6,645 matches
-
Plăcerea într-o tragedie constă în aceea că noi știm bine că este o ficțiune; sau, ca să mă exprim mai bine, iluzia distrusă fără încetare renaște fără încetare. Dacă am ajunge să credem un singur moment ca adevărate crimele și trădările, pe loc ele ar înceta să ne cauzeze plăcere." Stendhal și Hugo îl citează în nenumărate rânduri pe Shakespeare, pe care nu pretind că-l imită, ceea ce nu ar avea sens în secolul al XIX-lea, ci că-l iau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
română, latină, germană, mediul școlar, cea dintâi iubire sunt evocate cu nostalgie și emoție. Autoficțiunea continuă cu altă etapă: odată cu intrarea în învățământ, la Bistrița și Năsăud, începe calvarul profesorului și poetului, care se întâlnește la fiecare pas cu semnele trădării, lingușelii, delațiunii, cu ofensiva proletcultismului și a stalinizării. Romanul În colț lângă fereastră narează astfel de întâmplări, pe care spiritul de dreptate al autorului nu le poate oculta, sperând într-un fel de justiție divină a istoriei. Alte două volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
subțirimi de gând, dar și cu, pe alocuri, mici stridențe, o manieră postmodernistă. Cuprins de oboseală și, parcă, încercat de teamă, Iisus e pe punctul de a renunța să-și ducă la capăt misiunea despre care stă scris în „scenariu”. Trădarea lui Iuda, văzut ca un alter ego fără aureolă al profetului, survine din disperarea declanșată de acest inconceptibil abandon și se produce în urma unei înțelegeri între cei doi, care sunt legați printr-o tulburătoare afecțiune. E, prin urmare, un sacrificiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
celor de-o teapă cu el. În rest, se îngrijește să etaleze un fel de viață mai „subțire”, cu recuzită, obiceiuri și figurație potrivite cu noile lui cinuri. Pragul ultim al ignominiei lui Păturică este imaginat de autor a fi trădarea și uciderea lui Tudor Vladimirescu în schimbul isprăvniciei pe două județe. Dar roata norocului intră impetuos pe panta ei declinantă odată cu revenirea în scaunul țării a unui domn pământean, care face dreptate și pedepsește aprig pe ticălos, tot atunci aflându-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
primească drept dar de nuntă inima și ochii tatălui său. Zeul, din nou puternic, Îl ucide pe balaur În urma unei lupte ce are loc pe malul mării; este constrâns să-și ucidă și fiul care, cere să fie pedepsit pentru trădarea socrului. 3) Termenul „cântec” (ideograma SÌR, În hitită iș¿amai-) este folosit În cazul creațiilor poetice, a căror recitare era Însoțită de sunetul instrumentelor muzicaxe "Kumarbi"le. Acestui gen Îi aparține marele ciclu centrat pe figura zeului, de origine hurrită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și fuge În neorânduială până la poarta veche a Palatinului. Romulusxe "Romulus" Însuși, târât de mulțimea fugarilor, Își ridică armele spre cer și spune: „O, Jupiter Stator, supunându-mă voinței tale, am pus aici pe Palatin temelia orașului. Cetățuia, cumpărată prin trădare, a căzut În mâinile sabinilor, armata lor a și trecut valea care Îi desparte de noi și se Îndreaptă Încoace. Tu Însă, tată al zeilor și al oamenilor, Îndepărtează-i măcar de aici pe dușmani; curmă spaima romanilor și Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta zilnic populația; - dezorganizarea arhetipului. (9) Absurdul s-a instalat brutal, ca un șoc, la 23 august 1944, actul istoriei fiind perceput În mod diametral opus (trădare?, eliberare?) și a durat suficient de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată leziune afectivă socială. Absurdul a invadat țara cu o grămadă de ficțiuni („vin americanii”) care concura realitatea armatei invadatoare mai fantastică poate
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
vreun scop în afara acestui imobilism. Și tocmai pentru că din economia lenei orice „dincolo“ este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit, leneșul nu are ce rata. Prin cea mai măruntă trădare a esenței sale imobile, leneșul ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare cu adevărat abia când voluptatea repaosului devine necondiționată, când ea nu poate fi negociată în numele unui scop a cărui atingere ar presupune recursul la mișcare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
întâlnirea cu singurul simț capabil să se muleze pe ea, să o reproducă în sfera subiectului și să elibereze din ea forma ca principiu și ca proiecție a voinței de limitare. Privirea, care conține în sine germenele departelui, este o trădare potențială a formei; pentru a percepe forma trebuie să rămâi în proximitatea ei. Și tocmai de aceea tactilul, singurul dintre simțuri care se naște prin anularea oricărei distanțe, prin contact, reprezintă suprema fidelitate față de formă; nu văzul, ci atingerea îi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în acest context, și nici măcar Descartes sau Voltaire. Sub imperiul obligației menționate mai sus, pentru un istoric consacrat, a nu-și asuma un rol politic, a se retrage în Turnul de Fildeș de dragul obiectivității abstracte ar fi fost adesea echivalentul trădării. Voia oare Iorga ceva nou? A avut oare posibilitatea de a alege? Iluminismul a dus la Revoluția Franceză, la libertate, egalitate și fraternitate. Dar s-a ivit și o altă idee: naționalismul. După războaiele napoleoniene, care au familiarizat restul Europei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acest lucru este considerat drept rațiune de stat, răsturnare a alianțelor, politică reală sau drept un "plan măreț", o mare lovitură diplomatică sau (cel mai rău) drept "flexibilitate". Dacă o națiune mică luptă pentru supraviețuire, acest lucru este considerat drept trădare, lașitate, oportunism, lipsă de curaj etc. În Transilvania, după cucerirea provinciei în dauna Imperiului otoman, habsburgii i-au lăsat practic pe români pe mâna grofilor unguri. Ce a însemnat acest lucru pentru români a fost limpede pentru viitorul împărat Iosif
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
față de evrei. Avea relații de prietenie excelente cu ei (chiar și cu evreul marxist, Dobrogeanu-Gherea și cu mulți alți evrei, istorici bizantinologi etc.) Drept dovadă, în perioada sa antisemită, ziarul lui anunțase triumfător că Dreyfus era nevinovat: Nici vorbă de trădare", și îl considera pe colonelul Piquart drept "un caracter nobil"35. Lui Iorga îi plăceau cel mai mult evreii sefarzi. Avea totuși cuvinte aspre despre emigranți, pe care îi numea Mahalaua (un cuvînt de origine turcă cu sensul de "pleava
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la discipolii săi mai puțin dotați tot atît cît cerea și de la el însuși: respectarea principiului și a disciplinei, plus loialitatea și supunerea. Mulți își băteau joc de "Apostolomania" lui Iorga atunci cînd cerea acceptarea șefiei lui și considera drept trădare orice nesupunere. Nu era modest și nu considera că ar avea motive să fie. Celebru pentru vanitatea sa, lingușitorii lui erau la mare cinste, din păcate, Iorga îi aprecia pe lingușitori mai mult decît pe prietenii săi sinceri care aveau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mișcarea "sămănătoristă" condusă de el. Cu cîteva zile mai înainte publicase un articol în "Epoca", un articol intitulat O rugăminte, care, cu un ton autoritar, considera reprezentarea unei piese în limba franceză pe scena Teatrului Național drept "un act de trădare spirituală față de Patrie și națiune"164. În ziua de 13 (ziua spectacolului), Iorga a ținut o cuvîntare în fața studenților, după care a plecat acasă. Studenții însă s-au adunat în fața Teatrului Național și au încercat să oprească reprezentația. Piesa jucată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al Dunării, la Turtucaia, o înfrîngere care a costat-o scump. Dunărea era sub stăpînirea navelor de război fluviale austro-ungare. Iorga nu a avut niciodată vreo îndoială asupra judecății sau a rezultatului luptei. Atunci cînd ungurii au acuzat România de trădare, el a replicat: "Grofii de la Budapesta vorbesc despre trădare". Și a dat următorul răspuns: "Vom lua Transilvania; e a noastră!" Un ziar românesc din Brașov (după recucerirea orașului) numea România "hiena războiului". Iorga considera că "singurul răspuns posibil" la acest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-o scump. Dunărea era sub stăpînirea navelor de război fluviale austro-ungare. Iorga nu a avut niciodată vreo îndoială asupra judecății sau a rezultatului luptei. Atunci cînd ungurii au acuzat România de trădare, el a replicat: "Grofii de la Budapesta vorbesc despre trădare". Și a dat următorul răspuns: "Vom lua Transilvania; e a noastră!" Un ziar românesc din Brașov (după recucerirea orașului) numea România "hiena războiului". Iorga considera că "singurul răspuns posibil" la acest fel de jurnalistică nu putea fi decît "plutonul de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Grecia și chiar și în Bulgria. În 1924, guvernul a scos în afara legii Partidul Comunist. Nu prea mulți etnici români au vărsat lacrimi, chiar dacă, măsura respectivă încălca principiile democrației. Pentru cea mai mare parte a etnicilor români, comunismul însemna înaltă trădare; Partidul Comunist Român a trecut în ilegalitate, avînd circa o mie de membri și nu a constituit niciodată un partid important în perioada interbelică. Printre membrii lui se aflau puțini etnici români, dar, în schimb, un mare număr aparținînd așa-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
participe la Congresul Internațional AntiSemit, pe care rasistul ungur Gyula Gömbös și T. Eckhardt îl convocaseră în capitala Ungariei. Ținînd seama de relațiile ungaroromâne, participarea la acest congres al românilor (chiar dacă sfidînd sistemul liberal al lui Brătianu) pare să frizeze trădarea și este atît de greu de crezut pentru autorul cărții de față încît acesta a ajuns să se îndoiască de validitatea surselor sale maghiare. El confirmă totuși participarea lui Cuza și a tînărului Moța, pe baza corespondenței acestuia din urmă117
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca să nu mai vorbim de soluții constructive. De altfel, aceste confruntări nu erau singurele cărora trebuia să le țină piept. În cele din urmă, Iorga, politicianul istoric care considera orice aflat sub nivelul unei poziții politice drept o "dezertare, o trădare a cauzei", a devenit între 1931 și 1932, în împrejurări foarte nefericite, șeful unui guvern. Nu avea să fie cea mai bună șansă pentru el ca să dovedească că-și poate sluji țara. Situația nefavorabilă a contribuit în foarte mare măsură
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
chiar dacă nu mai primea nici un vot. Locul în Senat îi era acordat automat; era ascultat cu respect, întrucît, la urma urmei, era "Învățătorul națiunii". A continuat și războiul Stere, cerînd Senatului în 1934-1935 să-l judece pe acesta pentru (presupusa) trădare comisă în timpul Primului Război Mondial 139. Între timp, Legiunea cîștiga teren. Metoda Legiunii era acum, conform spuselor lui Codreanu, "acțiunea tăcută". Iorga continua să se opună Legiunii, referindu-se cu dispreț la ea cu termenul de "Codrenii" (Corneliu Zelea Codreanu, frații acestuia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
voia să sprijine Legiunea o putea face chiar și cu titlul anonim 14. Legiunea a dominat Congresul Studențesc Român din aprilie 1936 de la Tîrgu Mureș. În timpul acestui congres au fost înființate Echipele morții, menite să răzbune prin "acțiune directă" orice trădare sau nedreptate făcută Legiunii. Nu se dădeau îndărăt de la nimic. Cîteva săptămîni mai tîrziu, un fost lider legionar, Mihai Stelescu, a încercat să divizeze mișcarea legionară. În timp ce acesta zăcea pe un pat de spital, zece studenți români legionari, toți membri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au deschis ușa și Iorga a ieșit înconjurat de ei. Ultimele lui instrucțiuni adresate doamnei Catinca au fost: "Ai mare grijă de hîrtiile mele pentru proiectul istoriei universale!" Iată-ne deci în fața tragediei. Un bărbat viteaz și puternic, care bănuia trădarea și era psihologic gata oricînd să înfrunte moartea pentru convingerile sale, a ieșit înconjurat de membrii Echipei Morții, pentru care el reprezenta stîlpul regimului corupt al lui Carol și principalul vinovat pentru întemnițarea și asasinarea liderului lor, iubitul lor Căpitan
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și pe Madgearu. Așa cum își amintea Sima, ucigașii păreau să fie într-o stare de transfigurație. Un fel de calm ca de pe celălalt tărîm se oglindea pe chipurile lor. Boeru s-a exprimat în termeni mistici în legătură cu răzbunarea Căpitanului, cu trădarea lui Iorga și a lui Madgearu și cu pretinsul ordin al lui Codreanu de a fi răzbunat. A vorbit și despre "cei douăzeci de ani de suferință și persecuții¨ pe care Legiunea fusese nevoită să le îndure. Sima s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reprezentau o minoritate națională, religioasă sau lingvistică și, ca atare, erau deja disprețuiți sau temuți din alte motive. Deși „colaboraționismul” nu exista ca delict, neavând o definiție legală și o pedeapsă corespunzătoare, colaboraționiștii puteau fi acuzați În mod plauzibil de trădare, o infracțiune reală, comportând sancțiuni destul de severe. Pedepsirea colaboraționiștilor (reali și imaginari) a Început Înainte de sfârșitul războiului. Mai exact, a avut loc În toți acei ani, fie sub formă de acțiuni individuale, fie pe baza instrucțiunilor de la organizațiile clandestine. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Belgia aflată sub ocupație germană Între 1914 și 1918 -, acest lucru nu era privit ca o Încălcare a legii, ci ca un rău inevitabil al războiului. După cum am remarcat, colaboraționismul nu cădea sub incidența legii decât atunci când echivala cu trădarea. Ca să luăm un exemplu grăitor, mulți colaboraționiști din Franța - indiferent de circumstanțele particulare - au fost inculpați și condamnați, conform Articolului 75 al Codului Penal din 1939, pentru „pactizare cu inamicul”. Dar cei aduși În fața curților judecătorești franceze lucraseră adesea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]