7,217 matches
-
spune că poeții Sîrbi cari zac în închisori sînt mult mai puternici și mai artiști decît limonetăria și zarzavatul sentimental al poetului indian călător”. O notiță din numărul 75 semnalează partizanatul bolșevizant al grupării sîrbe (Mitzic fiind, la acea dată, refugiat în Franța, iar revista sa — interzisă în Serbia): „Zenit «interdit en Serbie». Nu e nici pornografică, nici subversivă. Pur și simplu o revistă de artă nouă. Director Liubomir Mitzitch. Mitzitch, ne spune fluturele volant al revistei, a fost acuzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Director Liubomir Mitzitch. Mitzitch, ne spune fluturele volant al revistei, a fost acuzat de „zenitism”, adică de contagiune cu ideile cari au făcut revoluțiunea rusească. Ni se aduce la cunoștință că „Jugoslavia e pseudonimul Serbiei” și că, oficial, poetul Mitzitch refugiat în Franța are fișa penală extrem de amuzant concepută: „Liubomir Mitzitch, nebun în libertate și demon al literaturii jugoslave. Restul literatură și experiență”. Cea mai importantă semnalare a mișcării novatorilor sîrbi („Modernismul în Serbia“) apare însă în nr. 8 al revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a scris destul și în publicistica românească a epocii. Într-un articol intitulat „Roman și cinematograf” apărut în Adevărul literar și artistic, III, nr. 308, 31 octombrie 1926, p.7, D.I. Suchianu deplîngea „decadența poeziei lirice” în fața concurenței cinematografului: „Lirismul, refugiat în romanul jurnal și în romanul confidență își face stagiul în așteptarea poeziei celei nouă, care nu este încă, dar pe care o așteptăm cu toții”. Oricum, Fondane va continua să publice, sporadic, poeme în limba franceză în revistele românești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deloc în Franța, Anglia sau Germania), iar Expresionismul „prinde” mai ales în țările Europei Centrale, marcate de o criză a autorității monarhic-imperiale și de nevoia căutării unei specificități etno-spirituale. Constructivismul rus se propagă prin intermediul celui german (și al exilaților berlinezi, refugiați din Uniunea Sovietică), Dadaismul exprimă o revoltă pacifist-internaționalistă a „identităților periferice”/„excluse” împotriva „identităților centrale” pe care le subminează din interior, iar Suprarealismul - deși, la origine, un fenomen „tipic francez”, cu ecouri mai ales în țările latine și meridionale - refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Emigrările ceva mai tîrzii au, fără îndoială, explicații politice mult mai marcate. Marcel Iancu pleacă în Palestina la începutul anilor ’40, ca efect al recrudescenței persecuțiilor antisemite în anii dictaturii militare. Jacques G. Costin emigrează de două ori - prima oară refugiindu-se din calea prigoanei antonesciene, a doua oară definitiv, după ce - marginalizat în calitate de sionist - fusese implicat în procesul intentat de regimul comunist sculptoriței Milița Petrașcu și compozitorului Mihai Andricu. Un caz aparte este reprezentat de emigrarea membrilor neevrei (uneori chiar antisemiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se pare firesc, până și vântul îl cunoaște! -Am ajuns acasă! își spune preocupat de aceleași idei. Asfaltul pare găurit peste tot de urmele tocurilor cui. Zăpușeala s-a așternut peste orașul moleșit de soarele prânzului. Până la venirea troleului se refugiază într-un con de umbră ce-l lasă o gheretă de răcoritoare însă n- are mult de așteptat. Merge câteva stații și coboară cu valiza imensă, balansându-și greutatea dintr-o mână în alta. Își privește mâinile aproape a făcut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
turul variantei prin Zona industrială a orașului și tocmai plecase unul, însă Laur neștiind drumul l-a ratat a trebuit să îl aștepte pe următorul. Era o zi călduroasă de iulie, niciun copac, niciun petec de umbră unde să se refugieze. Căldura înăbușitoare se prăbușea fără milă asupra tuturor, oamenii fugeau înnebuniți în căutarea petecului de răcoare care să-i învioreze. În sfârșit, apare un autobuz de traseu hârbuit fiind pasageri puțini, au mai stat câteva minute până au venit doi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
La tristețe, ca și la fericire, un refugiu demn de avut în vedere cartea! Natură vie în împărăția pământului: păduri, câmpii, dealuri, ape, munți - un întreg paradis pe care adesea noi îl uităm! Tăcerea - fortăreață de profunde energii în care, refugiindu-ne, descoperim mirabila lume din noi... Hotărâri definitive trebuie să luăm numai după o îndelungă chibzuință, asta pentru a evita dureroasele pierderi ireparabile. Iubirea sinceră, devotată este una dintre căile care conduc spre adevăr. Dacă pământul nu simte căldura și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Vânător ar fi o persoană care vânează animale (lupi, urși,iepuri, vulpi,lei, tigri ș.a.m.d.)! Când însă un ins cu patima vânătoriei, vânează oameni, cum s-ar putea numi?! Când pe pământ te arde flacăra acestei lumi, te refugiezi în stele, de parcă acolo focul ar fi mai puțin intens! Începutul lecturii unei cărți seamănă mult cu momentul când mergi într-o vizită undeva... Atenție, „în vizită” nu se merge oricum, vezi cum te pregătești!... Când câte unul ajunge mare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
tău de apă când mă cuprinde-n brațe printr-un geam deschis la cer de-o arcă pământească. mă caut tot prin suflet, știu că am un vânt schimbat în om să te iubească, primind un semn despărțitor de lumi refugiați cu prăbușiri de-apoi îndrăgostiții veșnici și postumi, în țara cerșetorilor de ploi. nu vreau să fii frumoasă, doar că-mi placi cu umbra ta de in curat, subțire, păstrează-mi sfântă vinerea. de maci, sărutul meu doar nu-și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
el, iar restul de prin toată țara: din Moldova, din Ardeal, din Dobrogea, plus doi bulgari din orașul Ruse și un grec rătăcit; dar colegul Hagiopolu, care făcea parte dintr-o familie de foști partizani comuniști de-ai lui Beloiannis, refugiați în RPR, își luă peste puțină vreme zborul la Universitatea Lomonosov din Moscova. Ținând însă cont de faptul că, printre ceilalți studenți ai grupei, el era singurul care își clama în gura mare convingerile-i comuniste înfocate, nu-i regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-un peisaj anost. Era amabil, prietenos, însă acționa impulsiv, foarte irațional, și atât de diferit de toate personajele plictisitoare cu care am avut de-a face înainte. El povestea dezinvolt, desprins oarecum din înăbușitoarea atmosferă în care trăiesc. Mă refugiam în poveștile lui. Și paginile curgeau, și nopțile mele se luminau și ele la o lumânare tainică. Mă pomeneam cu bătăi de inimă când personajul meu se retrăgea seara în cămăruța lui sărăcăcioasă dintr-o suburbie pierdută, și începea să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ore întregi, întrerupți doar de geana trandafirie a dimineții, iar eu adormeam cu aripile lui neglijent îndoite în pat, uitând semnul de carte undeva în plapumă... Într-o zi, totuși, personajul meu a devenit trist și rece cu mine. Se refugia mai mult în singurătatea cămăruței sale. Eu mă întrebam îngrijorată ce se întâmplă cu el, dacă mă mai iubește oare. Într-o dimineață însă, am găsit cămăruța lui goală. Am căutat disperată un bilet, ceva. Nimic. Nicio însemnare. De parcă n-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se ocupase mai Îndeaproape de nepotul ei după moartea mamei sale. Nu avea pe atunci decît trei ani; Își amintea fețișoara palidă și lipsită de expresie pe care o afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
armă. Și un bilet pe care-l citi cu furie sporită. Am nevoie de dumneata... Lucas. Mătură totul cu furie, aruncînd obiectele pe fundul sertarului gol al unei comode, Îl Închise cu cheia și părăsi camera. Loïc, alături de care se refugiase, trăsese deja destul de mult la măsea ca să-i mai fie de vreun ajutor. - E nevasta ta, ce dracu’! zise el cu voce cleioasă. N-o lăsa să aleagă! - N-o pot totuși lua pe sus cu de-a sila. - Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i se strîmbă. - Blestemată, blestemată... călugării fără cap o știau... - Uită-te la mine, Marie. Ridică tonul fără succes și dădu brusc cu pumnul În masă, transformînd farfurioara În băltoacă și făcînd-o pe Anne să iasă din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la mine, pentru numele lui Dumnezeu! Întoarse spre el o privire absentă. Goală. - Călugării fără cap nu vorbesc, Marie, articulă el. Menhirii nu sîngerează prin harul Duhului Sfînt sau prin acțiunea vîrcolacilor, iar blestemele nu există decît În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unul după altul, Într-o jerbă de scîntei și o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea vreunui eventual trăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lividă, la fel ca fiica ei. Cu un gest sec din bărbie, Îi arătă ușa. - Șterge-o de aici. Și Închide ușa În urma ta, e curent. În copilărie, cînd Marie era pedepsită sau dojenită de Jeanne, se ducea să se refugieze lîngă Milic. Acesta nu-și contrazicea niciodată nevasta, dar o punea pe fetiță să facă treburi mărunte care o făceau să-și uite mîhnirea. Milic cunoștea bine chipul Mariei, căci Îl avea În suflet. De aceea, de cum veni spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brusc. - Ești sigur? N-a cîștigat niciodată nimic la Loto? Mulțumesc, Franck. Nu sufla o vorbă Mariei deocamdată. Salut. Respiră adînc, reflectă o clipă, apoi se Îndreptă spre mașina de teren. Dacă exista o persoană care știa unde se putea refugia Marie ca să-și oblojească singură rănile, aceea era tatăl ei. Milic Îl văzu apropiindu-se. Calm, Îl ascultă pe polițist, care Îi spunea că o caută pe Marie pentru treburile legate de anchetă. Bătrînul pescar rămase tăcut, ca și cum ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui și să-i cînte În strună firii lui romantice. Ca să-l domine mai bine, accentuă starea de șoc În care o aruncase acea revelație. Ronan Începu să se Îngrijoreze. - Mamă, mamă, uită-te la mine, răspunde-mi! Gwen se refugie atunci În brațele lui și plînse cu sughițuri. - E oribil ce ni se Întîmplă... Ronan, mai Înainte de orice trebuie să salvăm cuplul vostru... MÎnia familiei Kersaint va fi cumplită... - Nu-ți face griji, nu vor putea face nimic, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sinea ei. De sus, de la mezanin, Lucas n-o auzi. Marie, intrigată, se Îndreptă spre oglindă, văzu că aceasta cobora pînă la podea și desluși imediat niște urme pe parchet. Pricepuse. Oglinda cea mare ascundea o Încăpere, iar Stéphane era refugiat acolo. Dacă oglinda era falsă, cu siguranță că acum el o observa și, cine știe, poate că avea și o armă ațintită asupra ei. Trebuia de urgență să-l inducă În eroare. Impunîndu-și să pară cît mai destinsă, se prefăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
capul lui Pierric se dădu pe spate, cu ochii Închiși, vocea lui se făcu mai limpede, deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimic și care nu-i aduce nimic, nimic care să-i semene în orice caz, care să fie conform cu esența sa și cu dorințele sale. Ceea ce îi aduce, ceea ce îi impune este tocmai un celălalt al vieții, procedeele și mecanismele refugiate în inima naturii, pe care știința le extirpă din sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt învăluite pentru a le abandona lor înseși, abstracțiunii și izolării lor: atunci acestea se dezlănțuie, înnodând între ele conexiuni artificiale, sprijinindu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
biserici? Durerea din tâmple Îi reveni Într-o explozie violentă. Își Înăbuși un nou atac de greață și Îl dădu la o parte, scârbit, pe omul care Încă șovăia. Voia să rezolve chestiunea cât mai grabnic, pentru a se putea refugia, În sfârșit, Între pereții chiliei sale, În căutarea odihnei. Păși prin naosul cufundat În tenebre, Îndreptându-se spre grupul de bărbați cu torțe care se deslușea pe fundal. — Priorule.. așteaptă! Oprește-te! Din spate, glasul lui Bargello, alterat de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea teorie incoerentă, când o idee Îi veni prin minte. Își aminti de urmele din cripta de la San Giuda, semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]