6,798 matches
-
precum și, la nord-vest, urmele unei rampe utilizate de romani în asediul din anul 67. De asemenea au fost descoperite dărâmături ale unor ziduri care par a fi fost parte din fortificațiile ridicate înainte de sosirea trupelor romane. Au fost găsite și ruine ale unor case, inclusiv ale unui perete pictat, cuptoare de olărit și băi rituale iudaice (mikvaot). Până deunăzi se credea că Yodfat era simbolul rezistenței de neclintit în fața unui dușman puternic, motiv care era fost accentuat de relatarea din vremea
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
că „o certitudine a viitorului artei românești”., În anii următori, artistul este prezent în expoziții colective internaționale reprezentând România în Bulgaria, Ungaria, Austria..., are primul succes internațional - premiul la Trienala Internațională de pictură de la Sofia. În 1988, artistul organizează în ruinele celui mai vechi palat princiar din București - Curtea Veche, expoziția „Ferecătura”, un eveniment cultural remarcabil în viața culturală bucureșteana. Destinată să celebreze 300 de ani de la de la urcarea pe tronul Țării Românești a domnitorului Constantin Brâncoveanu, expoziția își propunea să
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
a mai jucat însă niciun rol mai important în istoria Greciei, având aceeași soartă ca și celelalte cetăți din Beoția. În secolul al VI-lea d.Hr. zidurile de apărare ale orașului au fost restaurate de către împăratul Iustinian I. Din ruinele Plateei se mai păstrează doar o parte din ziduri și resturi ale acropolei.
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
Revue des deux Mondes". Povestirea se desfășoară în Ille-sur-Têt, unde gazdă naratorului, domnul de Peyrehorade, dezgroapă o statuie de bronz a lui Venus. Naratorul, un anticar, călătorește spre reședința domnului de Peyrehorade, un alt anticar, care trebuie să-i arate ruinele din zonă. De la ghidul sau află că domnul de Peyrehorade descoperise o statuie veche a lui Venus care devenise faimoasa în Ille. Ghidul povesteșe cum cu câteva zile în urmă, el și Jean Coll fuseseră chemați să-l ajute pe
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
Galiția este prezentată de Muzeul evreiesc Galiția. Kazimierz în cel de-al Doilea Război Mondial și-a pierdut populația evreiască. Districtul s-a deteriorat de-a lungul anilor, multe dintre case au devenit nelocuibile, multe dintre ele și astăzi sunt ruine. Districtul era considerat mai degrabă periculos, decât interesant. Atmosfera sa de odinioară se încearcă să se restaureze prin renovări. În ultima vreme multe clădiri au fost renovate, sunt multe restaurante, cafenele și berării cu atmosferă deosebită, librării și galerii de
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]
-
apucat să locuiască pe Xindus, își amintea de timpurile înainte de distrugerea planetei, atunci când Aviarii zburau pe deasupra capului, umplând cerul. Rămășițele unei așezări Aviare au fost descoperite pe o altă planetă din Expansiunea Delfică, fiind datate din mileniul al II î.Hr. Ruinele așezării au fost folosite pentru locul de întâlnire al Consiliului Xindi. Un craniu de Aviar a fost păstrat în sediul Consiliului. Xindii acvatici sunt similari cetaceelor terestre. Trăiesc în apă și comunică cu ecouri. Sunt foarte lenți și precauți în
Xindi () [Corola-website/Science/334999_a_336328]
-
un val de pământ. Castrul se află pe înălțimea "Tirighina" de la Bărboși, de lângă Galați, în apropiere de vărsarea Șiretului în Dunăre, si este menționat de Dimitrie Cantemir astfel: „Nu departe de aici, la gură dinspre răsărit a Șiretului, se văd ruinele unei cetăți foarte vechi, numită astăzi de locuitori Gherghina. Că aceasta cetate a fost zidita pe vremea lui Traian se poate dovedi cu monezile dezgropate din dărâmături, ca și cu o lespede de marmură în care stă săpat: IMP. CAESARI
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
de sus, ci de sub apă. Dincolo de suprafața oceanului, o sumedenie de pești viu colorați mișună printre coloane și arce de piatră. Domeniul lor e un platou de rocă vulcanică, iar Piramida lui Ball este de fapt un vulcan stins, în ruine, care-și arată deasupra apei doar vârful - unul dintr-o serie de vulcani care au devenit inactivi cu 7 milioane de ani în urmă. De atunci, marea a dus o luptă continuă cu această masă de piatră din adâncurile ei
Piramida lui Ball () [Corola-website/Science/332007_a_333336]
-
temporar în Hanul Șerban Vodă, pentru ca din 1856 să fie cumpărate case pe Podul Calicilor (Calea Rahovei). Construcția, în forma dată de arhitectul Statie Ciortan la 1930, se mai află și azi în strada Justiției nr. 55, în stare avansată de ruină. Doamna a avut nouă copii cu domnitorul Barbu Știrbei: Grigorie (1822-1845), Fenareta (1823-1895), Ecaterina (1823-1853), Eliza (1827-1890/1894), George (1828-1925), Alexandrina (1829-1894), Elena (1831 - 1864), Alexandru (1837-1895), Dimitrie (1841-1913). După 1856 a trăit în străinătate, mai mult la Paris, Nisa
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
vârful muntelui. Norul de praf încins ce avea o temperatură de 1.200°C a izbucnit din crater, ucigând toți locuitorii din Saint-Pierre în doar două minute. Norul încins a șters de pe suprafața pământului toate edificiile, nelăsând în urmă decât ruine. Cenușa emana o căldură atât de mare încât la câteva ore de la explozie, nici vapoarele nu se puteau apropia de port. Echipele de salvatori au venit de la Fort-de-France în după-amiaza aceleiași zile. Timp de 15 zile ruinele au fost scormonite
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
în urmă decât ruine. Cenușa emana o căldură atât de mare încât la câteva ore de la explozie, nici vapoarele nu se puteau apropia de port. Echipele de salvatori au venit de la Fort-de-France în după-amiaza aceleiași zile. Timp de 15 zile ruinele au fost scormonite în căutare de supraviețuitori. Patru zile mai târziu, echipele îl descopereau pe Louis-Auguste Cyparis despre care presa avea să scrie că e singurul supraviețuitor. În realitate, cu excepția celor de la bordul vasului "Rovanna", au mai fost încă două
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
din Alexandria este continuată de care și-a setat misiunea de a „readuce spiritul deschiderii și al cercetării” pe care l-a avut cea dintâi. O altă bibliotecă considerată a fi a treia ca dimensiune a fost cea a lui . Ruinele ei pot fi văzute astăzi în Efes, Turcia de astăzi. În inima Imperiului Roman, Palatinul din perioada lui Augustus avea o bibliotecă care a fost pierdută focului în 64 d.H. Porticul Octaviei avea o bibliotecă, dar și Templul Păcii lui
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
Koporie (în ; ; ; ; ; ) este un sat istoric din Federația Rusă, în Regiunea Leningrad, situat la 100 km la Vest de St. Petersburg și la 12 km Sud de Golful Koporie la Marea Baltică. Aici se află o mulțime de ruine impresionante datând din Evul Mediu. Prima fortăreață a fost construită din lemn de către cavalerii teutoni, pe coasta Golfului Koporie, în 1240, însă a fost distrusă de Alexandr Nevski în anul următor. A doua cetate a fost construită din piatră de către
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
era apărată de 80 de soldați suedezi aflați sub comanda capitanului Wasili Apolloff. Găuri mari în zid, urme ale dezastruosului incendiu pot fi văzute și astăzi. În ciuda unor reparații întreprinse în secolul al XIX-lea, cetatea supraviețuiește în stare de ruină. "Biserica Schimbarea la Față", din cetate, constrită în secolul al XV-lea, se află și ea în stare de ruină. Pictorul Orest Kiprenski (1782-1836) s-a născut la Koporie.
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
ale dezastruosului incendiu pot fi văzute și astăzi. În ciuda unor reparații întreprinse în secolul al XIX-lea, cetatea supraviețuiește în stare de ruină. "Biserica Schimbarea la Față", din cetate, constrită în secolul al XV-lea, se află și ea în stare de ruină. Pictorul Orest Kiprenski (1782-1836) s-a născut la Koporie.
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
habsburgici care conduceau Ungaria au locuit la Viena, curtea regală rămânând în acel oraș. După recuperarea fortăreței și a orașului din mâinile turcilor, castelul a fost reconstruit și restaurat în profunzime, deoarece multe ziduri, edificii și turnuri fuseseră transformate în ruine de loviturile de tun din timpul Asediului Budei (1686). Maria Tereza a Austriei, Franz Joseph I și alți monarhi ai Casei de Habsburg au realizat schimbări profunde de-a lungul secolelor, investind cantități mari de resurse și bani în crearea
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
și apoi de Alajos Hauszmann. Castelul Buda a fost ultimul bastion al forțelor Axei din Regatul Ungariei în timpul asediului din Budapesta din 1944-1945. Luptele cu arme grele și focurile de artilerie au transformat din nou palatul într-un morman de ruine. Ca o ultimă soluție, apărătorii au încercat să spargă blocada sovietică, dar au eșuat complet, 90% dintre soldații lor rămânând în totalitate pe străzile din apropierea castelului. Probabil rușii le cunoșteau planurile și au plecat imediat în urmărirea lor cu arme
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
a fost adoptată oficial abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu pierderea rolului militar și intrarea ei în proprietatea Primăriei Budapestei. Până atunci, denumirea sa a fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe ruinele antice ale unei fortificații eravisce; între anii 1850 și 1854, cu ocazia realizării construcției, mare parte din urmele oppidumului de pe Dealul Gellért au dispărut. În perioada evului mediu, pe vârful dealului a existat o capelă, loc de pelerinaj al locuitorilor
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
aprobat de către împăratul Franz Joseph pentru realizarea fortăreței a fost de două sute de mii de florini de aur. Locația a fost stabilită pe amplasamentul vechiului observator astronomic, distrus în 1849, extins la grădinile și viile adiacente care au fost expropriate. Ruinele observatorului astronomic au fost aruncate în aer, iar platoul a fost netezit prin lucrări de terasare. Terasarea s-a făcut în mare parte prin dinamitare, procedeu datorită căruia, cea mai mare parte a relicvelor antice eravisce au fost distruse. Construcția
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
E. P. Type Monoplan s-a bazat pe proiectele lui și a marcat începerea producției de aeronave la Vickers Limited. Familia sa a investit masiv pentru a finanța modelele sale de aeronave, iar acest lucru aproape că a adus-o la ruină. Cu toate acestea, el a fost inventatorul controlului zborului prin joystick și a obținut un brevet. După război, el a fost implicat în litigii cu privire la brevetul inventării joystick-ului. Multe avioane construite în timpul războiului au folosit acest design și companiile producătoare
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
transformat în spital militar. Instalațiile sale în totalitate noi au suferit de pe urma utilizării improprii. Hotelul a fost derechiziționat în septembrie 1918. Procedurile de compensare complicate pentru realizarea restaurării și lipsa clienților de pe Riviera l-au adus pe Henri Negresco la ruină. Presat de dificultățile financiare și de creditori, hotelul Negresco a fost vândut unei societăți hoteliere belgiene. Henri Negresco a murit în 1920 la Paris, la vârsta de numai 52 de ani. În 1957, hotelul a fost cumpărat de către Jean-Baptiste Mesnage
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
precum și de concursuri de echitație, patinaj, hochei și trial. A găzduit echipa Real Madrid din 1986 până în 1998 și Estudiantes din 1987 până la incendiu. La 28 iunie 2001, Centrul Sportiv a suferit un incendiu și a ajuns în stadiul de ruină. După incendiu, Comunitatea Madrid a decis să construiască o nouă clădire în același loc. Aceasta a fost proiectată de arhitecții Enrique Hermoso și Paloma Huidobro. Construcția sa a început la data de 20 februarie 2002, cu un buget de 124
Palatul Sporturilor Comunității din Madrid () [Corola-website/Science/336537_a_337866]
-
a fost începută de către Tommaso Flangini, un bogat consilier fiscal grec din insula Corfu. În 1620 el a închiriat o casă pe Canal Grande deținută de familia Contarini, care a promis să renoveze clădirea ce era într-o stare de ruină. În 1638 Flangini a cumpărat clădirea și pe cea învecinată, le-a dărâmat și a construit o nouă clădire în 1640. După ce fiica lui Flangini a murit fără moștenitori, clădirea a fost moștenită de comunitatea greacă din Veneția cu scopul
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
primele documente scrise datează din 1060. Biserica a fost restaurată în 864, precum și în 1106, după un incendiu. Modelul vechi de cruce greacă a fost menținut în toate restaurările de până în secolul al XV-lea. Ajungând într-o stare de ruină, ea a fost reconstruită în 1492 de către arhitectul Mauro Codussi, autor și al altor biserici din Veneția, în stilul Renașterii timpurii. O dată pe an, dogele mergea să se roage în această biserică, în ziua "Purificării Fecioarei Maria" (2 februarie), pentru
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
pentru persoanele cu lepră), deoarece era destul de departe de principalele insule care formează orașul Veneția. Ea a primit numele de la Sf. Lazăr, patronul spiritual al leproșilor. Ea a fost abandonată mai târziu și până la începutul secolului al XVIII-lea doar "ruine în dezagregare" au rămas în insulă. În 1700, un călugăr armeano-catolic Mekhitar de Sebastia s-a stabilit la Constantinopol. El s-a mutat în orașul Modon din Peloponez în 1703, după ce a fost forțat să se mute din capitala otomană
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]