum de precauții. Caută permanent camuflajul zidurilor ruinate și folosesc tranșeele săpate la temelia lor pentru a-și înăbuși mai bine rezonanța pașilor. În sfârșit ajung la casa în care este instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În joc este însuși viitorul Reich-ului. Nu trebuie manifestată nici un fel de milă. Dacă nu vă simțiți capabil să suportați priveliștea, puteți pleca. Șoferul meu îmi este de ajuns ca ajutor pentru anchetă. Tăcut, von Streinitz părăsește camera. Pe hol, pustiu. Fapt neobișnuit, întreaga clădire este tăcută, nu se aude nici un zgomot, ca și cum toată lumea așteaptă cu sufletul la gură ceea ce avea să urmeze. Nu după mult timp, dinăuntru ajung până la el răcnete și înjurături ce însoțesc gemetele înăbușite ale unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar, din când în când, transpirații reci îi curg pe șira spinării. Aprinde o țigară urmărindu-și imaginea în fereastră. Afară încă nu se întunecase cu toate că este trecut de cinci după amiaza, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lângă treptele a ceea ce fusese subsolul. Cu un bandaj uriaș în jurul capului, Romulus trage să moară pe o pătură. O spumă sângerie se prelinge pe gât, pornind din colțurile gurii larg deschise. Alături, sublocotenentul Novăceanu continuă să zacă cu privirea pustie ațintită asupra cerului. Pare că se înviorează numai când Mâțu duce la buzele lui un mic bidon metalic. Soarbe câteva înghițituri, apoi revine la starea de dinainte. Sergentul se întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Sorescu, Preda. Toată lumea se supără pe tine. Dl Gheorghe Grigurcu pentru că el este, din principiu, împotriva scriitorilor citați, dl Alexandru George pentru că Preda a scris despre țărani, dl Cărtărescu pentru că vrea Premiul Nobel și, dacă-l vrea, trebuie să facă pustiu în jurul lui. M-am îndepărtat, remarc, de întrebarea dumneavoastră. Răspunsul scurt este următorul: n-a fost ușor ieri, nu este comod nici azi să spui că Sorescu este un mare dramaturg și un poet extraordinar, nici că Nichita Stănescu a
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
orice muncă intelectuala. Căci natura comună nu muncește decât de silă. Silit de împrejurări normale, d. X ar fi devenit un profesor mediocru; nesilit de nimenea, se simte în sat fără câni și umblă cu mînile în șolduri, lasă școala pustie și vine la București ca să-și facă mendrele și să-și deie o importanță pe care natura n-au voit să i-o deie. Tot astfel e d. Y și bună parte din cumularzii universităților. Am luat profesori de universitate pentru că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sub regimul unor legi mult mai liberale decât cele din restul împărăției, o țară unde n-au fost conflicte sângeroase, nici revoluții, unde populațiunea e în parte foarte bogată, "R. L. " o numește o țară sălbatecă. Dobrogea e o țară pustie și nesănătoasă, însă e departe de a fi sălbatecă. Pustie din cauza mlăștinelor, mocirlelor, din cauza frigurilor, cu un cuvânt o tară unde omul e mai mult decât înalte locuri expus agenților destructori ai naturii. Dar acest om care locuiește acolo nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
restul împărăției, o țară unde n-au fost conflicte sângeroase, nici revoluții, unde populațiunea e în parte foarte bogată, "R. L. " o numește o țară sălbatecă. Dobrogea e o țară pustie și nesănătoasă, însă e departe de a fi sălbatecă. Pustie din cauza mlăștinelor, mocirlelor, din cauza frigurilor, cu un cuvânt o tară unde omul e mai mult decât înalte locuri expus agenților destructori ai naturii. Dar acest om care locuiește acolo nu e deloc sălbatec. "Romînia liberă" știe regula: affirmanti obstat probatio
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și aspiră de-a deveni prefecți, acele lăcuste ale visteriei și ale averii țăranului cari ne-au înfundat țara în datorii și au adus pe sătean la sapă de lemn. Știm că vorbele noastre sânt ca celea ale prorocului din pustii. Contra instinctelor de rapacitate a unei societăți putrede și corupte, contra Bizanțului modern cuvintele nu ajută nimic, ci numai biciul și baioneta; dar ne îndeplinim datoria, deși știm bine că, în loc ca Dobrogea să devie un Eldorado al unei bune
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu învățătură la acea Universitate, dar despre numele acelora nici n-auzi vorbindu-se, tocmai pentru că-și văd pur și simplu de catedrele lor și nu s-amestecă în politică. Așadar d. Cogălniceanu avea dreptate când se plângea de starea pustie de părăginire a Universității din Iași, dar care a fost rezultatul practic al interpelărilor sale? Intrarea sa în minister. Universitatea a rămas în știrea lui Dumnezeu, ca și mai nainte; d-nii Vizanti, Climescu, Ionescu, Leonardescu, Gheorghiu, Șendrea au continuat a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se propune modificarea și a altor articole din Constituție, a revenit mai târziu pentru buna pace și din motive patriotice lesne de înțeles. {EminescuOpX 193} Noi nu ne-am închinat vrodată Constituției ca neamul lui Izrail vițelului de aur din pustie și am esprimat adesea păreri aspre în privința aceasta, nu din prevențiune contra principiilor ce cuprinde, pentru că principiile nu sânt nici bune nici rele înaintea aplicării lor, ci mult mai mult din cauze de conservare națională și pentru cuvinte economice. Era
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poporului maghiar. Pretutindeni demagogia, avidă după putere și după voturile alegătorilor, exagerează toate cestiunile în paguba țărei lor respective și, c-o superficialitate vrednică de inferioritatea intelectuală și fizică a acestui soi de oameni, crede a putea săca mări și pustii țări printr-o trăsătură de condei. Rasa maghiară, tolerantă de feliul ei, n-ar trebui să lunece pe acest povârniș pericolos, căci ura și dezbinarea înlăuntru, iată ceea ce doresc inamicii regatului unguresc pentru a-și crea unelte lesne de mânuit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au ajuns un adevărat scandal, care n-ar fi suferit în nici o țară civilizată din lume; cârciumele sânt locale de îndobitocire și de prostituție sufletească și libertatea de a le ținea deschise dumineca și sărbătorile face ca biserica să fie pustie la zile mari și cârciuma plină. Măsura cea mai nimerită pentru a înlătura acest adevărat scandal, această cangrenă a societății, e de a preface dreptul de debit al băuturilor spirtoase în drept al comunelor rurale, iar consiliul comunal să îngrijească
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ochii, într-o zi cât alții într-un an, și, mânat de instinctul de neîmbătrînire și de nemurire sădit în pieptul lui, luă lumea în cap, spre a mântui împărățiile de pieire, omenirea de dușmani. Trecu pe rând când prin pustii primejduite de zmei puternici, unde nici om, nici turmă nu putea petrece și ucidea pe acei zmei, deșchizând locuri așezării oamenilor, când prin păduri locuite de fiară, pe cari le nimicea făcând drum vânătorilor și cărbunarilor, când iar prin împărății
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe el însuși luptîndu-se cu un zmeu. El întrebă pe-un orășan ce însemnează acel grup. Acesta-i răspunse că acum câteva sute de ani un viteaz se zice c-ar fi ucis un zmeu în locurile acestea, care erau pustie, și că de atunci încoace a fost cu putință șă se așeze oameni acolo și să se ridice acel oraș. - Dar bine, eu sunt acela - zise atunci cavalerul nemuritor. Lumea ce se strânsese împrejurul lui râse de dânsul și-l
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mod absurd și ușa de la cămară, unde nu putea fi, deoarece pe mașina de gătit nu fierbea nimic. Ana nu era nici ea în odaia ei. Mă plimbai câtva timp prin vastul apartament care deodată mi se păru străin și pustiu și imaginile mele cu copacul și eclipsa mi se părură ridicole. Îmi veniră în minte destăinuirile lui Petrică. Erau deci adevărate. Formidabil, chiar atât de curând, mă întrebai, chiar de îndată ce începuserăm să trăim sub același... hm! acoperământ, bineînțeles, între aceleași
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]