7,442 matches
-
Sankt Petersburg", fiind avansat locotenent-colonel, la 12 aprilie 1890, și numit, ulterior, adjutant-superior al aceluiași comandament. Este avansat colonel la 17 aprilie 1894. Din 29 aprilie până la 9 septembrie 1894 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de batalion, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 28 septembrie 1898 este numit șef de stat major al "Diviziei 2 Infanterie de Gardă", iar la 20 iunie 1901 comandant al "Regimentului 145 Infanterie" din Novocerkassk. La 10 mai 1903 este avansat la gradul
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
septembrie 1894 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de batalion, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 28 septembrie 1898 este numit șef de stat major al "Diviziei 2 Infanterie de Gardă", iar la 20 iunie 1901 comandant al "Regimentului 145 Infanterie" din Novocerkassk. La 10 mai 1903 este avansat la gradul de general-maior și numit la comanda "Regimentului de Gardă „Pavlovski”". În timpul evenimentelor din 9 ianuarie 1905, Șcerbaciov a comandat un detașament special (format din două batalioane de gardă
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
septembrie 1898 este numit șef de stat major al "Diviziei 2 Infanterie de Gardă", iar la 20 iunie 1901 comandant al "Regimentului 145 Infanterie" din Novocerkassk. La 10 mai 1903 este avansat la gradul de general-maior și numit la comanda "Regimentului de Gardă „Pavlovski”". În timpul evenimentelor din 9 ianuarie 1905, Șcerbaciov a comandat un detașament special (format din două batalioane de gardă, două batalioane din Regimentul de gardă “Pavlovski” și două batalioane din Brigada de Artilerie de Gardă). Trupele conduse de
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Novocerkassk. La 10 mai 1903 este avansat la gradul de general-maior și numit la comanda "Regimentului de Gardă „Pavlovski”". În timpul evenimentelor din 9 ianuarie 1905, Șcerbaciov a comandat un detașament special (format din două batalioane de gardă, două batalioane din Regimentul de gardă “Pavlovski” și două batalioane din Brigada de Artilerie de Gardă). Trupele conduse de Șcerbaciov au dispersat manifestația de pe Nevski Prospekt. A participat, de asemenea, la înăbușirea revoltelor și rebeliunii din Kronstadt a "Batalionului de Geniu de Gardă", ca
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
1918 în Armata Regală Italiană, pentru a fi încadrați începând din luna octombrie a aceluiași an într-o mare unitate cu specific național. În intervalul iulie-octombrie 1918 s-au format trei companii, iar începând din octombrie până în februarie 1919 trei regimente, cu numele de „Horea”, „Cloșca” și „Crișan”. Echiparea și dotarea unităților și subunităților constituite s-a făcut cu material militar italian. Doar cele trei subunități formate până în octombrie 1918 au luptat efectiv până la armistițiul din 3 noiembrie 1918. Cu excepția acestora
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Doar cele trei subunități formate până în octombrie 1918 au luptat efectiv până la armistițiul din 3 noiembrie 1918. Cu excepția acestora, care la momentul respectiv nu erau formal încadrate Legiunii, singura unitate formată, încadrată și echipată a a marii unități a fost Regimentul Nr. 1 „Horea”. După armistițiul de pe frontul italian, atât datorită dorinței reprezentanților mișcărilor de eliberare românești de pe teritoriul Austro-Ungariei, cât și datorită unor considerente strategice legate de viziunea postbelică a conducătorilor italieni, formarea Legiunii a continuat. După ce însă în anul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
peninsulă. În funcția de comandant al Legiunii a fost numit generalul de brigadă cavaler Luciano Ferigo, care fusese în timpul războiului atașat militar al Italiei în România și era căsătorit cu o româncă. Militarilor înrolați în Legiunea Română, organizați în trei regimente, li s-au echivalat gradele cu cele corespunzătoare din Armata Regală Italiană. Partea sedentară a marii unități, sub comanda colonelului Camillo Ferraioli, a fost stabilită la Albano Laziale, iar tabăra de bază în lagărul de la Avezzano. Primul regiment al Legiunii
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
în trei regimente, li s-au echivalat gradele cu cele corespunzătoare din Armata Regală Italiană. Partea sedentară a marii unități, sub comanda colonelului Camillo Ferraioli, a fost stabilită la Albano Laziale, iar tabăra de bază în lagărul de la Avezzano. Primul regiment al Legiunii, denumit simbolic „Horea” (cu 80 de ofițeri și 2.600 de soldați), s-a format la mijlocul lunii octombrie 1918 și a avut garnizoana în fortul Pietralata. Înrolarea a continuat ulterior în lagărele Avezzano, Albano Laziale și Cittaducale. Constantin
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
au fost transferați în legiune și cei 830 de „Alpini” (vânători de munte) români, care au fost transportați la Avezzano (la Albano Laziale după altă sursă). Din aceștia s-a format, după încetarea ostilităților în ianuarie 1918, un al doilea regiment, denumit „Cloșca”, iar după o lună și cel de-al treilea, denumit „Crișan”. Primele regimente care au depus jurământul, angajându-se la apărarea suveranității României Mari, au fost Regimentele 1 și 2 la Marino pe 5 decembrie 1918, respectiv în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
au fost transportați la Avezzano (la Albano Laziale după altă sursă). Din aceștia s-a format, după încetarea ostilităților în ianuarie 1918, un al doilea regiment, denumit „Cloșca”, iar după o lună și cel de-al treilea, denumit „Crișan”. Primele regimente care au depus jurământul, angajându-se la apărarea suveranității României Mari, au fost Regimentele 1 și 2 la Marino pe 5 decembrie 1918, respectiv în piața Sena din Roma pe 26 ianuarie 1919. În "„Buletinul Cercului de studii al istoriei
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
a format, după încetarea ostilităților în ianuarie 1918, un al doilea regiment, denumit „Cloșca”, iar după o lună și cel de-al treilea, denumit „Crișan”. Primele regimente care au depus jurământul, angajându-se la apărarea suveranității României Mari, au fost Regimentele 1 și 2 la Marino pe 5 decembrie 1918, respectiv în piața Sena din Roma pe 26 ianuarie 1919. În "„Buletinul Cercului de studii al istoriei poștale din Ardeal, Banat și Bucovina”", Dan-Simion Grecu susține formarea în prima perioadă a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
5 decembrie 1918, respectiv în piața Sena din Roma pe 26 ianuarie 1919. În "„Buletinul Cercului de studii al istoriei poștale din Ardeal, Banat și Bucovina”", Dan-Simion Grecu susține formarea în prima perioadă a anului 1919 a unui al patrulea regiment, cu numele de „Avram Iancu”. Este de remarcat așadar că la momentul încetării ostilităților, o Legiune românească nu exista în adevăratul sens al cuvântului, acesta fiind încă în curs de formare. Unitățile și subunitățile constituite au fost echipate și dotate
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
companie de pușcași a fost formată din 4 plutoane și o secțiune de mitraliere ușoare, cu un total de 5 ofițeri și 178 de soldați. Corpul de comandă a fost constituit de către ofițeri superior italieni, voluntari ofițeri și subofițeri români. Regimentul 1 „Horea” a avut în dotare câte două mitraliere grele de fiecare companie și câte patru aruncătoare de mine de fiecare batalion. Au cerut să facă parte din Legiune 36.712 de soldați și 525 de ofițeri (dintr-un total
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Mândrescu a cerut italienilor ca Legiunea Română să fie lăsată să plece în uniformă militară și cu armamentul din dotare. Statului Major General al Armatei Italiene a încuviințat aceasta, astfel că unitățile au început să plece însoțite de ofițeri italieni. Regimentul 1 „Horea” a plecat din gara Marino în ianuarie 1919 către Taranto, pentru a fi îmbarcat la 3 februarie 1919 cu destinația Constanța pe vasele „Regina d'Italia” și „Meran”. Regimentul 2 „Cloșca” a plecat din Italia îmbarcat în martie
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
unitățile au început să plece însoțite de ofițeri italieni. Regimentul 1 „Horea” a plecat din gara Marino în ianuarie 1919 către Taranto, pentru a fi îmbarcat la 3 februarie 1919 cu destinația Constanța pe vasele „Regina d'Italia” și „Meran”. Regimentul 2 „Cloșca” a plecat din Italia îmbarcat în martie 1919 pe vasul „Nippon”. În luna martie 1919, Legiunea a fost reorganizată în patru batalioane de marș (19, 20, 21, 22), care au existat în Italia până la data de 31 august
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
îmbarcat în martie 1919 pe vasul „Nippon”. În luna martie 1919, Legiunea a fost reorganizată în patru batalioane de marș (19, 20, 21, 22), care au existat în Italia până la data de 31 august 1919, când au fost desființate. Astfel, Regimentul 3 „Crișan” a părăsit peninsula în aprilie 1919, iar ultimul transport semnificativ de trupe (1800 persoane) a părăsit Taranto la 19 mai 1919, fiind îmbarcat tot pe „Nippon”. Mici detașamente au rămas în Italia până la sfârșitul anului 1919, ultimii soldați
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Cavaglia, ceea ceea ce l-a determinat pe Primul Ministru Orlando să concluzioneze succint că „"beneficiile nu sunt pentru cei care nu le doresc"”. Istoria legionarilor români din Italia s-a terminat așadar cu un incident diplomatic. După sosirea în România, regimentele Legiunii au fost integrate în Armata Română și trimise în Transilvania și Bucovina. Regimentul l „Horea” s-a stabilit în garnizoana Deva și a fost pus la dispoziția Consiliului Dirigent al Transilvaniei. O parte din „alpinii” din Italia s-au
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
beneficiile nu sunt pentru cei care nu le doresc"”. Istoria legionarilor români din Italia s-a terminat așadar cu un incident diplomatic. După sosirea în România, regimentele Legiunii au fost integrate în Armata Română și trimise în Transilvania și Bucovina. Regimentul l „Horea” s-a stabilit în garnizoana Deva și a fost pus la dispoziția Consiliului Dirigent al Transilvaniei. O parte din „alpinii” din Italia s-au instalat la Zalău, după mutarea liniei de demarcație. O parte dintre voluntari au participat
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
la dispoziția Consiliului Dirigent al Transilvaniei. O parte din „alpinii” din Italia s-au instalat la Zalău, după mutarea liniei de demarcație. O parte dintre voluntari au participat la acțiunile militare din Campania anului 1919 din Transilvania și Ungaria. Ulterior, Regimentele 2 și 3 au fost demobilizate în anul 1920, iar Regimentul 1 „Horea” a fost transformat în 1919 în Regimentul 97 Infanterie cu garnizoana în Odorheiu Secuiesc. Soldații români și-au adus contribuția la victoriile armatelor italiene împotriva Armatei Austro-Ungare
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Italia s-au instalat la Zalău, după mutarea liniei de demarcație. O parte dintre voluntari au participat la acțiunile militare din Campania anului 1919 din Transilvania și Ungaria. Ulterior, Regimentele 2 și 3 au fost demobilizate în anul 1920, iar Regimentul 1 „Horea” a fost transformat în 1919 în Regimentul 97 Infanterie cu garnizoana în Odorheiu Secuiesc. Soldații români și-au adus contribuția la victoriile armatelor italiene împotriva Armatei Austro-Ungare la Montello, Vittorio Veneto, Sisemolet, Piave, Cimone, Monte Grappa, Nervesa, Ponte
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de demarcație. O parte dintre voluntari au participat la acțiunile militare din Campania anului 1919 din Transilvania și Ungaria. Ulterior, Regimentele 2 și 3 au fost demobilizate în anul 1920, iar Regimentul 1 „Horea” a fost transformat în 1919 în Regimentul 97 Infanterie cu garnizoana în Odorheiu Secuiesc. Soldații români și-au adus contribuția la victoriile armatelor italiene împotriva Armatei Austro-Ungare la Montello, Vittorio Veneto, Sisemolet, Piave, Cimone, Monte Grappa, Nervesa, Ponte Delle Alpi. La 22 noiembrie 1918, militarii Companiei 1
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Militară, pe care a absolvit-o în 1868 cu gradul de sublocotenent. Urmând tradiția militară din familia sa, a urmat și el o carieră militară și s-a evidențiat de timpuriu, fiind trimis în 1871 la Berlin, ca atașat pe lângă regimentul de artilerie al gărzii imperiale. Aflat în capitala germană, urmează cursurile Școlii de tragere din Berlin și un stagiu la fonderia din Spandau. Terminate studiile militare în Germania, în 1874 este înaintat la gradul de locotenent. Din această calitate avea
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
din voluntari ardeleni, care să lupte cu arma în mână pentru eliberarea Ardealului. Cariera militară A parcurs toate treptele ierarhiei militare,până la gradul de general: maior în 1885, locotenent colonel în 1892, șef de stat major în 1894, comandant al regimentului 11 artilerie din Focșani, din 1895. Va fi pensionat în 1906 și trecut în rezervă cu grad de general de brigadă, după 38 de ani de serviciu devotat față de Armata română. În tot acest timp s-a dedicat întăririi armatei
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
controlul asupra Overloonului și au continuat înaintarea spre Venray. Luptele de la Venray au dus la pierderi importante, în principal datorită terenului minat de germani, inundat de ploile puternice de toamnă. Cele mai grele pierderi le-a suportat Batalionul I al Regimentului regal Norfolk din cadrul Diviziei a 3-a britanice. În timpul luptelor, satul Overloon a fost distrus, iar aproximativ 2.500 de soldați au pierit într-un dintre cele mai sângeroase bătălii din Olanda în timpul acestui război. a fost singura luptă de
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
și se concentrează asupra diferitelor aspecte ale bătăliei și ale războiului mondial în general. Pe locul luptelor au fost ridicate două monumente. Pe malul pârâului Loobeek, unde drumul Overloon - Venray, traversează cursul de apă, a fost dezvelit un monument dedicat Regimentului regal Norfolk. Un alt monument a fost ridicat în Parcul Libertății Traducere a textului plăcii memoriale: "OPREȘTE-TE PENTRU UN MOMENT, vizitatorule, și gândește-te că pământul pe care calci a fost odată unul dintre cele mai sălbatic disputate sectoare
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]