7,855 matches
-
pe pământ e trecător, tot ce ține de creația oamenilor: limbi, cărți, profeții, știința și cultura, deci și religiile. Rămâne etern, de netăgăduit și de neschimbat Cuvântul, ceea ce Marele Arhitect a zămislit prin informația primordială, Cuvântul uitat prin cunoaștere și uitare, prin marele păcat, uitare care a îndepărtat omenirea de adevărul vieții și al morții, al câștigării vieții prin moarte, cu moartea prin moarte călcând, cum au spus proorocii și pe care îl repetăm de mii de ani în ritual dogmatic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tot ce ține de creația oamenilor: limbi, cărți, profeții, știința și cultura, deci și religiile. Rămâne etern, de netăgăduit și de neschimbat Cuvântul, ceea ce Marele Arhitect a zămislit prin informația primordială, Cuvântul uitat prin cunoaștere și uitare, prin marele păcat, uitare care a îndepărtat omenirea de adevărul vieții și al morții, al câștigării vieții prin moarte, cu moartea prin moarte călcând, cum au spus proorocii și pe care îl repetăm de mii de ani în ritual dogmatic, prin tradiție inclusiv creștină
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
l-aurore649. Atotputernicia luminii în lumea neștiută se deschide purificatoare în știința timidă și totodată înălțătoare a sensurilor. Astfel întâlnim mai la toți poeții puterea de a face transparentă noaptea și grăitoare tăcerea pe care o scot din exilul neființei și uitării, redând-o poesiei. Chiar și Călinescu, în ciuda simplității exprimării, concentrează o teribilă experiență interioară, viziunile lirice neavând moarte: universul nu este decât/ un joc de mari curcubee./ În scripetul lumii celeste/ Eu sunt așezat pe-o scânteie. Paradoxul face, că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
somnului se numea Hypnos, frate cu Thanatos, zeul morții 670, amândoi fii ai nimfei negre a nopții care locuia în Hades. Mnemosyna, fiica lui Uranos și a zeiței Gaea personifica memoria, inițiind veghea și viața. Lesmosyna sau Lethe era zeița uitării, legată de somn și de neant, dând numele său unei ape din infern care avea darul să-i facă pe muritori să uite viața pământeană. În cultul morților se credea că sufletul imaterial scapă de moartea periodică (somnul) a corpului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
complexe și frecvent "imposibile". De aceea nu putem fi de acord cu aceeași succesiune din perioada de trezie, ci integrăm gândirea celor trei arcuri reflexe în minunatul amalgam realizat în somn. Charles Baudelaire a trăit experiența autentică a extazului, a uitării de sine, a depersonalizării, a comunicării cu paradisele revelate, cu Marele Arhitect al Universului. Uneori provocat, somnul poetului descifrează tâlcul ilogic, pur vizual și mai puțin auditiv al viselor: Eu arhitect al visurilor mele fermecate/ Făceam să treacă-n iureșul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
avea bucuria somnului o relatează și Shakespeare: O, somn, o, dulce somn cu vis/ Balsam al firii, tare te-am speriat, te-am alungat,/ De nu mai vrei pleoapa să-mi închizi chiar niciodat-/ Și să-mi îneci simțirea în uitare...703. Unii poeți recunosc starea prin care sunt cuprinși de lumile ce nu le pot controla, ele fiind inspirația gândurilor lor diurne: Pluteam pe-un râu, parcă legat de mâini, Ținut deasupra de o forță tandră, Cătând pe cer rotundul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lucrurilor infinite, sugerând ceea ce simțurile pot să dăruiască ca o odă spiritului și creației universale. Dar somnul e cel care amintește, care răscolește viața pe care de cele mai multe ori încercăm s-o ascundem în refugiile noastre nocturne. În adânc, unde uitare nu e/ și doar în vis pătrunzi/ prin al somnului fără de fund abis,/ tu mă aștepți în lacrămile de altădată.// Palidă reîntâlnire, singura clipă vie/ în trena lacrămilor de altădată,/ ți-ai însemnat locul pentru vecie/ în adânc, unde uitare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
uitare nu e/ și doar în vis pătrunzi/ prin al somnului fără de fund abis,/ tu mă aștepți în lacrămile de altădată.// Palidă reîntâlnire, singura clipă vie/ în trena lacrămilor de altădată,/ ți-ai însemnat locul pentru vecie/ în adânc, unde uitare nu e.// E mult de atunci și ești mereu aproape/ lângă izvorul limpede și mut/ pe care-l sorbi cu setea de altădată/ și învii priviri în tristele pleoape.// Topită-n tremurul de așteptare,/ ești steaua somnului unde-mi dorm
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu setea de altădată/ și învii priviri în tristele pleoape.// Topită-n tremurul de așteptare,/ ești steaua somnului unde-mi dorm apele/ și vechea ta căință-n mine suie./ Ziua e de prisos, noaptea e de lumină/în adânc, unde uitare nu e710. Faptul că lumina e de fapt inspirația poetică și ea coboară prin reflex noetic în subconștientul uman, faptul că ziua e antiteza abisului căruia îi aparținem și că aparantul haos e mai organizat decât ne putem închipui sunt
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
933. Atotputernicia luminii în lumea neștiută se deschide purificatoare în știința timidă și totodată înălțătoare a sensurilor. Astfel întâlnim mai la toți poeții puterea de a face transparentă noaptea și grăitoare tăcerea pe care o scot din exilul neființei și uitării, redând-o poesiei. Chiar și Călinescu, în ciuda simplității exprimării, concentrează o teribilă experiență interioară, viziunile lirice neavând moarte: "universul nu este decât/ un joc de mari curcubeie./ În scripetul lumii celeste/ Eu sunt așezat pe-o scânteie". Paradoxul face, că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
blândul în aparență navigator, ce distrusese toată lumea, tăiase până și pădurea și unicul simbol, el însuși! (oare el însuși?) se clatină, se clatină și eu îl simt răsturnându-se. În simbol se păstrează memoria și atunci cine poate crede metafora uitării? Valorile devin reale, adevăr sub lună, sub stea (o anumită stea ca și cum zodia destinică veghează și aici, și acolo, până și acolo... unde ajunsese în uitare?). "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea...". Și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simt răsturnându-se. În simbol se păstrează memoria și atunci cine poate crede metafora uitării? Valorile devin reale, adevăr sub lună, sub stea (o anumită stea ca și cum zodia destinică veghează și aici, și acolo, până și acolo... unde ajunsese în uitare?). "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea...". Și de fapt iată ce înseamnă să nu mai știi care-i fantasticul, dacă nu cumva prin răsturnare pătrunzi într-alt fantastic, mai dens, mai cețos, sau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului (...). De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". E un ecou, e umbra atașată luminii, uitarea care încorporează amintirea, un stil stihial ca năzuință formativă formulat de Blaga și pe care nici psihanaliza freudiană nu poate dezvălui hermeneutica elementelor care să declanșeze acea stare necesară concepției spirituale 941 atât de subtil realizată de poet. Interpretarea lui
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
însemni nimic pentru nimeni 1019, spunea un mare spirit al lumii secolului trecut, aducându-ne aminte că poesia se creează în rostire, descriind simțămintele aflate temporar în noi, îndrumându-ne viața. În pofida faptului că versul, ca și luna, dorește schimbarea, uitarea, el este preponderent rezervor de amintire. Il y a les moments doublement mélancolique et mystérieux, où nôtre esprit semble éclairé à la fois par le soleil qui se couche et par la lune qui se lève1020. Și totuși spune Eminescu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
apa alchimică ce se confundă cu focul. Dragostea, viața și moartea, căsătoria și botezul sunt taine ce cuprind aceeași orfică alegorie. La porțile iadului sunt două fântâni, una ce conferă nemurire și fericire veșnică, numită a memoriei și cealaltă destinată uitării. Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a familiei, Monica Lovinescu, primind volumul închinat strămoșilor ei, îi scria de la Paris: „Nici nu știu cum să vă mulțumesc pentru darul neprețuit pe care mi l-ați făcut.[...] Mi ați redat un trecut care nu trăia în mine decât ciuruit de uitări sau neștiință și vă sunt profund recunoscătoare. [...] Lucrarea Dvs. reprezintă un remediu ales împotriva amneziei.”. Despre aceeași lucrare a lui Eugen Dimitriu, Constantin Ciopraga remarca: „Ai făcut un act eroic; ai acumulat, ai sistematizat, ai procedat în modul riguros al
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
activitatea dv. didactică, consemnată în termeni elogioși. Ați fost o profesoara înzestrată, dar de o mare modestie, așa cum le stă bine valorilor autentice. Pentru noi, cei mai tineri, este o datorie și totodată o cinste de a da deoparte vălul uitării de pe opera plastică și cea didactică, pe care ați realizat-o timp de o viață. Am rămas 160 soția profesorului Constantin Meissner din Iași. 116 plăcut impresionat de tinerețea dv. spirituală. Este o însușire caracteristică firilor artistice. Monografia pe care
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
cu Dl. Ilisei? Deoarece materialul nu intră într-un volum, s-ar putea aranja o suită de apariții, colaboratorii renunțând la orice remunerare. Ei ar vrea doar să dezvăluie țării amintiri prețioase, ce riscă să se piardă iremediabil în negura uitării. S-a încercat un dialog cu Mihai Gafița, care deși moldovean și mai ales fălticenean, n-a dat un răspuns concludent. E probabil foarte aglomerat. Ne-am gândit că „Junimea” - editura din inima Moldovei, ar putea face ca volumul să
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Aurel Băeșu când erați profesor al liceului, unul (un peisaj) a fost regăsit și va figura în expoziție. În ultimul timp am trecut pe la D-na Stino. Mi-a spus că i-ați scris. Era mulțumită că nu e dată uitării. Am găsit-o nemângâiată de moartea soțului, căruia îi simte lipsa. Se duce zilnic la cimitir, în căutarea unei alinări. S-a mutat la ea sora D-lui Șerban, încât va avea cu cine să schimbe o vorbă, mai ales
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în cadrul feeric al naturii fălticenene. Pe aici, iarnă friguroasă și săracă. Apreciez în mod sincer preocuparea ce-o aveți pentru cultura orașului natal. Dacă voi publica vreun material, voi face să vă parvină. În speranța că nu mă veți da uitării, rog să transmiteți cele de cuviință familiei, iar matale, iubite domnule Georgel, îți doresc sănătate și succes în nobila activitate desfășurată pentru propășirea științei românești. Încă o dată, la mulți ani. Cu sinceră afecțiune, Eugen Dimitriu P.S. La încheierea scrisorii, am
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
nostru și figurează deja în „Galerie”. În viitorul apropiat vom începe un studiu mai aprofundat asupra activității acestui mare folclorist. E al nostru și Pavel Herescu, despre care nu avem încă date suficiente. Nu-l vom da în nici un caz uitării. Vă mulțumesc pentru știrea privind articolul Dv. despre Gh. Rădășanu. Deasemeni, pentru articolul despre Ion Teodorescu-Broșteni, din „Gazeta Învățământului” (15 decembrie 1967), semnat tot de Dv. V-aș rămâne recunoscător dacă la apariția istoricului Școlii Normale, ne-ați pune la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
mi-ați făcut de a rezolva mai departe cazul cu „Ionică Fluieraș”, căci nu mai este nimeni pe lume dispus să-i facă dreptate. M-am convins că în cazul acesta sunt numai doi oameni dispuși a-l salva de la uitare, Dvs., domnule Dimitriu și cu Alex. Arșinel, bătrânul de 82 de ani, care mâine-poimâine, aleluia și cu el. Am înțeles că l-ați găsit pe „Ionică Fluieraș” chiar în Suceava, la ginerele fălticeneanului Nicușor Ciudin, inginerul Victor Alionti. Sunt încântat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
sufletești, de care eu am avut mereu parte. Respectuoase sărutări de mână pentru stimata dv. soție iar dv. vă doresc însănătoșire completă și mulți ani ca să realizații dublarea muncii culturale și literare pentru scoaterea la iveală a patrimoniului cultural lăsat uitării și pentru progresul fără lacune al culturii neamului nostru. Și de aceea vă doresc sănătate și viață lungă. N. Bârleanu 9 Iași, 5 iunie 1987 Dragă domnule Dimitriu, Mi-a spus soția că ai dat telefon din spitalul din Iași
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
clipă să treacă peste principiile sale și să ia catedră, pentru a ne crește pe noi - cei patru copii rămași toți la vârsta când aveam nevoie încă de sprijin, pentru a ne termina studiile. Cu abnegație și devotament, duse până la uitarea de sine, cu eroism vajnic, ne-a dat totul până ne am făcut fiecare situație. Tatăl nostru, ca pictor, aprecia cu toată convingerea spiritul artistic al mamei noastre, discernământul critic privind valoarea lucrărilor. Manifestau profundă înțelegere și același fond aperceptiv, în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
satul de lânga „Cordun” (semnate împreuna cu Elena Lazarovici), Dorna Candrenilor, satul de la poalele Oușorului, Pe Valea Dunavățului: Lunca, sat al bejenarilor bucovineni, la care se adaugă Momente din Istoria Romaniei Orientale (2003), ori cea în care salvează de la neagra uitare una dintre personalitățile câmpulungene ale epocii interbelice: Cu Iorgu G. Toma despre naționalism si verticalitate (2004). Absolvent al Secției de istorie-limbă și literatura română a Facultății de Istorie Filosofie, după o lungă perioadă de activitate la catedră, a funcționat, după
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]