6,881 matches
-
aruncat în farfurioara de pe masă. — Trebuie să aștepți pentru binele tău. Dacă ești nechibzuit și te apropii prea mult de ea acum, o să dai de bucluc. S-au mai văzut asemenea cazuri. Trebuie să mai ai puțină răbdare. Am încuviințat tăcut. Oricum, n-aveam cu cine vorbi. În plus, apucasem să schimb două cuvinte cu Umbra, așa că nu-mi rămânea decât să aștept să se ivească ocazia potrivită. Paznicul se ridică și se duse la chiuvetă. Bău câteva căni mari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cei patru bătrâni continuau să sape. Patru? Parcă fuseseră trei înainte. Trei bătrâni cu cazmale în mâini. Dar acum erau patru. Nu m-am înșelat. Mai venise unul. Zona era plină de bătrâni. Fiecare stătea la locul lui și săpa tăcut. Mai bătea vântul din când în când și le sălta canadienele, dar n-am avut nici o clipă senzația că-i deranja frigul. Își vedeau mai departe de treabă. Erau roșii în obraji, dar nu slăbeau nici o clipă cazmalele. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zise el căutându-și parcă vorbele și privind în gol. Dacă scapi de el, o să fii foarte calm. O să ai parte de o liniște cum n-ai cunoscut în viața ta. Așa că încearcă să faci abstracție de el. Am încuviințat, tăcut. — Am auzi prin oraș că Umbra ta nu se simte prea bine, zise Colonelul ștergând farfuria cu pâine. Vomită tot ce mănâncă. Zace în pat de trei zile. Nu cred că o mai duce mult. Dacă nu te deranjează, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iar la gât avea două lănțișoare din argint. — După ce mi-ai telefonat, am trecut pe-acasă și m-am schimbat. Stau aproape și mi-a fost suficientă pauza de prânz. — Bravo ție! Au sosit câteva dintre aperitive și am mâncat tăcuți o vreme. Erau toate ușoare, gustoase și fine. Creveții proaspeți, iar stridiile miroseau încă a mare. — Ți-ai terminat treaba cu unicornii? întrebă fata în timp ce scotea cu furculița o stridie din cochilie. — În mare, am răspuns ștergându-mă la gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai supărau ochii. Ba chiar mă simțeam bine. Sufletul îmi era plin de amintiri vechi care-l încălzeau. Ochii mei nu mai sufereau și nici nu vor mai suferi vreodată. Superbă priveliște! Perle de scântei care-mi dăduseră parcă întâlnire. Tăcute și sclipitoare. Am luat un craniu de pe raft și mi-am plimbat degetele deasupra lui. I-am simțit sufletul. Licărea. Fiecare pâlpâire avea căldura ei și o simțeam în vârful degetelor. Era o lumină pe care nu i-o mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lăsat căldura să-mi mângâie degetele. În sufletul meu au pătruns amintiri vechi, asemenea unor nori veniți de departe. Nu poate fi doar replică, zise fata. E cu siguranță un craniu adevărat. Aduce amintiri îndepărtate, din vremuri străvechi... Am încuviințat tăcut. Ce puteam eu să știu? Nimic altceva decât că obiectul răspândea lumină în mâinile mele, că era palpabil și că voia să-mi spună o poveste. Simțeam lucrul acesta. Poate era un semnal care făcea legătura între lumea spre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mei și mi-a urat somn ușor. M-a trezit la ora două și jumătate. M-am ridicat, mi-am pus paltonul, fularul și mănușile. Pentru că mi-l atârnase lângă sobă, paltonul se uscase de tot. Fata își bea cafeaua tăcută. — Vrei să ai tu grijă de armonică? A dat din cap fără să scoată o vorbă. A luat armonica de pe masă, a cântărit-o în mâini și a pus-o la loc. — Stai liniștit. O să am mare grijă de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iubire absolută - nu capătă consistență. Intim (1892) este un jurnal, cuprinzând notații ale stărilor interioare, impresii de natură, comentarii pe marginea cărților. Paginile de autoanaliză descoperă un singuratic ce află în natură un izvor de seninătate și de împăcare. Sufletul tăcut al arborilor și florilor sugerează, ca la simboliști, melancolii aproape omenești. Expresia este poematică. Raicu Ionescu-Rion și G. Ibrăileanu i-au reproșat intimismul mic-burghez. Volumul Profile literare (1891) se compune din impresii de lectură; autorii, români și francezi (D. Bolintineanu
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
doar în călătoria spre starea de dinaintea genezei, unitară, coerentă, esențială, neclintită și nemăsurată de timp. Cu anii, această angoasă se mai estompează, viziunea tenebroasă se mai limpezește și în următoarele volume - Integrare în vis (1967), Al acestei memorii (1984), Clepsidra tăcută (1988) - D. pare tot mai pătruns de armonia luminoasă a naturii și cosmosului, de consubstanțialitatea omului și a cuvintelor și are senzația deplinei integrări în existența generală. Din entitate alienată, victimizată, conștiința umană (numită adesea și „memorie”) devine un „univers
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
de poezie fără contururi precise, inconsistentă, abstractă, artificială, fără forță de iradiere sau, cum spune singur, „elegii cu ferestre închise”. SCRIERI: Lumini în interior, București, 1934; Integrare în vis, pref. D. Petrescu, București, 1967; Al acestei memorii, București, 1984; Clepsidra tăcută, București, 1988. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Lumini în interior”, VRA, 1934, 330; Matei Alexandrescu, „Lumini în interior”, „Litere”, 1934, 7; M. G. Constantinescu, „Lumini în interior”, U, 1934, 90; Nicolae Roșu, „Lumini în interior”, CRE, 1934, 2231; Al. Robot, „Lumini
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
1934, 12; Ion Cantacuzino, „Lumini în interior”, CL, 1934, 4; Perpessicius, Opere, VII, 15-16; Marin Mincu, „Integrare în vis”, GL, 1967, 50; Al. Oprescu, Scriitori buzoieni, Buzău, 1980, 58; Scrisoare de la Ștefan Dima. 1980, ADLTR, D-38; Mariana Lazăr, „Clepsidra tăcută”, ST, 1990, 4. C.T.
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
cu avarii din literatura universală, de la Euclio al lui Plaut până la Grandet și Gobseck ai lui Balzac, Hagi-Tudose se individualizează printr-un tragism ce covârșește latura comică. Acest găitănar de mahala, fost băiat de prăvălie, care își adunase cu frenezie tăcută aurul, lipsindu-se de orice altă bucurie, își trăiește clipele din urmă într-o tensiune halucinantă, înspăimântat la gândul că averea i-ar putea fi micșorată ori furată. Desprins de restul lumii, închis ca într-o hrubă în camera lui
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Încîntat să-l descopere). El rămîne cel mai “scandalagiu” personaj al literaturii franceze de Început de mileniu. De multe ori gratuite, declarațille lui stupefiante sunt făcute În primul rînd pentru zgomotul care, Într-un Occident de cîteva decenii tot mai tăcut și sec, reverberează Înzecit. Pus la zid și adulat deopotrivă, alunecînd pe buzele tuturor, scriitorul cu peste un milion de exemplare vîndute din 1998 Încoace (asta după ce primul său roman n-avusese, În 1994, decît 10.000), se situează În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la extincția inocentei și solarei Naturi la care se referă acel „ta” din versul citat. Naratoarea din Pauvres morts este și ea o revoltată, pe Natură de astă-dată. La 83 de ani, după un simulacru de viață cu un soț tăcut și bizar, după o adolescență petrecută la mănăstire, după o tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de aceea, mamă a unei fetițe pe care a lepădat-o Într-o pubelă de groaza de a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și/ acestor obiecte care zac împrăștiate prin casă/ mărturisindu-mă ca niște ape liniștite/ desenându-le pentru prima dată conturul/ [...] nemaivăzut de clar, de frumos și de viu // va veni acea ultimă zi, seara aceea albastră/ prin care voi trece tăcut [...] și numai puțin înspăimântat când voi simți/ marea lingându-mi picioarele” (Numai puțin înspăimântat...). De la volumul Țintă vie - titlul e o metaforă a poeziei într-un timp ostil, „pândită de noaptea rece ca țeava unei arme cenușii” -, precumpănitor devine un
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
Din adâncul firii pline / De răpaos”), joc și cânt neîntrerupt al materiei („E plin de mișcare pământul / Și cântă și codrul și vântul / Și-o mie de guri”) și al luminii („E-n flacără bolta senină, / Și fără-ntrerupere-acum / Se varsă tăcuta lumină, / Se varsă grăbită, se-aprinde / Pe dealuri, pe coaste, se-ntinde / Pe șesuri, pe drum”) - forme ale trecerii și veșniciei („O mare e, dar mare lină -/ Natură, în mormântul meu, / E totul cald, că e lumină!”). Baladele sunt altă
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
singur dor, New York, 1995; Eminescu 2000. Aniversări newyorkeze, Botoșani, 2000. Repere bibliografice: Gellu Dorian, Plus. Minus, CL, 1999, 8; Vasile Șelaru, „Dimineața Învierii”, AST, 1999, 11; Constantin Miu, „Liturghia Cuvântului”, TMS, 2000, 2; Ion Arieșanu, Privind prin cărți în nopți tăcute, O, 2001, 4; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 103-107; Mihaela Albu, „Liturghia Cuvântului”, CNT, 2002, 5; Maria Nițu, „Liturghia Cuvântului”, CRC, 2002, 9; Constantin Miu, Conlucrarea sacrului cu profanul, TMS, 2002, 12. A.S.
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
Sole di San Francesco d’Assisi, Cluj-Napoca, 2001 (în colaborare cu Vasile M. Ungureanu); Gaspara Stampa, Sonetti d’amore - Sonete de iubire, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 2002; Isabella Morra, Le rime - Rimele, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 2002; Carla Rugger, Canto silenzioso - Cântec tăcut, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 2003; Iulia d'Aragona, Veronica Franco, Sonetti e altri versi - Sonete și alte versuri, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ion Marcoș, Ștefan Damian, „Portrete de familie”. Înnoire și continuitate, TR, 1977, 48; Laurențiu Ulici, Exercițiul epic
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută distantă, o mândrie aristocratică. Practică viciul cu detașare, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Craii își presară chefurile cu visuri, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți, spre tărâmuri îndepărtate, dar adevărata plăcere „o aflau în vorbă, în taifasul ce îmbrățișa numai lucruri frumoase, călătoriile, artele, literele, istoria...” Pirgu este fundamental deosebit de Pașadia și Pantazi, deși e nelipsit de la incursiunile lor nocturne. El este
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
într-o atmosferă fabuloasă, în care copilul este un personaj care „piere” în prima zi de școală (A murit Luchi..., 1942). Poate mai puțin obișnuite pentru imaginea comună despre scriitoare sunt schițele cu structură tradiționalistă, care povestesc „durerile ascunse”, tragediile tăcute ale vieții la țară: boli, crime, sărăcie, muncă, indiferență a funcționarilor față de țărani (Din întuneric). Interesantă este aici mai ales perspectiva diferită asupra unui loc celebru: Mirceștii lui V. Alecsandri. Atmosfera din târgul mic este sadoveniană (În târgușorul dintre vii
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
idee emisă anterior, cerând participanților la exercițiu extinderea, modificarea/remodelarea acesteia - se va avea în atenție inhibiția pe care pot să o aibă persoanele atunci când, după un moment prelungit de liniște, au impresia că „sparg” tăcerea; - se solicită idei membrilor „tăcuți” ai grupului, ceea ce-i învestește pe aceștia cu structură de rol și de putere; - se pot folosi pauze cu rolul de a remotiva discuția (astfel, li se poate cere participanților ca la întoarcerea în sala de discuții să-și schimbe
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
chiar dacă influența bacoviană este evidentă, mai ales la nivel metaforic („Ce frig li-i morților în noaptea-ntâi;/ Și ploaia-n doliu gri și monoton/ Nu suna oare pe sicrie surpate/ Ca-n preludiul poetului polon?” - Toamna; „Tu adu-mi tăcută, atât cât știi să porți/ În răsăritul de oftică și abecedare,/ Petale în îngândurare,/ Pentru anii fără tine morți” -Toamnă cu cântec). În plus, în poeme ca Febre, Elegie profană, Chopin, Oraș complet, Peisaj se regăsesc elemente stilistice fie ale
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
în valoare relativă mult mai numeroasă decât cea din țările Europei Occidentale) în câteva decenii ea va deveni în majoritate o populație dependentă de sistemul de protecție socială. Zonele sărace (preponderent rurale) în care trăiește în continuare o minoritate vârstnică tăcută, marginalizată și ignorată, interesantă pentru guvernanți doar în anii electorali și sub forma politicilor sociale generale, monetariste (majorări de pensii, de ajutoare sociale financiare) și nu a unor programe sociale specifice, centrate pe creșterea accesului la servicii și îmbunătățirea calității
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
sociomedicali analizați în prima parte a acestui studiu (vezi și Ravand, Mormiche, 2003). Sărăcia reprezintă unul dintre cei mai tari determinanți sociali ai stării precare de sănătate. De altfel, unii cercetători au tratat chiar sărăcia ca pe o maladie (socială) tăcută, care aduce cu sine numeroase boli fizice și mentale (Kesseris, 1998). Influența negativă a sărăciei, în care au căzut comunitățile rurale din România după ’90, se exercită prin intermediul alimentației insuficiente și (sau) dezechilibrate, prin condiții necorespunzătoare de locuit, prin lipsa
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
le împărtășește tuturor, ci numai celui pe care îl socotește egalul său, Brehancea. De ce? Știe foarte bine ceea ce cunoștea, cu asupra de măsură, și Seneca: Elocvența manifestată în for și orice altceva similar ce impresionează mulțimea provoacă dușmănie: filosofia cea tăcută și restrânsă la domeniul ei nu poate fi privită cu dispreț, ea, care este ținută la mare cinste între toate disciplinele și chiar la cei mai răi dintre oameni"30. Prin urmare, discreția Lupului nu este semnul vreunei lașități, ci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]