11,293 matches
-
că înțeleg un text abia atunci când reușesc să identifice în el anumite concepte conducătoare și elaborări teoretice. Îmi aduc aminte că acum două decenii, când citeam și discutam într-un mic grup Caietul albastru și Caietul brun, și noi ne străduiam din răsputeri să le identificăm, că ne simțeam pe teren mai sigur abia atunci când aveam impresia că am reușit. Modul cum reacționează și astăzi mulți filozofi cu o reputație bine consolidată arată că o asemenea raportare nu ar trebui să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
atribuită doar handicapurilor celor care nu au beneficiat de o bună formare. Este vorba mai degrabă de așteptări tipice ale celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia. Nu trebuie, așadar, să ne mirăm că mulți filozofi s-au străduit să stabilească ce anume teorii a formulat Wittgenstein. Într-o literatură destinată celor care se instruiesc în domeniu, în introduceri, manuale și dicționare, sunt utilizate, de obicei fără nici un fel de precizări și rezerve, expresii ca „filozofia limbajului“ sau „teoria
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să excelezi prin exercițiul unei minți pătrunzătoare. După această întâlnire, Wittgenstein nu a mai dorit să-l vadă pe Russell. Când, în 1925, a vizitat Anglia, nu a încercat să-l întâlnească. La rândul său, Russell nu s-a mai străduit să păstreze contactul, să-l convingă pe Wittgenstein să revină în Anglia pentru a-și relua preocupările filozofice. Iar atunci când, în vara anului 1929, Moore l-a invitat pe Russell să facă parte din comisia care urma să-i acorde
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale, că adoptarea acestui crez a constituit singura schimbare cu adevărat „revoluționară“ pe care a cunoscut-o modul său de a gândi. Câteva pagini mai încolo, întâlnim următoarea exprimare semnificativă: „De la despărțirea mea de Kant și de Hegel, m-am străduit continuu să caut soluția problemelor filozofice pe calea clarificării analitice; și sunt, ca și mai înainte, pe deplin convins că nu putem ajunge la progrese autentice decât cu mijloacele analizei.“77 Este semnificativ că Russell s-a delimitat tot atât de categoric
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sugera că filozofii trebuie să utilizeze instrumente speciale ale analizei logice pentru a oferi răspunsuri unor întrebări de genul „Ce este cunoașterea?“, „Ce este experiența?“, „Ce este adevărul?“, „Ce este binele?“, „Ce este frumosul?“. În contrast cu fostul său mentor, Wittgenstein se străduia să arate cum ne putem elibera de fascinația pe care o exercită asupra minții noastre asemenea întrebări. Dacă ne vom putea detașa de tendințele imperiale ale filozofilor, dacă vom fi gata să examinăm mai îndeaproape modul cum sunt folosite aceste
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
păcii, ratifica alianțele, alegea eforii, geronții, funcționarii etc. A "domnit" în Sparta principiul majorității ? Ladislas Konopczyňski considera că ceea ce este mai impresionant, este că spartanii, întradevăr robuști din punct de vedere fizic dar puțin aplecați spre activități intelectuale, nu se străduiau să numere voturile și că ratificau hotărârile luate prin "forța și violența strigătelor" pentru sau contra moțiunii 130. Același procedeu "infantil" (Aristotel) era practicat și în Sfatul bătrânilor. În același mod, majoritatea era cea care hotăra într-un grup compus
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
principii generale privind compunerea, competența lor și dezbaterile ce aveau loc. Nu existau date fixate dinainte pentru convocarea dietelor. Adunările de stări se convocau conform nevoilor impuse de o anumită situație politică. În secolul al XVI-lea regele Boemiei se străduia să-și afirme dreptul exclusiv în convocarea Dietelor. Sub regele Ferdinand I monopolul convocării acestora va deveni realitate, chiar și sub aspect juridic. Dietele erau convocate prin scrisori adresate stărilor și care circulau în diferitele regiuni prin intermediul unor mesageri speciali
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pe ultima zi, ele/ semnele astea, rup din trupul meu, mă țin departe pe mine de mine,/ sigur, sunt și eu puțin pieziș, dar ce aș fi făcut acum dacă nu aș fi prins la/ timp sensul cuvintelor ce se străduie din răsputeri să se uite;// da, da, ai știut asta tot timpul, dar m-ai lăsat să cred că sufletului puțin îi/ pasă de poziția corectă în timpul morții;/ ceva mai în spate, lumea pe care o vezi se adaugă ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă, tradițional, pentru femei nu există o altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Pariziana se străduie să iasă din plictis și din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca mască reprezintă concepția pe care ne-am format-o despre noi-înșine rolul, căruia ne străduim să ne conformam; aceasta mască este sinele nostru mai adevărat, sinele care am dori să fim. Rolul devine o a doua natură și o parte integrantă a personalității noastre 157. Mască este frontieră între eul superficial și cel profund, proprie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sentimentelor și sensibilității masculine. Femeia-spectacol nu lasă pe nimeni indiferent. Pariziana preface bărbatul în spectatorul care o admiră. Baudelaire trasează un program estetic complet al femeii moderne: Femeia este în tot dreptul ei și chiar îndeplinește un soi de datorie străduindu-se să pară magică și supranaturala; trebuie că ea să uimească, să vrăjească; idol fiind, ea trebuie să se împodobească spre a fi prețuita. Ea trebuie deci să împrumute de la toate artele mijloacele de a se ridica deasupra naturii spre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
47]. Fiecare din Pariziene pune accent pe anumite lucruri: "La jeune femme disait d'ordinaire que tout le visage est dans la chevelure" [Zola La Сurée, p.140]. 400 " Femeia este în dreptul ei și chiar îndeplinește un soi de datorie străduindu-se să pară magică și supranaturala; idol fiind, ea trebuie să se împodobească pentru a fi prețuita. Ea trebuie deci să împrumute de la toate artele mijloacele de a se ridica deasupra naturii spre a cuceri mai usor inimile și a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
are nebunii săi. Dar ea joacă un rol prea important în lumea de astăzi pentru a-și permite luxul nebuniei. Se spune că după perioada postmodernă urmează haosul, și sunt suficiente indicii în acest sens, chiar dacă dl. Bin Laden se străduiește să ordoneze puțin lucrurile, împărțind lumea în două tabere: cruciații și admiratorii semilunii, tabere aflate inevitabil în conflict. Nu prea versat într-ale diplomației, dl. Bush jr. s-a trezit el mai întîi vorbind despre "cruciada împotriva terorismului", stîrnind oprobriul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
tabere: cruciații și admiratorii semilunii, tabere aflate inevitabil în conflict. Nu prea versat într-ale diplomației, dl. Bush jr. s-a trezit el mai întîi vorbind despre "cruciada împotriva terorismului", stîrnind oprobriul lumii musulmane. De, gura păcătosului... Cancelariile occidentale se străduiesc cu mult zel să ne convingă că nu avem de-a face cu un conflict între civilizații, între primele două mari religii ale lumii, și repetă papagalicește formula de "luptă împotriva terorismului". În același timp, prin presa lumii, Huntington este
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a pătruns, dar efectele nu sunt încă vizibile pe deplin; ca și în S.U.A., este nevoie de cîțiva ani pentru ca incidența ei asupra productivității și a creșterii să devină evidentă. Numai că, între timp, a intervenit criza. Economiile europene se străduiesc să reducă șomajul structural, să treacă de la șomaj de masă la un nivel decent al ocupării, mai ales în sectoare cum sunt construcțiile, informatica, turismul și serviciile, în general. Creșterea economică nu se prezintă bine în Europa și aceasta a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
avertiza F. Clairmont, "Criza capitalismului anilor '30, să nu uităm, a fost rezolvată doar prin cursa înarmărilor, apoi prin război". Este o lecție pe care domnul Putin și amicii săi trebuie să o aibă prezentă în minte atunci cînd se străduiesc să elaboreze modele de dezvoltare pentru o Rusie aflată la marginea prăpastiei. Acest avertisment sună ciudat în contextul actual, în care modelul american este tot mai mult repus în cauză. "Piața este pe cale de a reuși acolo unde au eșuat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ori nu va mai fi lăsat să revină. În Rusia, regimurile se legitimează prin condamnarea celui anterior. Pînă acum Occidentul a fost folosit de către elitele ruse ca o mașină de spălat bani. În ce-i privește, liderii occidentali s-au străduit mai mult să nu supere "țarul de la Moscova", din rațiuni de securitate energetică, neproliferare și control asupra Iranului. "Noul realism politic" occidental susține că Rusia trebuie acceptată așa cum este și trebuie colaborat cu ea, fără a acorda prea mare atenție
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
reiterativă, propune o analiză asupra abolirii timpului (Eliade), aspirație care apropie omul modern de cel arhaic. Scriitorul/lectorul ar trebui să-și asume o metafizică textuală care presupune transcenderea textului, ca manifestare singulară, irepetabilă și definitivă a scriiturii: "Dacă ne străduim să pătrundem semnificația adâncă a unui mit, suntem obligați să constatăm că această semnificație revelează conștientizarea unei situații în Cosmos și că ea implică, în consecință, o poziție metafizică" (Eliade:1999, 11). În registru literar, Cosmosul corespunde Textului Infinit kristevian
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
continuă cel mai adesea și după programul de lucru „oficial”, legată de nevoia pregătirii continue pentru a face față ritmurilor rapide ale schimbării. El este „Într-o priză continuă”, preocupat și acasă de problemele și sarcinile de muncă, cărora se străduiește să le găsească soluții de optimizare. Problema morală este aceea de a se găsi modalitățile de recompensare corectă a „lucrului peste program.” Nu În ultimul rând, trufia organizațiilor bazate pe cunoaștere de a considera că spiritul liber, creator, poate Împinge
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
termenii "evenimente posibile" și "evenimente imposibile" (acest lucru e posibil). Un eveniment posibil nu este un eveniment probabil. Un eveniment imposibil nu este un eveniment improbabil. Un eveniment improbabil este un eveniment posibil. Filmul povestește demersul unui jurat care se străduiește să-i facă pe ceilalți să perceapă non-imposibilul pe care și l-au creat, în care s-au zidit, fără să-și dea seama. Încetul cu încetul se produce o răsturnare de situație: "Este imposibil ca acuzatul să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fac asemenea inexactități, asemenea anomalii, corecturi și schimbări ale realității, încît să iasă, dacă vrei, niște minciuni, mai adevărate în orice caz decît purul adevăr. Ceea ce înseamnă că știu ce vreau să pun în opera mea și că mă voi strădui să reușesc, cu prețul vieții, dacă trebuie, într-atît am o încredere absolută în artă." Pe 20 februarie 1888, Vincent van Gogh ajunge la Arles după ce a petrecut doi ani la Paris, din martie 1886 pînă în februarie 1888. "Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că era fratele dvs." Cît timp a stat mașina parcată? întreabă jurnalistul. "Eram înăuntru, la căldură, dar aș zice cel puțin o jumătate de oră înainte de a auzi focul. O fi stat acolo să mediteze la gestul lui, îmi închipui." Străduindu-se să reconstituie cu precizie faptele, Jack se întoarce din nou la paznic. Îl întreabă ce-a zis exact la telefon cînd a vorbit cu poliția: Cînd ați prevenit poliția ați precizat că e vorba de o sinucidere sau că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Artiștii știu, prin geniul lor, să stimuleze această imaginație. Teoria, de fapt spectacolul umanului pe care îl propunem se opune spiritului științelor așa-zis umane. Sociologia, psihologia, istoria, economia caută continuitățile (regularitățile, coerențele, constantele) în conduita umană. Științele umane se străduiesc să dezvăluie per-manențele. Teoria posibilelor-imposibilelor este un mod de a arăta discontinuitățile (rupturile, bifurcațiile, răsturnările, întoarcerile) din cursul destinului uman. E o încercare de a gîndi partea de surpriză esențială din viața oamenilor. Spectacolul oferit de această teorie este cel
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fără rațiune (nihil est sine ratione)127. Ele sunt capabile să găsească justificarea, adică să reducă incertitudinea din jurul oricărui comportament, al oricărei decizii, oricărei credințe. Căutînd să cunoască realitatea a ceea ce s-a întîmplat, se întîmplă sau se va întîmpla, străduindu-se să reducă incertitudinea, specialistul în uman se străduiește să întemnițeze trecutul, prezentul, viitorul. Și toate acestea în numele unei anumite concepții asupra cunoașterii și științei. MARJĂ DE LIBERTATE ȘI LIBERTATE Spiritul modern asociază știință, cunoaștere și libertate. Producînd cunoaștere, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
capabile să găsească justificarea, adică să reducă incertitudinea din jurul oricărui comportament, al oricărei decizii, oricărei credințe. Căutînd să cunoască realitatea a ceea ce s-a întîmplat, se întîmplă sau se va întîmpla, străduindu-se să reducă incertitudinea, specialistul în uman se străduiește să întemnițeze trecutul, prezentul, viitorul. Și toate acestea în numele unei anumite concepții asupra cunoașterii și științei. MARJĂ DE LIBERTATE ȘI LIBERTATE Spiritul modern asociază știință, cunoaștere și libertate. Producînd cunoaștere, pe care o consideră eliberatoare, științele umane ar produce libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]