7,014 matches
-
puțin, apoi s-au dus să-i întâmpine pe ceilalți, care soseau și ei dar cam gâfâiau de urcuș. Acum eu am rămas puțin singur și chiar dacă mai sunt încă amețit de emoție, voi continua să transmit... dintr-un adevărat rai al culorilor. Îmi vine să mai trec o dată pe sub curcubeu. Doamne, ce aproape e! Și cât de strălucitor! Iar aici pe pământ, în jurul meu, curg râuri de culori... Îmi vine să înot în ele, să ascult și să miros
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
înviau? Înseamnă că Prințul Culorilor n-a stat degeaba. Grădinărița plantează pe planșeta ei un tablou fermecător, în relief. Parcă ar fi făcut din plastilină. Nu, e o sculptură foarte frumoasă, o grădină mare, fermecată, un fel de Grădină a Raiului, un paradis, cu oameni vii, frumoși și veseli, cu mulți copii fericiți care cântă, dansează, se joacă unii cu alții și cu părinții lor. Am înțeles: O țară ca o grădină așează Grădinărița pe planșeta ei. Din loc în loc, Măiastra
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a numeroase festivaluri de umor din România și Republica Moldova. Are 6 volume proprii de epigrame și 2 în colaborare. U.E.R l-a nominalizat recent epigramistul anului 2013. Femeia Nu are porți, nici ziduri ferecate, Sub cer aromitor, curgând spre rai, Dar este totuși unica cetate Pe care-o cucerești și...te predai. Neiertătoarea Din câte mândre-avui întruna, În timpul când eram voinic, În veci nu mă mai iartă una... Cu care n-am avut nimic... Ceartă între soți Îi spune soața
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
cu ceapă. Dă-mi să mănînc ruși". Duși au fost la pîrnaie, tustrei. S-a întors după cinci ani, de nerecunoscut: tuns chilug, c-o sfoară în talie, să-i țină cumva zdreanța de palton. "Aiștea vor să dea jos raiul din ceruri, copchilă". Niciodată bunica Leonora n-a mai simțit, după arestarea lui, pace adevărată. Securitatea a transmis că soțul i-a murit, deși nu murise. Buna mea bunică. Tot satul îi bătea în poartă. "Ajută-ne, coană prioteasă". Aroma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai vară n-a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii de după dîmboc și scînceam ca Tano. Nodul din gît părea a fi o bucată din mărul raiului: bucata abia înghițită din fructul oprit. Am ratat examenul, deși îmi picase subiectul preferat. De Crăciun, a venit cu ea și cu o boxeriță, albă toată. Pe amîndouă le chema la fel: Daisy. Îl așteptasem din ce în ce mai nervoasă. Ah, emoția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce. Numai că în vara aceea ultimă, vara cu nori, încrederea naivă în el pierise. Nu mai credeam nici în zburătoare, planta înzestrată cu puteri peste fire. Satul sărac, cu case sărace și garduri de mărăcini, încetase să fie primul rai. Pe taluzul strict al unui iaz, visam mări și oceane. Mă plictisea viața de-o simplitate cerească a bunicii Leonora și compotul ei de rebrize. Pe Rusalin îl regăsisem nu știu cum, cam sălbatic. Arăta a flăcău de țară. Tuns prost, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
i le-am spus, dar care-mi provoacă atâta durere, de fiecare dată, când îmi amintesc de ea, și care mă duc până la lacrimi - lacrimi de durere și dor. La biserică, învățăm că, după moarte, oamenii buni vor ajunge în rai. Eu o să ajut mereu această lume cu tot ce voi putea și voi face bine ca să ajung după moarte, acolo, în Împărăția Cerului, căci eu sunt sigură că mama mea este în rai. Pentru că, o ființă care a dat naștere
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
după moarte, oamenii buni vor ajunge în rai. Eu o să ajut mereu această lume cu tot ce voi putea și voi face bine ca să ajung după moarte, acolo, în Împărăția Cerului, căci eu sunt sigură că mama mea este în rai. Pentru că, o ființă care a dat naștere la trei copii și care se străduia să ne ofere condiții normale de trai și alte lucruri nemateriale, dar prețioase, precum sunt iubirea și căldura, trebuie să ajungă doar în rai. Și sper
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
este în rai. Pentru că, o ființă care a dat naștere la trei copii și care se străduia să ne ofere condiții normale de trai și alte lucruri nemateriale, dar prețioase, precum sunt iubirea și căldura, trebuie să ajungă doar în rai. Și sper că Dumnezeu ne va da o șansă, să ne vedem pe lumea cealaltă, ca să-i spun toate câte nu am reușit să-i spun pe lumea aceasta! Și dacă mă vede ce fac în acest moment, vreau să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
înțelegerea, pacea, sinceritatea și tot așa va fi. Satul meu Trăiesc într-un sat frumos, înconjurat de dealuri, păduri, livezi, câmpii. Da, avem un sat minunat, cu o floră bogată, care te face să te îndrăgostești de acest coltișor de rai. Câmpiile vara sunt pline de floricele colorate, cu fluturi și păsări care cântă și care-ți bucură sufletul. Floarea soarelui își întoarce umilă cununa după soare, îți dă impresia că totul este făcut pentru a slăvi pe Dumnezeu. Dimineața devreme
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot opri să-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește acuzator pe oamenii de nimic care, în vremurile amăgirii trudeau ca să propage și la noi mirajul raiului Colhoznic din SoareRăsare - în timp ce gospodarii „Legați, bătuți, curgând prin buruieni,/ Sătenii mei fugeau de silnicie/ Și mulți s-au cam dus pe veșnicie” (cu nemiluita au fost exterminați în acea vreme de cumpănă) că „Mulți se rugau să iasă morții
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
multicolor”. Cât de crunt a fost lovită o mare parte a țării de această calamitate și mai ales Bucovina și Moldova - sporind numărul crucilor în cimitire, alături de cei ce muriseră în 4 ani de război, apărând ființa neamului. încorsetați în raiul colhoznic, fără nici un orizont salvator, „Țăranii n au nici pâine neagră, nici mălai/ Ceapeul le-a ajuns sub casă:/ Mult lăudatul vremurilor rai/ în coșmar s-a schimbat, îi tot apasă” și când „Cei ce fură din porumb doi-trei știuleți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
crucilor în cimitire, alături de cei ce muriseră în 4 ani de război, apărând ființa neamului. încorsetați în raiul colhoznic, fără nici un orizont salvator, „Țăranii n au nici pâine neagră, nici mălai/ Ceapeul le-a ajuns sub casă:/ Mult lăudatul vremurilor rai/ în coșmar s-a schimbat, îi tot apasă” și când „Cei ce fură din porumb doi-trei știuleți/ Sânt vârâți grabnic la pușcărie/ Pe când șefii fură ziua mare/ Nu-i bagă nime la închisoare” Adevăr consemnat de autor la 2 mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe tema timpului care curge din ce în ce mai grăbit și a prieteniei adevărate: „Bună dimineața, Gil! Poftim la o cafeluță! [...] După cum văd, am cam rămas fără prieteni adevărați, căci de ceilalți, prefăcuți, mam descotorosit singur”. Deși trăiește singur „în colțul său de rai” din strada Aurel Vlaicu nr.14, de când soția a plecat pe drumul fără întoarcere și Mariana la Paris, din paginile jurnalului constatăm că este însoțit permanent de prietenii cei mai statornici - cărțile - și de căldura deosebită din partea familiei. De asemenea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
geros al crivățului. Pentru un viețuitor norocos la o casă și o curte cu atâtea minuni de frumusețe și belșug nu poate fi o mai mare mulțumire și satisfacție ca om care cu mâna lui a făurit acest colț de rai și belșug pământesc, neașteptând să-i vină raiul ceresc promis de Creator. Acest prim anotimp simbolizează copilăria și adolescența naturii - mult asemănătoare cu frageda copilărie și adolescență a omului. În această primă fază a existenței omul, ca și natura, se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o casă și o curte cu atâtea minuni de frumusețe și belșug nu poate fi o mai mare mulțumire și satisfacție ca om care cu mâna lui a făurit acest colț de rai și belșug pământesc, neașteptând să-i vină raiul ceresc promis de Creator. Acest prim anotimp simbolizează copilăria și adolescența naturii - mult asemănătoare cu frageda copilărie și adolescență a omului. În această primă fază a existenței omul, ca și natura, se pregătește și-și făurește ziua de mâine - viitorul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
da putere. «CĂLĂTORIA» dvs. mi-a dat marea plăcere de a-mi aminti de oameni, de locuri și fapte din copilărie și tinerețe, de aceea vă mulțumesc cu o profundă recunoștință și vă doresc multă sănătate și ani buni în «Raiul» dvs. de pe Aurel Vlaicu, unde voi reveni să vă revăd cu bucurie. Sărbători fericite și un AN NOU cu sănătate, Dumneavoastră, Marianei și întregii familii. P.S. Un mic cadou de pe meleaguri elvețiene... Cu stimă și recunoștință Sierre, 9 decembrie 2010
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apăra un regim utopic condamnat de istorie și de viață în primul rând, că apără toate crimele săvârșite în diverse situații devenind din democratic un regim opresor, că trece voit peste miile de țărani torturați și lichidați pentru că nu doreau raiul, colhoznic venit de la Răsărit, că admite marea crimă de a lichida pe făuritorii României Mari, că, în ultimă instanță, regimul comunist pe care îl apără ca demn urmaș al unui muncitor ceferist, a vândut independența statului nostru, rezervându-ne rolul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Când îmi vine rândul mă ridic de pe scaun și mă apropii de funcționara respectivă care mă recunoaște și-mi zâmbește și mai semnificativ reamintindu-și faptul că la sfârșitul lui aprilie trecut i-am oferit un buchet de lăcrămioare din raiul meu floral. Altă bucurie și când trec la casă să ridic suma cuvenită, pentru că am parte de același zâmbet, pentru un alt dar floral. împrospătându-mi rezerva de bani necesară traiului zilnic, părăsesc incinta CEC-ului, îndreptându-mă încetîncet spre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
poate anul viitor nu voi mai fi capabil să le culeg personal. Am socotit această zi drept Ziua sărbătoririi lăcrămioarelor. O justă observație fac cu această ocazie: Datorită straturilor succesive de zăpadă ce s-au depus și topit la sol, raiul meu floral s-a dezvoltat mai promițător și mai bogat ca în anii precedenți, și în total am cules și am oferit peste 2000 de fire de lăcrămioare, păstrând încă 3-4 sute de fire care mi au împodobit vazele de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Suduie un glas de cobe În nopțile treze Surpă un gând pe altul ca să cadă la fel. Fierbe În fundul cazanului un ciorchine de diavoli Orice lucru se face dintr-o culoare ce rămâne a sa Și orice mireasmă flutură dinspre rai spre infern. Ce mă mai strigară căutările toate prin spărtura sângelui. De-atâta alergare mi s-a-nvinețit carnea de pe trup Oh! Cum mă chinuie chipul meu celălalt și adevărat! Neputându-se arăta pur În fața voastră, Ca să nu decadă În lutul ademenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmează să fac. Îi făcu semn să se apropie. Privi într-o parte și în alta, apoi îi șopti : — Vrei să afli vești de la bătrânul tău ? — Nu, te rog... nu fă asta... — Vrei să știi unde e sufletul lui ? În rai sau în iad... Cosmina uită să mai lăcrimeze. Se dădu înapoi, dar Pantelimon păși săltat ca un dresor, micșorând distanța. — E simplu, spuse. Aruncă cu iscusință moneda și o prinse între palmele ținute vertical, ca și cum ar fi aplaudat. Își apropie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prinse între palmele ținute vertical, ca și cum ar fi aplaudat. Își apropie palmele de piept, într-o poziție meditativă, ca la vechile statui budiste, apoi și le duse, fără să le slăbească strânsoarea, la ureche. — Întrebare : s-a dus bătrânul în rai sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le o strălucire uscată. Răspuns : Nu e nici într-o parte, nici în cealaltă. E încă aici, cu noi... Cosmina izbucni în plâns și o luă la fugă. În urmă se auzea râsul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu Jupuita Cătălin Dorian Florescu, Zaira Dan Lungu, Cum să uiți o femeie (ediția a II-a) Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez (ediția a II-a) Nichita Danilov, Ambasadorul invizibil Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educații Dan Lungu, Raiul găinilor (ediția a III-a) Dan Lungu, Sunt o babă comunistă! (ediția a II-a) Filip Florian, Degete mici (ediția a III-a) Petru Cimpoeșu, Firesc Dumitru Țepeneag, Camionul bulgar în pregătire: Gabriel Chifu, Punct și de la capăt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebui să mergeți să o îndepliniți în numele Majestății Sale, doamnă, spune An-te-hai închizând casetele cu bijuteriile mele. Se așază jos și își îndreaptă fața spre mine: Sacrificiul se va adăuga pietății Majestății Sale și îi va fi de folos în rai. — Ești sigur că asta e ceea ce dorește Majestatea Sa? — Foarte sigur, răspunde eunucul. Și nu doar Majestatea Sa, ci și Marea Împărăteasă. An-te-hai îmi explică faptul că datele la care trebuie să fie cinstiți strămoșii imperiali sunt numeroase și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]