7,161 matches
-
monoetnică și o întâietate cât mai timpurie a fiecărui popor, chiar în teritoriul acoperit astăzi de statul care îl reprezintă: "vatra străromână" doar în România, teoria vechilor slavi de sud evoluând singuri în Serbia și Bulgaria, sau "grecii latinizați" ca strămoși ai Aromânilor, intră în această tendință. În astfel de teorii, Linia Jireček, Țaratul Vlaho-Bulgar, Iașii sau ponderea Cumanilor la Dunărea de Jos și în Balcani, nu sunt negate de nimeni, dar sunt trecute sub tăcere, iar în dezbaterea istorică, rolul
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
ai Aromânilor, intră în această tendință. În astfel de teorii, Linia Jireček, Țaratul Vlaho-Bulgar, Iașii sau ponderea Cumanilor la Dunărea de Jos și în Balcani, nu sunt negate de nimeni, dar sunt trecute sub tăcere, iar în dezbaterea istorică, rolul strămoșilor minorităților de azi lor este minimizat, sau chiar ocultat. În acest context, Românii sud-dunăreni apar ba ca "imigranți de origine nord-dunăreană" în țările balcanice (unde sunt totuși menționati încă din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Spovednicul și
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
conducatorul lor, Cezar, dovedindu-se un mare comandant de oști, Vercingetorix s-a predat și a fost omorât în închisoare, prin sufocare, după ce a așteptat 7 ani. Galia a fost transformată în provincie romană, devenind una dintre cele mai înfloritoare. Strămoșii francezilor au fost galii. Aceștia se ocupau cu agricultura și cresterea animalelor. Erau vestiți pentru armele, uneltele și podoabele făcute de ei. Le plăcea curățenia (potrivit lui Pliniu cel Batrân, ei au fost primii utilizatori de săpun în Europa occidentală). Locuințele
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]
-
mâncarea și care este echipată cu alimente, farfurii și tacâmuri. De obicei dispune de apă curentă și diverse aparate electrocasnice (aragaz, tigăi, frigider, mixer...). Într-un studio, bucătăria este înlocuită de o chicinetă în vederea câștigării spațiului. Înainte de apariția omului modern, strămoșii săi, asemenea numeroaselor animale, s-au folosit de niște funcții rudimentare în prepararea mâncării : Descoperirea focului este o mare etapă în inventarea bucătăriei propriu-zise. O ipoteză ar fi că bucătăria a apărut în urma unui ritual : devorarea colectivă a obiectului sacrificat
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
apropiate actuale sunt urangutanii și gorilele. Biologii au comparat o secvență de perechi de bază ADN de la oameni și cimpanzei și au estimat o diferență totală genetică de circa 5 % . Se presupune că rasa umană s-a despărțit dintr-un strămoș comun cu al cimpanzeului acum 5 milioane de ani. O linie a mers spre umanizare și o altă linie a dus la cimpanzei. Totuși, rapoarte recente, folosind date obținute de la un craniu uman în vârstă de 7 milioane de ani
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
hominide mult mai devreme. Unii oameni de știință încearcă să includă cimpanzeii în genul "Homo", dar aceasta este deocamdată o părere minoritară în cadrul comunității științifice. Diferite grupuri religioase au ridicat o serie de obiecții la teoria evoluției umanității dintr-un strămoș comun cu cel al hominidelor. Vezi creaționism și evoluție pentru câteva puncte de vedere contradictorii. Adaptare pentru tabel cu mici adăugiri a schemei lui Ian Tattersall (2001), modificat de Sylvie Daoudal (2002) Notă Între acolade {...} se află text adăugat față de
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
-i nevăzută, putându-se metamorfoza și în Vârcolac (cf. Romulus Vulcănescu, "Mitologie română," București, Editura Academiei Române, 1985, p. 303). În poemul - ce dă titlul primului ciclu din volumul publicat de Radu Gyr în 1943 -, "Fuga lupului", făptura mitică din steagul strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, "Lupul", simbol al sufletului în traiectoria-i teluric-celestă, este surprins de poet în superb-expresioniste tonalități baladești: "Mușcând paznicul, din cușca lui, spre munte, / lupul ca o flacără-a țâșnit... / Tremură pădurile pe frunte
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
are o suprafață considerabil mai mare, transformă vibrația corzii mult mai eficient în sunet, punând în mișcare un volum mare de aer (vezi si imaginea de mai jos). Povestea pianului începe la jumatatea secolului al XII-lea cu primul său strămoș - monocordul cu clape - căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscultul clavicord, care funcționa printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
unor greutăți materiale mai împovăratoare, decât în timpul regatului maghiar cănd nu cereau de la ei să suporte alte biruri decât tradiționalul tribut al boului "(ököradó)". Secuii au văzut în acest gest un atentat împotriva libertății ancestrale, pentru că conform mentalității moștenite de la strămoșii lor, cea mai mare, și chiar exclusivă garanție a libertății lor naționale era scutirea de impozite. În mai multe rânduri s-au răsculat pentru apărarea vechii lor libertăți. Deja înaintea formării Transilvaniei independente, între 1519-1521 secuii au pus mâna pe
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
de caritate. Basmele populare malteze includ diverse povești despre creaturi misterioase și evenimente supranaturale. Cele mai cuprinzătoare culegeri de astfel de povești au fost realizate de savantul (și pionierul arheologiei malteze) în opera sa de căpătâi ""Ħrejjef Missirijietna"" („Fabule de la strămoșii noștri”). Această colecție de materiale a inspirat pe cercetătorii și cadrele universitare de mai târziu să culeagă povești, fabule și legende din tot arhipelagul. Opera lui Magri a inspirat și o serie de cărți de benzi desenate (lansate de Klabb
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
magnaților poloni. O interdicție regală asupra purtării acestei culori era interpretată ca o decădere a statutului nobiliar, și deci o pedeapsă; în secolul al XIV-lea, familiei Nałęcz din Polonia Mare i s-a interzis să poarte carmin din cauza complicității strămoșilor săi la asasinarea regelui Przemysł al II-lea în 1296. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, datorită influenței modei franțuzești, carminul a fost înlocuit cu un pigment mai puțin costisitor, amarantul. Legea Cocardei Naționale din 1831 nu specifica
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
20.000 de găgăuzi în țările balcanice Grecia (nord) și Bulgaria (est) de unde și provin cei din Basarabia. Alte grupuri, cu același etnonim, "găgăuzi", trăiesc în Turcia (partea europeană) și în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, dar acești găgăuzi sunt musulmani. Se presupune că strămoșii găgăuzilor au provenit din triburile turcești medievale ale Oguzilor / Uzilor, care au traversat de asemeni regiunile nord-pontice. Izvoarele bizantine consemnează faptul că, în secolul al XI-lea, tribul nomad "guzi" a trecut Dunărea și s-a așezat în Bulgaria, Macedonia
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
care alcătuiesc în prezent elita socială a țării și reprezintă 10% din populație. Cele mai numeroase sunt triburile "Mende" și "Temne" (câte 30% din populație). În viața socială a statului, un rol important este jucat de ritualurile tribale, precum cultul strămoșilor și adunările secrete organizate pentru cultivarea vechilor ceremoniale. Conducătorii tribali guvernează grupuri numeroase de oameni (până la 40.000 de persoane), iar drepturile lor sunt recunoscute de constituția statului. La 27 aprilie 1961, Sierra Leone și-a câștigat independența, iar primul președinte
Sierra Leone () [Corola-website/Science/298143_a_299472]
-
ținut în Elveția, la Basel. O modificare în textul ebraic al refrenului a fost făcută în 1905 de Yehuda Leib Matmon-Cohen (1869-1939), profesor la Rișon Lețion. El a înlocuit versurile finale despre „speranța străveche de a ne întoarce în țara strămoșilor, în orașul în care a locuit David” cu altele care exprimă „speranța de două mii de ani de a trăi, iarăși, ca popor liber în țara noastră, Țara Sionului și a Ierusalimului”. Modificarea era adaptată având în vedere evreii care se
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
lângă Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă). A observat că toate speciile de forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859). Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
moștenirea caracterelor dobândite, precum și ideile, cu aceeași tentă evoluționistă, ale lui Erasmus Darwin (bunicul lui Charles). Grant prezintă și faptul că asemănarea organelor similare ale diferitelor specii, organe care diferă doar prin complexitate, dovedește faptul că acestea au avut un strămoș comun. Lui Darwin nu i se păreau prea interesante cursurile de științele naturii ale profesorului Robert Jameson. Acestea conțineau mai mult geologie, precum și polemica dintre neptunism și plutonism. Darwin studiază cu deosebit interes taxonomia plantelor și aduce contribuții substanțiale în cadrul
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
în Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a început să-și formuleze teoria, pe care o considera singura viabilă. Conform acestei teorii, speciile evoluează, adică sunt supuse unor transformări treptate, de la formele simple la cele mai avansate, deci strămoșii tuturor formelor vii de astăzi au fost organisme monocelulare. În anul 1858, primește o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observațiile pe care acesta le formulează, călătorind prin America de Nord, referitoare la ereditate și transformarea proprietăților printre specii, îl fac pe
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
recunoaștere a valorii operelor sale științifice, a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton. Tezele principale sunt : Naturalistul englez, autorul "Originea speciilor" în care dezvăluie și demonstrează că toate speciile s-au dezvoltat de-a lungul timpului dintr-un strămoș comun prin procesul, numit de el, selecție naturală contestă, din punct de vedere științific, ideea că Dumnezeu a creat totul de la bun început. Fiind conștient de controversele pe care le generează, Charles Darwin nu a dorit să publice aceste concluzii
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
de genetică din zilele noastre, precum "cromozom", legile lui Gregor Mendel și teoria ereditară a lui Morgan, l-au împiedicat pe Darwin să explice toate aspectele teoriei sale. În schimb, a reușit să explice de ce omul și maimuțele au un strămoș comun, o consecință a teoriei evoluției care nici până azi nu a fost acceptată de creaționiști și de conservatorii religioși. În 1992, Darwin este clasat al XI-lea în lista celor mai influente personalități ale istoriei, listă întocmită de către astrofizicianul
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
1848, au supraviețuit 5, printre care și viitorul general Ion Argetoianu, tatăl lui Constantin Argetoianu. Octav-George Lecca a produs în lucrarea sa "„Familiile boierești române”" un arbore genealogic diferit de cel descris în memoriile sale de Argetoianu, localizând doi potențiali strămoși în secolul al XVII-lea, în marele stolnic Mihaiu Hargetoianu și Dumitrașco Argetoyanul. După studii universitare la Paris, intră în diplomație. Din 1898 până la declanșarea Primului Război Mondial, Argetoianu a fost atașat, secretar, prim-secretar, consilier la legațiile române din Constantinopol, Roma
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
comun sau împrumutate de la populațiile locale: Hera era uneori simbolizată de o vacă (Homer o numea "cea cu ochi de vacă"); Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era capră, Athena era bufniță, iar Apollon lup; tribul mirmidonilor avea ca strămoș totemic furnics (myrmex), iar imaginile culturale cretene trădează și ele o amplă zoolatrie, provenită din totemuri. Lumea mitologiei grecești este complexă: monștrii, războaie, intrigi și zei indiscreți sunt numeroși, iar genealogia lor se încrucișează deseori. Este important de reținut că
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
Alexandru Paspati, Johan Dimitri Taikon sau pelerini ca Bernhard von Breidenbach, Arnold von Harff plasează romii în urma unor experiențe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene. John Sampson găsește originea triburilor rome în nord-vestul Indiei, determinând după cercetarea idiomului ca strămoși apropiați ai limbii romani, limbile singaleză, marathi, sindhi, punjabă, dardică și pahari de vest (dialecte hinduse vorbite de băștinași). De asemenea, graiul romilor conține amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică poate
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Bătălia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. După înfrângerea suferită în lupta cu Mohamed Ghur, clanul războinic nord-indian Rajput (casta Kșatrya) ar fi plecat împreună cu familiile spre ținuturile arabe și turce, și apoi în Europa. O altă teorie susține că strămoșii romilor erau locuitorii orașului indian Kannauj, care au părăsit acest oraș în urma atacurilor lui Mahmoud din Ghazni. Documentele vremii (secolul al X-lea) arată că sultanul Mahmud din Ghazni a cucerit părțile răsăritene ale Iranului, teritoriul Afghanistanului și nord-vestul Indiei
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
era o așezare importantă din perioada elenistică până în Evul Mediu timpuriu. Ea a fost fondată de Filip al II-lea al Macedoniei până la mijlocul secolului al IV î.Hr., și numit după Hercule, semizeu grec, pe care Filip l-a considerat strămoșul său. Ca un punct strategic important a devenit un oraș prosper. Romanii au cucerit aceasta parte a Macedoniei în 148 î.Hr. și au distrus puterea politică a orașului. Prosperitatea a continuat în principal datorită drumului roman "Via Egnatia" care a
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
București, fiul lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu. În anul 1889 tatăl său se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie. În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie. Își căuta strămoșii pe care îi credea aristocrați. În 1904 începe la Berlin studii de drept pe care le abandonează. În anul 1921 îi apare povestirea "Remember" la revista Viața Românească. Din 1916 începe să lucreze la "Craii de Curtea-Veche" pe care o
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]