6,992 matches
-
Alba Iulia de sub jurisdicția Mitropoliei Ardealului, ceea ce l-a transformat pe în ultimul mitropolit al Mitropoliei Ardealului cu jurisdicție asupra întregului Ardeal. Noua Mitropolie a Ardealului cuprindea doar județele Sibiu, Brașov, Covasna și Harghita. Teologică 1. Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă - Lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, se constituie în zece capitole, o prefată a Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae și un cuvânt înainte al autorului. Cartea este tipărită în două ediții: prima la editura Axios 1995, la București
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
ediții: prima la editura Axios 1995, la București, și a II-a la editura Reîntregirea, 2005. Titlul lucrării este unul foarte inspirat și cuprinzător, întru început dorind doar a face precizarea că „și”-ul din titlu „Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă”, este unul conjunctiv și nu unul disjunctiv, unul care realizează unitatea și nu distincția. În tot cuprinsul cărții se postulează ideea că tradiția și libertatea sunt complementare, traditia naște libertate și libertatea tradiție, ambele dând nota specificității spiritualității ortodoxe
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
în spiritualitatea ortodoxă”, este unul conjunctiv și nu unul disjunctiv, unul care realizează unitatea și nu distincția. În tot cuprinsul cărții se postulează ideea că tradiția și libertatea sunt complementare, traditia naște libertate și libertatea tradiție, ambele dând nota specificității spiritualității ortodoxe. Lucrarea de față, a mitropolitului Antonie Plămădeală este una de sinteză și chiar dacă se constituie din mai multe studii, intervenții verbale și conferințe, păstrează un aer de spontaneitate proprii Ortodoxiei. Puternic ancorat în Tradiția Bisericii, aceasta este cea care
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
păstrează un aer de spontaneitate proprii Ortodoxiei. Puternic ancorat în Tradiția Bisericii, aceasta este cea care îi dă autorului o așa mobilitate în expunere și un puternic avânt către actualitate. Mai ales acolo unde se cer afirmate, tradiția și libertatea spiritualității ortodoxe sunt cele care animă în autor persuasiunea firescului adevăr. Capitolele cărții, ca și conferințele ținute în Occident sunt ca o mână întinsă a spiritualității orientale, către cea apuseană, și nu orcând, ci mai ales în momentele de criză ale
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
un puternic avânt către actualitate. Mai ales acolo unde se cer afirmate, tradiția și libertatea spiritualității ortodoxe sunt cele care animă în autor persuasiunea firescului adevăr. Capitolele cărții, ca și conferințele ținute în Occident sunt ca o mână întinsă a spiritualității orientale, către cea apuseană, și nu orcând, ci mai ales în momentele de criză ale acesteia din urmă. Din acest punct de vedere, lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, împreună cu a încă câtorva profesori (Pr. Dumitru Stăniloae), este una
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
orcând, ci mai ales în momentele de criză ale acesteia din urmă. Din acest punct de vedere, lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, împreună cu a încă câtorva profesori (Pr. Dumitru Stăniloae), este una de pioneriat în deschiderea către celelalte spiritualității ale creștinătății, în care modelul Ortodoxiei să fie cel care se afirmă cu convingere, și singurul viabil într-o criză a creștinătății europene, când în Apus se generase o depopulare a mănăstirilor și rigiditatea regulelor slăbise credința. Lucrarea tratează temele
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
ale creștinătății, în care modelul Ortodoxiei să fie cel care se afirmă cu convingere, și singurul viabil într-o criză a creștinătății europene, când în Apus se generase o depopulare a mănăstirilor și rigiditatea regulelor slăbise credința. Lucrarea tratează temele spiritualității comune răsăritenilor și apusenilor, dar cu un stil propriu, cu un penel gingaș dar ferm care lasă a se întrevedea superioritatea uneia față de cealaltă, dar aceasta nu la modul grosier și egoist, ci conturând o evidență clară a bogăției de
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
bună dreptate și verbul : a te orienta. 2. Cuvinte duhovnicești - Este o lucrare în care se profilează chipul și experiența duhovnicească a autorului. Pe parcursul răsfoirii filelor ei vom avea bucuria întâlnirii unor teme cu totul și cu totul originale pentru Spiritualitatea Ortodoxă. „Căderea în sus”, „Capcanele smereniei” și „Un Catehism pentru intelectuali”, sunt doar unele dintre ele. 3. Tâlcuiri noi la texte vechi - predici la dunimicile de peste an, cu o foarte mare receptivitate mai ales în rândul tinerilor. 4. Rugul aprins
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
de organizații diferite care s-au inspirat din sistemul și din carisma lui Don Bosco. Toate acestea formează în prezent „Familia Saleziană” ce numără circa 402.500 membri, care urmează în forme diferite stilul, carisma și misiunea lui don Bosco. Spiritualitatea saleziană se caracterizează prin realism și simplitate populară. Se prezintă ca: Roadele spiritului salezian, încarnat prin excelență de don Bosco și transmis urmașilor săi, nu au întârziat să apară. Iată câteva care au fost recunoscute în mod oficial de Biserică
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
La 28 octombrie 2000 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002 ieromonah. Astăzi viețuiește la Mănăstirea «Noul Neamț», Patriarhia Rusă, din satul Chițcani, situat între Tiraspol și Bender, în Transnistria (parte desprinsă din cadrul Republicii Moldova). A condus revista de spiritualitate ortodoxă "Ekklesia" și a predat iconografia la Seminarul Teologic din Chișinău, cu sediul în Mănăstirea Noul Neamț, închinată Moscovei. Este fondatorul editurii Cathisma din București. A fost și moderator al unei emisiuni televizate. De câțiva ani și-a deschis un
Savatie Baștovoi () [Corola-website/Science/298951_a_300280]
-
de la Imperiul Rus. Ilustrul român vorbea vreo 4-5 limbi. A murit în Rusia, unde se și afla înmormântat în cimitirul din Smolensk. Averea să a rămas dealtfel pierdută după decesul sau și un subiect de speculație. De altfel localitatea respira spiritualitate românească și datorită imigranților români de dinainte și după 1989. Conform recensământului din 2011, orașul Gyula avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de români (%) și germani (%). Apartenența etnică nu este cunoscută
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
ai neamului aparțin de aceeași esență curată și rustică".» (TML, 143 sq.). Iar aceste calități semnalate de criticul Mircea Tomuș persistă și în „imnele“ consacrate de Ioan Alexandru celorlalte spirituale provincii, „țări de râuri / munți“ ale României, sunt caracteristice întregii spiritualități geografic-valahice. Se cuvine a se mai menționa că o serie de „imne“ de Ioan Alexandru se înfățișează în avalanșele de prospețime ale sacrului, însă preluând în nobilă ascendență spirala ontic-imnologică, de la Sfântul Niceta Remesianu, autorul imnului întregii Creștinătăți, "Te Deum
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
pe filozoful Herder, teoreticianul mișcării "Sturm und Drang" („Furtună și Avânt”), care va avea un rol hotărâtor în dezvoltarea intelectuală ulterioară a tânărului Goethe. De la acesta va învăța să perceapă lumea ca pe o imensă totalitate în care fizicul și spiritualitatea sunt indivizibile: Nu arborii genealogici și războaiele sunt importante, ci numai devenirea și existența popoarelor", vizibile în Vechiul Testament, Homer, mituri și povești. Tot Herder a fost cel care i-a atras atenția asupra puterii de expresie a unor autori în
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Italienische Reise" („Călătoria Italiană”). În anul 1821 urmează o colecție de romane scurte: "Wilhelm Meisters Wanderjahre" („Drumețiile lui Wilhelm Meister”). În anul 1823 Goethe, se îmbolnăvește de inflamație a pericardului inimii. După ce s-a însănătoșit, a devenit mai preocupat de spiritualitate decît înainte. În Karlsbad, bătrânul Goethe face cunoștință cu tînăra de 19 de ani, Ulrike von Levetzow, pe care o cere în căsătorie. Ea însă îl respinge, fapt pentru care Goethe scrie în drum spre casă cu dezamăgire "Marienbader Elegie
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian. a devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești. Nicolae Grigorescu s-a născut în ziua de 15 mai 1838 în satul Pitaru din Județul Dâmbovița, în familia lui Ion și al Ruxandrei Grigorescu. El al fost cel de al șaselea copil din cei șapte pe care familia
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
orice” (Cartea Jubileelor, cap. 17, 15-18). Acum Abraham, in viata de dincolo, îi primește pe cei răposați, iar pe fiii săi îi eliberează de Gheena (cf. Cartea Jubileelor, I, 338-540). Independent de venerația personală, prezența lui Abraham în cultul și spiritualitatea creștină este absolut naturală: în primele veacuri figură lui era familiară creștinilor a caror pietate era hrănita din Scripturi. Chiar inițierea catehumenilor începea cu istoria patriarhilor, iar tradiția creștină a continuat-o pe cea iudaica în preamărirea virtuților și sfințeniei
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
poate fi citită ca istoria unei confruntări delicate cu „modernismul” și cu „laicizarea”, secularismul. În general, însă, este vorba de o reluare viguroasă a vieții creștine, care a străbătut toate confesiunile creștine, propunând noi sinteze teologice (deosebit de bogat este filonul spiritualității și al teologiei protestante inițiate, în secolul al XIX-lea, de Søren Kierkegaard și urmat de Karl Barth, Rudolf Bultmann, Dietrich Bonhoeffer, Paul Tillich, Jürgen Moltmann ș.a.) și noile perspective de spiritualitate și de organizare care au marcat chiar și
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
propunând noi sinteze teologice (deosebit de bogat este filonul spiritualității și al teologiei protestante inițiate, în secolul al XIX-lea, de Søren Kierkegaard și urmat de Karl Barth, Rudolf Bultmann, Dietrich Bonhoeffer, Paul Tillich, Jürgen Moltmann ș.a.) și noile perspective de spiritualitate și de organizare care au marcat chiar și lumea așa-zis laică (în ambient catolic: "Institutele seculare", "Acțiunea Catolică"). Specifice epocii sunt diversitatea pe tărâm filosofic și teologic, coexistența unei teologii conservatoare, fundamentaliste, care ține la interpretarea tradițională a învățăturilor
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
al XIX-lea, producând diverse reacții și noi confesiuni creștine cu idealuri restauraționiste. Între aceste mișcări, cea mai proeminentă și mai prolifică a fost mișcarea adventistă americană a lui William Miller (1782-1849). În sensul cel mai uzual însă, adventismul este spiritualitatea, teologia, mesajul și doctrina Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, principala și cea mai cunoscută Biserică adventistă, formând o majoritate de 70% între confesiunile care-și au originea în mișcarea millerită, cea mai aderentă la numele de adventist și la
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
din totalul numărului actual al adventiștilor milleriți), urmată de majoritatea confesiunilor desprinse din ea. 2. "Referitor la credința în nemurirea naturală a sufletului și în chinurile veșnice ale iadului": Majoritatea confesiunilor adventiste condamnă aceste învățături ca nebiblice, înșelătoare și dăunătoare spiritualității creștine autentice. Singura excepție au fost Adventiștii Evanghelici (Asociația Milenială Americană), care formau trunchiul principal al adventismului în secolul al XIX-lea, și care între timp au dispărut. 3. "După atitudinea față de propria origine istorică și față de mesajul millerit, confesiunile
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
mii de membri, adepți ai doctrinei lui Houteff. Aceștia condamnă fenomenul David Koresh, pe care nu-l recunosc ca davidian. Cel mai uzual sens al noțiunilor de "adventism" și "adventist" se referă la identitatea Adventiștilor de Ziua a Șaptea, ca spiritualitate, teologie, doctrină și trăire (pietate)specifică. În mod special, doctrina (învățătura) Bisericii este aceea care îi dă identitatea și viața specifică. Spre deosebire de multe confesiuni creștine, tradiționaliste sau protestante, doctrina adventistă este exprimată printr-o mărturisire de credință, prezentată pe articole
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Dalmația. Trei ani mai târziu se întoarce în Veneția, și în curând își va face o reputație drept cel mai spiritual membru al societății Granelleschi, în care a intrat în urma publicării a câtorva opere satirice. Această societate, devotată sociabilității și spiritualității, avea scopuri literare serioase și încerca în special să păstreze literatura toscană ferită de influențe străine. Înlocuirea vechii comedii italiene de dramele lui Pietro Chiari și Carlo Goldoni, modelate după exemple franțuzești, amenința să învingă eforturile societății. În 1757, Gozzi
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
Regatul Nou (1550-1070 î.Hr.) sau Imperiul este cea mai înfloritoare epocă din istoria Egiptului, cu cei mai faimoși conducători. Arta și spiritualitatea atinge apogeul, iar țara dobândește cea mai mare întindere, prin cuceriri. Locul complexelor funerare regale este mutat în sud, pe partea opusă Thebei, într-o zonă de dealuri stâncoase, pe malul vestic al Nilului, în Valea Regilor. Printre cei mai
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
stătătoare începând din secolele X-XII. Cercetarea traducerilor din literaturile altor popoare europene (cum este și tălmăcirea "Cronicii universale" a lui Constantin Manasses făcută de Mihail Moxa), precum și circulația lor în Țările Române înlesnesc înțelegerea modului în care s-a construit spiritualitatea română modernă. Considerând scolastică tradiționala împărțire a literaturii române în veche și modernă, pe baza studierii și interpretării textelor existente, M. demonstrează în volumul "Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV-lea - al
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. De la prima expoziție personală, Ladea a gândit și a sculptat, din punct de vedere artistic, românește. El s-a străduit să materializeze în lemn și în piatră, semnele majore ale unei spiritualități care ne este specifică, sculptând chipuri de eroi, fapte și idei reprezentative pentru istoria noastră. Sensul conștient, activ al apartenenței sale la un fond tradițional ce se cere continuat și îmbogățit a fost afirmat nu o dată de către artist: " " În realitate
Romulus Ladea () [Corola-website/Science/307249_a_308578]