6,739 matches
-
tutsi, ale căror trăsături i le amintesc pe cele ale zeiței Isis! Deci, pe lîngă istoria tenebroasă care o prefigurează pe cea din lumea reală, scriitoarea rwandeză distilează cu tandrețe și elemente poetice ciudățenii specifice și chiar clipe de bucurie senină. Scenele ironice sunt însă dominante. Mukasonga își dezvăluie personajele în dimensiunea lor caricaturală, în fricțiunile hilare generate de confruntările civilizaționale și viziunile diferite asupra lumii. Iată, spre exemplu, procesiunea eterogenă de binecuvântare și instalare a statuii Fecioarei, în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Ono-dit-Biot ajungem la o radicalizare a punctelor de fugă în perspectiva postmodernă în care viețuim. Avem, pe de o parte, tendința securizantă de racroșare la lucruri și valori consacrate, la mituri și eroi, la cărți fundamentale și frumusețe naturală, senină, chiar cu riscul unei înțepeniri într-o durată nemișcată și într-un spațiu tot mai fosilizat ; este cea pe care o adoptă César care, după periplul său disturbator prin lume nu mai dorește decît previzibilitatea, fie ea și muzeificată, a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fără să aștepte votul indirect, și uneori greu de înțeles al criticilor de meserie. Prin urmare, iată-l pe românul nostru pribegind cu dezin voltură prin limbi și teritorii ce-i erau cu totul străine înainte de Revoluție, savurîndu-și succesul cu senină distanță și sfredelind cuvîntul cu pătrunzătoarea-i privire cenușie, într-o incantație obsesională, agasantă și jubilatorie. Redăm, în continuare, cîteva fragmente dintr-un interviu acordat recent lui Abeline Majorel: Este doliul un punct de plecare? Da și nu! Romanul Culorile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
citit." (p.236) Există, totuși, un soi de complicitate afectivă și dincolo de moarte. Gînditorul umple caiete întregi pe care le sortește distrugerii (dar fără a o face el însuși în timpul vieții) și pe care le lasă moștenire Simonei, tovarășa lui senină și transparentă, care decide să-i ignore dorința, devenind astfel, cumva, coautor. Pînă atunci, ea nu făcuse decît să-i scrie la mașină manuscrisele, permițîndu-și din cînd în cînd mici remarci (de care el ținea rareori cont, de altfel) ; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dar”. În Hartomandia ghicitul în cărți devine pretextul, de o anume originalitate, al evocării iubitei. Dominantele eroticii lui V. se recunosc în Primăvara Amorului, cea mai cunoscută piesă lirică a sa, lungă și heteroclită poemă în care fiorul trăirii directe, senine, a iubirii, cum și percepția sentimentului și a naturii fruste ca măsură a universalului dau preț multor pasaje. Maniera alegorică și mitologizantă duce la o amplă și retorică paradă de nume sau de epitete mitologice, menite să plasticizeze, prin personificare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
cruzii tăi dușmani! Și în alt Resunet, poetul își verificase printr-un grozav blestem vocația lui profetică, de izvor biblic: Întunecă-te, soare, ș-aurita ta lumină Păstreaz-o pentru fiii din timpii viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta rază senină, Să nu o vadă munții ș-a lor locuitori! Puțina moștenită rămîie-le povață, L-a iadului prăpăstii pogoare-se de vii; O moarte necurmată să pască-a lor viață, Cutremur, spaimă, groază, ajungă așea fii! Restul producției poetice este sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
par înghețate, cerul pare oțelit, Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scârție sub picioare. Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca veșnice făclii. Munții sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Totul e în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
român curat, nevoit să cerșească, se codește să ia "de la un țigan pomană". Toată vrednicia omului Răzvan apare pentru țăran întinată: Dumnezeu să mi te-ajute, precum tu m-ajuți pe mine; Zilele tale să curgă tot zile lungi și senine; Iar nevoia să doboare pe-oricine-ți va fi dușman! Rămâi sănătos, băiete!... Ce păcat că ești țigan!... Tănase urmează pe Răzvan orbește, încuviințînd, ca exponent al norodului, toate actele de revoltă împotriva împilării de sus. Pentru el Răzvan e un individ
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Adevărata femeie e ingenuă. Ea vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață, Acolo-n ochiu de pădure Unde-izvoare plâng în vale, Lângă trestia cea lină Stânca stă să se prăvale Și sub bolta cea senină În prăpastia măreață. Vom ședea în foi de mure. Ea ispitește pe bărbat, fără rușine, ca o vietate sălbatecă: Și de-a soarelui căldură Când prin crengi s-a fi ivit Voi fi roșie ca mărul, Luna-n noaptea cea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
capodopere. Mai am un singur dor e Miorița lui. Poetul se așează pe marginile neantului, la mare, vrând codrul, idee de speță, statornicul în curgător: Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin... precum și luceferii, simboluri ale imensității neantului matern: Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zâmbească iar. În folclorul lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bărci pașnice și frunze căzute "foaie după foaie", izvoarele spumegă pe lângă casă în cascade "de consoane și vocale", arhitectura e aceea a pagodei în jurul căreia se strâng fluturii, vorbirea e ciripit lunatic, femeia cu înfățișare de figurină își oferă grațiile senină și fără oprobriu, înveș-mîntată feeric în chimono și trasă în ușoară jinrikișă, cetățeanul fumează fugind de realitate, opiu, pe rogojină de pai de orez, sub guvernământul static al unei împărătese-crizantemă veșnic tinere. Aci omul de merit își are satisfacțiile sale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
liricii lui Macedonski, însă cu ondulații mai diafane, potrivite anemiei blânde a ftizicului: Privește!!... Cerul semănat cu stele - Chip purtător de zâmbet și de vise - Înseninează pământești abise, De mult ce caută cu drag la ele; Și toată fericirea lui senină O-ntipărește pe pământ și moare - Și iarăși lutul omenesc tresare, Tinzîndu-și dornic brațele-n lumină... Surâzi, șoptești, tot sufletul aieve-i - S-a risipit cu mirosul din floare. ORESTE Poeziile lui Oreste Georgescu (1891-1918) sunt niște versificații corecte și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din Inscripții e tot în direcția evocării sufletului naturii moarte, ca în Umbra camerelor: Sunt camere de-acelea ce sunt pline În draperia mobilelor grele De noi, și-n care sufletele noastre De pulberea nostalgicelor vise, Se-mprăștie tăcute și senine Și-n galbenul masivelor perdele Și se deschid ca florile prin glastre, De-a pururea ușor întredeschise, În mijlocul tăcerii lor depline. Ne risipim ca niște vechi dantele. Apare la N. Davidescu poezia plictisului duminical (Eternă duminecă) și a provinciei în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poezii cu ziceri "ca prin țara Ouașului", C. Argintaru și moțul V. Copilu-Cheatră pentru dialectalismele lor. Ion Th. Ilea dă "semnal" "gloatei" în maniera Cotruș, George A. Petre cântă ereditatea țărănească, ogorul, credința. Gherghi-nescu-Vania produce o lirică din speța poeziei senine, Matei Alexandrescu explorează și el fondul ancestral, Petru Stati clasicizează în versiuni și în poezii originale. De reținut o întreagă pleiadă de "poeți tineri", dîndu-se înșiși ca atare. Ștefan Baciu slăvește copilăria hoinară: Șaisprezece ani, nici o lacrimă dulce ca o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că o „salvează” de la uniformizarea totală cu generația optzecistă, cu care altminteri a făcut efortul să-și potrivească pasul. SCRIERI: Iluzii pe cont propriu, Craiova, 1981; Paradis pentru ziua de luni, București, 1983; Îmblânzitor de vieți furate, București, 1984; Nopți senine pentru tine, București, 1988; Alte nopți, aceleași vise, București, 1989; Vino, Doamne, mai aproape, Craiova, 1990; Poți să fugi în papuci de turte dulci, Craiova, 1991; Trepte sub mare, București, 1991; Tot mai aproape, București, 1991; Negru pur, București, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
ianuarie 1938. A fost suprimată de cenzura regală din pricina apartenenței la extrema dreaptă politică. Alături de titlul tipărit simbolic cu verde, pe fiecare număr apare motoul „Cine renunță la mormânt, renunță la înviere. Pentru că, condiția învierii stă în acceptarea prealabilă, neșovăitoare, senină, a durerilor și apăsării mormântului”. Directorii revistei - trecuți în antet începând cu cel de-al doilea an de apariție - sunt Liviu Rusu (pe a cărui adresă figurează și redacția) și Mircea Streinul. Secretari de redacție sunt din martie 1937 Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
mod hermeneutic asupra a două "ieșiri din modernitate", reprezentate de Eliade și Cioran, care "semnifică în fond două variante de postmodernism malgré soi: cea care rezultă dintr-o părăsire "soft", dar definitivă, a modernismului și a modernității, și o situare senină în afara lor deschisă marelui muzeu al culturii (Eliade); sau varianta "hard", polemică, încrâncenată pentru că este încă nedecisă și indecidabilă (Cioran). Pentru noi, românii, cele două tipuri de discurs sunt însă mai mult decât două moduri de a ieși din modernitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
își împărtășeau experiențele și beau împreună, uneori puneau o oală cu drojdie de bere și beau cu toții, unul după celălalt, luând cu singura cană și spunând fiecare un cuvânt de edificare. Așa cum atestă unul care a participat la această simplitate senină și sfântă sărăcie, și care a avut onoarea de a le fi tovarăș, băutura era deseori atât de densă, încât, pentru a putea încălzi cana, trebuiau să adauge apă, iar apoi beau cu bucurie. La fel se întâmpla și la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Augustus? PRECUVÂNTARE În toamna anului în curs 1958 se împlinesc exact 1950 de ani de când în viața, fericită până atunci, a acelui tenerorum lusor amorum s-a produs, după cum se exprimă poetul însuși, o lovitură de fulger pe cer senin: pe când se afla pe Insula Elba, însoțindu-l pe Cotta Maximus (după cum se admite), i-a fost înmânat un edictum imperial prin care i se aducea la cunoștință propria-i relegatio (asimilabilă exilului) la Tomis, actuala Constanța, în Dobrogea românească
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
venirii la putere a acestor nobili. Și continuă: vorbește mai bine de parcă nu aș fi fost nicicând indus în eroare, pentru ca Augustus să mă lase să mă bucur de viața pe care mi-a acordat-o. Când împăratul va fi senin, cere-i să nu mă lase în prada ușoara a geților, ci să-mi acorde un loc mai bun pentru bietul meu exil. Momentul e cum nu se poate mai propice pentru această intervenție afirmă Ovidiu. Augustus și Livia sunt
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a așteptării: „La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri, o jertfă așteptînd, Și prada Îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirei se vede sîngerînd.” Așteptarea stimulează ( În poemul cu același nume) o meditație mai senină și o emoție mai fin caligrafiată. Timpul așteptării e tot noaptea, o noapte fără tăcere: „totul se mișcă”. Simțurile se deschid enorm, urechea aude căderea unei frunze, ochiul vede umbrele Înșelătoare: „Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
corespondențe misterioase, obiecte aflate În dimineața existenței lor: „Plutește dulce vasul și boarea suflă-n vele; Scînteie-albastră mare sub ploaia sa de stele. Și luncile-eterate cu florile de foc Plutesc strălucitoare, strein și magic joc! Vezuvul varsă focuri În aria senină Și unda ce primește văpaia de lumină Răspunde printr-o ploaie de spumă și fosfor, Pe urma care trage pe mare-un vas ușor. Și aerul ce varsă răcoare, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață, Îl scaldă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o veritabilă reverie cristalizantă: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așază bolta cerului senină, Unde luna Își aprinde farul tainic de lumină. O! Tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. Munții sînt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțînd note-ngrozitoare. Totul e În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să încerce mai degrabă la Institutul de chimie agricolă, condus de un anume Ieronim Gotcu. Neavând încotro, Bizu merge în audiență la directorul institutului, unde o cunoaște și pe asistenta acestuia, Diana Serea ("sveltă, siluetă grațioasă, mlădie, frunte înaltă, netedă, senină, ochi cafenii, bărbie proeminentă, rotundă"), de care se îndrăgostește instantaneu, fără tatonări ("privea doar spre asistentă cu intuiția precisă că fata aceasta avea să joace în viața lui, cel puțin pentru un timp oarecare, rolul destinului, al fatalității..."). Solicitantul face
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai devotată, motiv de justificată îngrijorare pentru bărbatul încă nedispus a se jertfi pe altarul matrimonial. La minister face cunoștință cu șeful de cabinet, Vereș, colportorul tuturor bârfelor, și reîntâlnește pe Diana, care îi apare "mai frumoasă, mai voioasă, mai senină", dar la fel de indiferentă ca întotdeauna ("Nici măcar un cearcăn melancolic în jurul ochilor ei, o emoție fugară... Nimic"). Crezându-se vindecat de iluzii, Bizu e hotărât să-i răspundă, și el, cu aceeași indiferență, convins că femeia nu-i mai mult decât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]